1,817 matches
-
era dusă să-i Întîmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care copilul era sănătos, se dezvolta normal, botezul avea loc la a treia lună de la naștere, dar dacă dădea semne de slăbiciune și de boală, botezul putea avea loc mult mai devreme, ca nu cumva să moară și să moar păgân, neîncreștinat, îngropat undeva lângă un gard de cimitir. Pentru botez, părinții căutau între rude sau cunoscuți (putea fi o persoană cu un rang social mai înalt), nașii de botez aleși în așa fel, încât să fie și nașii de cununie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
evrei răsculați, înainte de a distruge Ierusalimul îîn 70 e.n.) și de a-i masacra din nou pe evrei. Apăruse creștinismul. în timpul primului conciliu îla Ierusalim, în 48), creștinismul îmai întâi aliat al romanilor împotriva evreilor, apoi încorporat acelorași resentimente) aduce păgânilor mesajul iudaismului, transformându-l: toți oamenii sunt reuniți întru Iisus Hristos; deoarece Mesia cel așteptat a sosit, poporul evreu, care-i vestise venirea, nu mai are nici o rațiune de a rămâne la fel și trebuie să se convertească; noul popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
O corabie creștină. Cu un echipaj neobișnuit, Însă, dacă numele acelea erau Într-adevăr ceea ce păreau să fie. Mulți francezi din Languedoc. Și apoi pasageri, indicați ca „oameni de peste mare”. Dar de ce ar fi trebuit o corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un glas profund, pătruns de unele asperități care Îi dădeau În vileag obârșia meridională. - Ea se află aici, ca o dojană pentru conștiințele voastre! Urmă o pauză de efect, ca și când omul ar fi vrut să Își adune toate forțele. - Când păgânii, după ce au Înfrânt apărarea noastră, au năvălit pe străzi și prin case, a Început cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când omul ar fi vrut să Își adune toate forțele. - Când păgânii, după ce au Înfrânt apărarea noastră, au năvălit pe străzi și prin case, a Început cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o. Cu o lovitură de spadă i-a retezat trupul feciorelnic. Și atunci s-a petrecut minunea, orbindu-i pe atacatori. Priviți puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică ochii pentru a-l Întreba. - E o carte de preț, păgânule. Cum se intitulează? - E povestea unui vis. Kitab al Mi’raj. Involuntar, priorul strângea cu putere scrierea În mână, ca pentru a o reține. Cu ani În urmă, maestrul său Brunetto Îi vorbise despre volumul acela rar, Liber scalae Machometi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
opri, zâmbind. - Așa este, priorule. Există pământuri, printre cele pe care le-am vizitat, unde fie și o oră de Întârziere poate reprezenta diferența dintre viață și moarte. În deșert, Între o oază și alta, și În regiunile bântuite de păgâni, unde bazele oamenilor noștri se află exact la o zi de mers una de alta, și orice șovăire Înseamnă să te surprindă noaptea În câmp deschis, departe de orice scăpare. În acele locuri, se obișnuiește să Încalece câte doi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului Dumnezeu adevărat? Apoi, dintr-o dată, Începu să Îi fixeze pe cei de față cu o privire circulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut pe gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce de la Ierihon la cetatea celor o sută de turnuri. Ierusalimul de aur lucea În soare, În strigătele de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce de la Ierihon la cetatea celor o sută de turnuri. Ierusalimul de aur lucea În soare, În strigătele de bucurie ale mulțimii Îngrămădite pe terase. Creștini asupriți, păgâni obraznici, evrei neînduplecați uniți Într-o aceeași curiozitate, cuprinși de aceeași emoție dinaintea minunăției care venea spre ei. Împăratul Înainta În picioare, În carul său triumfal, tras de patru boi Încununați cu lauri. La cele patru colțuri ale carului pășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie să surprinzi sufletul obiectului pe care Îl ai În față. Și asta repede, Întrucât timpul pe care, probabil, Îl măsoară această mașinărie s-a pus deja În mișcare. Meșterul Îl fixă, surprins de tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse și Îl fixa dușmănos. - Vorbește-mi despre paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul cu dumnezeul tău. În adâncul conștiinței, simțea că Îl jignise. Dar de ce, la urma urmei? se Întrebă el furios, alungând de Îndată acel sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când ar fi vrut să dea cărțile pe față. - Asta aș vrea să te Întreb eu pe dumneata. Francezul părea că vrea să câștige timp. - În călătoriile mele, am văzut lucruri poate și mai ciudate. Am văzut umbrele jinn-ilor, diavolii păgânilor, dând târcoale printre pietrele lor aprinse. Dar, cu siguranță, nici o bizarerie cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În combinațiile unghiulare ale astrelor. Poziția regală, de o sută treizeci și cinci de grade. Doar astrologii arabi, după câte știu eu, dețin această cunoștință. - De ce „regală”? Ce are atât de ieșit din comun această combinație? - Vrei să spui octogonul? Potrivit tradiției păgânilor de peste mare este forma pe care și-a luat-o Dumnezeu atunci când a vrut să se reveleze oamenilor. El constituie dublarea lui Tetragrammaton, numele Dumnezeului inefabil, dublul cub pe care se sprijină lumea. Este forma pe care cei din vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintr-un mărăciniș necultivat, o trăsătură de condei l-a preschimbat Într-un pământ apt pentru construcții, de care voi, florentinii, păreți a fi atât de dornici. Întâmplarea, desigur. Însă Întâmplarea, messer Alighieri, le surâde adesea celor Îndrăzneți, așa cum arată păgânii aceia pe care ți-ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era mahomedan. - Dar Îl prețuia pe Averroes, și asta e de ajuns. Dante se trase mai aproape, Întinzându-se către cardinal ca și când ar fi vrut să Îl sărute pe obraz. Buzele lui aproape că Îi atinseră urechea. - Mai bine lumina păgânilor decât umbrele prostiei voastre, șopti el. Acquasparta, vânăt la față, se smuci Îndărăt. - O să te căiești pentru Îngâmfarea dumitale. Știm totul, totul! Dumneata, prieten al Anticristului! Dar nici măcar cei patru cavaleri care Îl Însoțesc nu te vor putea salva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însoțesc nu te vor putea salva de la prăbușire, când va sosi momentul. Iar acel moment noi Îl vom hotărî! Dante ridică din umeri. - Facă-se voia Domnului cel puternic și milostiv. Abia pe scări Își dădu seama că folosise formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despre care mi-ai pomenit, cu Împărțirea unui singur cal la doi cavaleri. Aceasta este metoda templierilor: și nu pentru a grăbi timpul călătoriei, ci pentru a dispune de un cal mereu proaspăt pentru momentul atacului. Așa Îi derutați pe păgâni, de aceea Îi Învingeați mereu, deși erau de două ori mai numeroși. Obișnuința pe care ați ridicat-o la rang de simbol pe sigiliile voastre. Un zâmbet palid lumină chipul francezului. - Sigiliul nostru... ai dreptate. Și câți neghiobi cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a protestat ea, șfichiuindu-l cu privirea. - Păi, ce anume ar putea materializa promisiunea primăverii? Ea a meditat un moment. - O, presupun că Raiul ar materializa-o dacă ar exista, a răspuns În cele din urmă. Un fel de Rai păgân... Tu ar trebui să fii materialist, a continuat ea, aparent fără legătură. - De ce? - Pentru că semeni foarte mult cu fotografiile lui Rupert Brooke. Într-o anumită măsură, Amory a căutat să-l imite pe Rupert Brooke cât timp a fost Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trei sori străluceau pe cerul nordului. Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de sânge și durere. Păru să ezite: E dificil de spus toate astea. El zice că sângele acela trebuie plătit. El zice că păgânismul german este puternic din nou și trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
profesie soldat în armata austriacă. Dar el este de asemenea ultimul dintr-un lung șir de înțelepți germani care datează din timpuri preistorice. Weisthor posedă memorie clarvizionară ancestrală, care îi conferă capacitatea de a descrie viața și practicile religioase ale păgânilor germani de demult. Cât de folositor. — Păgâni care îl venerau pe zeul germanic Krist, o religie care a fost mai târziu furată de către evrei ca și noua evanghelie a lui Isus. Au raportat acest furt? Mi-am mai aprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]