467 matches
-
și mandalele 107. Dar ritualul bisericii 108 și cel al francmasoneriei s-au dezvoltat în același sens în timpurile moderne. Masoneria a fost întotdeauna gnostică în sens arhaic și creștinismul a fost primitiv esoteric, ca mai târziu să împrumute elementele păgânismului exoteric. Toți marii scriitori de început și apostoli ai bisericii erau inițiați și criticau lipsa de ritual, dogmă și biserică a noii religii. Amestecul prea puțin religios al adevărului inițiatic cu ficțiunile exoterice ale maselor ignorante au fondat ritualul, cel
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
religii străine și ei validează nașterea divină. Altfel, cuvântul mag are o conotație negativă în Noul Testament 159. Credința în realitatea puterilor oculte și necesitatea unor ritualuri creștine s-au perpetuat până în zilele noastre. Adeseori în timpul creștinării Europei, magia era asociată păgânismului așa cum era ea întâlnită la celți, germani, scandinavi. În același timp întâlnim în manuscrisele monahale formule creștine amestecate cu ritualurile populare, ingrediente naturale folosite împotriva otrăvurilor, posedării demonice, atacului elfilor și a altor forțe invizibile. O altă practică adoptată de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Primăverilor elene carducciene. Demetriade îi închină Afroditei un inspirat poem, Hymn la Afrodithea. Poezia este construită pe două mari motive existente în creația autorului Poemelor antice : ideea de frumos concepută și obiectivă în plenitudinea ei de către Antichitate și opoziția dintre păgânism, sinonim cu echilibru și armonie benefică. degrabă prefigurări ale mijloacelor simboliste. În Nașterea Venerei, poetul dăltuiește un Jupiter care, după aprecierea lui Macedonski, ”freamătă de culoare și de pasiune”: „Cu trăsnetul în mână, cu fruntea încruntată, Cu ochii vărsând flăcări
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Primăverilor elene carducciene. Demetriade îi închină Afroditei un inspirat poem, Hymn la Afrodithea. Poezia este construită pe două mari motive existente în creația autorului Poemelor antice : ideea de frumos concepută și obiectivă în plenitudinea ei de către Antichitate și opoziția dintre păgânism, sinonim cu echilibru și armonie benefică. Ceea ce se poate constata la fiecare dintre poeții parnasieni este o anume perfecționare și stilizare formală a versului care poate atinge, în cazul lui Heredia, dar și al lui Macedonski, sublimul. Fără să utilizeze
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vinovații Corintului, Diotref ruinează Biserica, plasându-se pe sine în centrul ei; acoperă de ocări pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Dichotomia dintre Diotref și Sfântul Apostol Pavel invită la o reflecție profundă asupra valorii a două lumi: lumea materială, dominată de păgânism și lumea spirituală. Diotref-omul este singur, reprezentând "lumea romană, cu monarhul ei, care e un despot; cu dreptul și filosofia ei, care împarte lumea în stăpâni și sclavi". Acestei ordini fizice i se contrapune ordinea spirituală, a Bisericii paulinice "în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Această formă discursivă pentru care a optat Părintele Gheorghe Calciu se înscrie în actul de mărturisire a credinței, care implică realiter curaj, atitudine și asumarea jertfei mântuitoare. Forma acestui tip de discurs teologic, în buna tradiție antimiană, axată pe subminarea păgânismului oficial al puterii politice, esențializează valoarea inepuizabilă a Creștinismului, prin recursul la practicarea propriilor sale virtuți ca mijloace terapeutice, în procesul de mântuire. Să nu uităm nici funcția exemplară a centrelor monahale românești, unde figuri precum: Pr. Arsenie Boca, Pr.
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
9 Să terminăm odată cu cerul! Să coboare din nou cerul pe pământ, iată obiectivul oricărui filosof hedonist. Și, pentru a reuși să-l atingă, religia e desemnată ca dușman prioritar. Sau, mai bine zis, religiile, toate. Pentru că Lucrețiu scrie contra păgânismului roman, evident, dar și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ar părea. Profesorul T. W. Manson, într-un studiu al său pe această temă, susține că în Noul Testament „găsim puține sau deloc mărturii despre botezul copiilor, cu excepția, poate, a evenimentelor implicate în trecerea în masă a unei întregi «case» de la păgânism la creștinism. Și, chiar și în acele cazuri, nu este clar ce se întâmplă cu copiii”<footnote Rev. Professor T. W. Manson, „Baptism in The Church”, în Scottish Journal of Theology, Vol. 2, Nr. 4, 1949, p. 395396. footnote>. Se
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
că antiteza textelor (catolic și moralist primul, umanist și individualist al doilea etc.) este o antiteză istorică al cărei sens este parțial. Într-adevăr, în primul rând, toate civilizațiile țărănești nu sunt doar catolice: nu există întrerupere între catolicism, creștinism, păgânism, religii primitive. În al doilea rând, nu sunt naționale: ele se inserează într-un context transnațional, încă și mai vast decât „lumea a treia”. În încercarea de a răspândi sau de a întemeia mai bine conștiința „culturii claselor inferioare”, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Condiția era să facă trei pelerinaje: unul la catedrala Notre Dame, la Notre-Dame des Victoires din Paris și ultimul la Cotgnac în Provence. Ne permitem să punctăm faptul că regiunea Cotgnac era unul dintre locurile de pelerinaj ale druizilor. În păgânism era un loc dedicat ritualurilor închinate fertilității, continuând simbolistica fertilității și în creștinismul timpuriu, însă vechile ritualuri păgâne au căpătat o nouă față, și astfel Cotgnac a devenit un lăcaș dedicat Fecioarei Maria. Miracolul s-a produs, iar în februarie
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
apostolului Pavel, considerat a fi, după Christos, marele apologet și întemeietor al gândirii creștine. Scrierile lui constituie un prim efort de sinteză, având ca punct de plecare teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
știm, considerate a fi "crizele de nebunie ale modernității" (32-33). Emergența însă a unei mitologii a timpurilor moderne, după perioade tumultuoase de căutări identitare, apare ca o "passation d'héritage" (Dubois 33), în care se regăsesc, adaptate, valorile fundamentale ale păgânismului și ale creștinismului, dar mai ales noțiunea, de origine creștină, a "demnității umane". Ea moderează extremismul prometeean și laicizarea cunoașterii (de origine antică) și eliberează activitatea științifică de presupoziții dogmatice: concilierea lor duce la construcții importante, precum ideea drepturilor omului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
opere din acei ani ale lui Augustin sunt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărând-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin însuși, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerariul scriitorului de la păgânism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decât repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștinismului de acuzațiile păgânilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității începând cu aceea a Romei pentru a descoperi acolo aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgânismului în plan istoric); relevarea violențelor și a nedreptăților de care e plină istoria și, în sfârșit, acuzarea păgânilor din perspectivă creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura cetății omului. Însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și el de adevărați și falși creștini. Germanii, barbarii, sunt instrumentul de care se servește Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Așadar, problema pe care ne-o pune opera lui Boethius nu e legată de credința creștină sau de păgânism: este problema caracterului specific și tehnic al tratatelor pe care el le compunea rând pe rând. Apoi, dacă ne referim la faptul că tratatele sale teologice tratează în mod insolit tema abordată - și tocmai de aceea într-un mod absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale alcătuiesc fără doar și poate un tablou negativ însă interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covârșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgânismul); o astfel de caracterizare a creștinismului umil nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstrucția realității sociale și umane
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În 572, conciliul de la Braga scosese în evidență necesitatea de a combate superstițiile care dominau încă satele din regiune (Galicia); mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scosese în evidență necesitatea de a combate superstițiile care dominau încă satele din regiune (Galicia); mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă epistolă e dedicată Triplei cufundări din timpul botezului (Epistola ad Bonifacium episcopum de trina mersione): textul e interesant pentru că aflăm de-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrângere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decât Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întemeiaseră lângă satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a reunit în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o activitate fructuoasă și a combătut păgânismul și nestatornicismul. I-a acceptat cu bunăvoință în lăcașul său pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acemeților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]