2,791 matches
-
ei. Simt pământul țării sub picioare. Eu nu părăsesc locul din care îmi adăp rădăcina. Fără rădăcină sunt un nimeni, sunt o frunză desprinsă de pe ram care nu-și mai găsește copacul”. De fapt, Sera, abia acum cade în plasa păianjenului, țesută cu sârg. Acesta o va devora, fără milă. Însuși Malu, conștient de trădarea prietenului și a soției, constată acest lucru, după plecarea celor doi: “A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
sau a spectatorului. Cea de a doua piesă din volum, “De ce se ofilesc florile când le ating?” ne introduce în atmosfera unui salon de spital, de fapt, tot o închisoare din care nu toți pacienții scapă. De data aceasta, nu păianjenul periclitează viața omului, ci un câine uriaș care se repede la cel numit Bujor Florian, om cu nume și prenume de floare, care, culmea! culegea trandafiri într-un parc, curmându-le viața “cu o plăcere sălbatică”. Rănitul acesta prezintă o
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
protejate de un spine. Cum să înțeleagă florile spinii? Nici spinii nu-și înțeleg ascuțimea făpturii. Sau poate sunt o plantă carnivoră? Atrag florile, pe urmă le devorez”. Și aici e vorba de un soi de devorare, ca și a păianjenului din piesa precedentă, de data aceasta, între regnuri. Scena se mută în Actul II, în livada cu pruni a Bolnavului X, unde Bujor Florian este chemat la muncă. Aparent aerian, preocupat numai de legătura lui cu florile (care în viziunea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
acestea, e vorba de o biruință asupra sinelui și asupra slăbiciunilor omenești care ne apasă. La spital, descoperim fobia Doctorului X față de viermi. Și, în genere, fiecare om se teme de ceva, indiferent că e târâtoare, că sunt flori sau păianjeni. Obsesia Doctorului față de viermi merge până acolo încât îi consideră până și pe oameni, niște viermi care se mănâncă unii pe alții. Totul culminează cu apariția Vecinului X care are fobie față de șerpi. Piesa “Punctul” are personaje ce poartă fiecare
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
casă, După un an,sau poate chiar mai mulți, E glia strămoșească,care nu ne lasă, Să o uităm,chiar de ne-ntoarcem an de an ,tot mai cărunți! De multe ori,casa copilăriei,este tristă, Și pe la colțuri,doar păianjenii întind eternul fir, Dar din păcate,cei ce ne-au crescut,nu mai există, Căci rând pe rând,au fost mutați...in cimitir! De pe la porți,privind sfioși,te urmăresc,vecinii, Nu te cunosc,li-s ochii obosiți de vremi, Și-
STRĂINII ...DIN STRĂINI! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380135_a_381464]
-
Erau de altă părere, au venit nucul, lumânarea, Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici, Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați? Orice este posibil într-o lume mai bună. Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu, Păianjenul, strugurele scriau anonime, Enervat, omul cu pălărie și-a scos ... Citește mai mult Purtătorul de pălărieîn portul unde soseauCorbii, vapoare, plute, copaci,Se ridica statuia purtătorului de pălărie,Nu era croitorașul cel viteaz, nu, era PP.Au încercat hoții să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
smochinulErau de altă părere, au venit nucul, lumânarea,Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici,Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați?Orice este posibil într-o lume mai bună.Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu,Păianjenul, strugurele scriau anonime,Enervat, omul cu pălărie și-a scos ... X. DACĂ POEȚII..., de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016. Dacă poeții... Dacă poeții , mulți , foarte mulți, azi, s-ar aduna într-un singur Poet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
a doua a cărții este plasat direct unul dintre motivele cu forță obsedant simbolică - SCRISUL, Actul de a Scrie, Scrierea însăși a romanului, în care cititorul plonjează cu ingenuitate aproape sinucigașă, aidoma unei gâze naive, prinsă în pânza hulpavă de păianjen, de două ori mai elastică decât nailon-ul și de șase ori mai rezistentă decât oțelul. Operațiunea amintită este limpede ca apa de izvor (cu atât mai periculoasă, cu cât limpiditatea o face să pară lipsită de adâncime): ,,Când scriam
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
expresivă a întregului. Cu toate acestea, ne încumetăm a selecta alte câteva frânturele: ,,Căutam disperată o cale de ieșire, o evadare, o cale să mă eliberez, să-mi eliberez și inima, și mintea. Încercasem, mă zbăteam într-o pânză de păianjen, dar, cu cât mă zbăteam mai tare, cu atât pânza se strângea în jurul meu.”. Sau: ,, Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă ordine în inimă, să tai pânzele de păianjen, să șterg praful, să curăț molozul și să ies la
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
inima, și mintea. Încercasem, mă zbăteam într-o pânză de păianjen, dar, cu cât mă zbăteam mai tare, cu atât pânza se strângea în jurul meu.”. Sau: ,, Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă ordine în inimă, să tai pânzele de păianjen, să șterg praful, să curăț molozul și să ies la lumină mai curată. Să-mi pun ordine în sentimente, în gânduri și să mă eliberez de el, de năluca aceasta ce-mi bântuia zilele și nopțile, să mă ajute să
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mori”, atât de uzitate în literatura europeană și română de acum o jumătate de mileniu. 14 dintre cele 17 versete, ale capitolului menționat, încep prin repetarea sacadată a icnetului existențial ,,Mi-e frică...” - de la: ,, Mi-e frică de întuneric..., de păianjeni..., de moarte...”, până la urletul visceral: ,, Mi-e frică de frică, mi-e groaznic de frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
este ciclic și după orice furtună va reveni și vremea bună. Omul „le știe pe toate” dar .... - Ar vrea să aterizeze ca musca pe tavan - Ar vrea să zboare ca barza - Ar vrea să creeze fire de rezistența celui ale păianjenului - Visează schimburi energetice precum cele dintre celulele vii chiar din propriul corp - Etc. Există o divinitate în afară de Dumnezeul Atoateștiutor și Atoatefăcător și aceasta este natura. Da natura le-a făcut apoi le-a permis îmbunătățirea fiecăruia în parte. Păianjenul este
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
ale păianjenului - Visează schimburi energetice precum cele dintre celulele vii chiar din propriul corp - Etc. Există o divinitate în afară de Dumnezeul Atoateștiutor și Atoatefăcător și aceasta este natura. Da natura le-a făcut apoi le-a permis îmbunătățirea fiecăruia în parte. Păianjenul este un cercetător care-și îmbunătățește unealta de vânătoare zi de zi fără intervenții politice. Doar în timp care se măsoară în milioane de ani. Nu la fel inteligența virușilor care au găsit , în mai puțin de 100 ani, mijlocul
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
În prezența ta au roșit garoafe, Timpul efemer s-a prins de un snop Clipele rebele au pus de agape, Mărăcini tufliți au albit pe loc... Pietrele-au strivit toată așteptarea Pașii rătăciți s-au oprit în drum, Pânza de păianjen a furat uitarea Mâini în căutare și-o dâră de fum... Geamul s-a crăpat ușor în lumină, Când visam albastru și ciopleam păreri Am văzut Înaltul într-o zi senină, Încă îl mai caut și acum prin Veri... Strâng
TIMPUL EFEMER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377125_a_378454]
-
poleiala caldă a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos pe norii zilei adormite. Între plutirea calmă și mult prea statica căldură, simt dintr-odată cum mă pierd de toate și de mine, cum mă desprind din forma-mi din ce în ce mai ostenită și, să mă-nalț în zbor
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
mânecile gecii, al bluzei și cracii blugilor în sus. După aceea o legaseră cu sfoara pe pielea goală. Aceasta era înnodată marinărește și i se părea absolut imposibil să-i desfacă vreun nod. Văzu la un pas de ea un păianjen și la câțiva pași un șobolan, care se mișca pe loc. Încercă să țipe, dar o bucată neagră de bandă adezivă îi înghiți țipătul. Referință Bibliografică: Răpirea (1) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
Poeme > Meditatie > BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a uzat materialul normalității, compoziția ei a fost folosită din abundență până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen care-și lungește franjurile dezordonate, pentru a acapara tot ce-ntâlnește în preajma ei, inclusiv, oamenii. Veselia și bunătatea sunt povești nemuritoare, umorul e-o peliculă SF cu marțieni, dar sunt normale atrocitățile oamenilor care se plimbă prin labirintul vieții, conduși
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
cum pescarii caută locurile cele mai bune de pescuit punând în vârful undițelor câte o metaforă vie cât de departe suntem de noi acum și cât de aproape să întindem plasele sau acea pânză nesfârșită sau poate numai privind pânza păianjenului prieten să ne credem liberi zbătându-ne să plecăm din noi prin noi către noi câtă siguranță mai este într-un pumn de nisip aproape departe de țărm dacă totul în jurul nostru este umed până și tăcerea face valuri din ce în ce mai
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
fi folosită de membrii echipajului de la bordul stației spațiale ISS. Designul fiind modular, poate fi adaptat oricăror condiții de lucru. Astfel, în ambient presurizat se poate deplasa folosind cele 4 rotoare (albina), iar în spațiile depresurizate cu ajutorul celor 4 membre (păianjen). De aici și conceptul de drona hibridă Păianjen-Albină. Fără a intra în prea multe detalii tehnice, cea mai mare problemă de design a fost rezolvarea problemelor de poziționare și navigație în condiții de gravitație zero și lipsa semnalului de satelit
INTERVIU CU ING. ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA [Corola-blog/BlogPost/93089_a_94381]
-
ați privit și uitat? Cum spuneam, nimeni nu-i perfect! La ce școală ați învățat Istoria românilor, domnule octogenar? Prof. octogenar T.B.Ș.: „Regretăm sincer că o asemenea jurnalistă “cu condei” s-a putut lăsa atât de prinsă în plasa păianjenilor din jur, atunci când a admis să se publice cuvântul istoricului derapat de la Iași, care ne-a atacat regalitatea întru apărarea erorii grave făcută în finalul carierei sale de către mareșalul Antonescu”[...]. Ați întinat numele marelui istoric Gheorghe Buzatu dom’ne profesor
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
de cetățeni arestați și anchetați, două sute de mii de condamnați, cinci mii de condamnați la moarte și executați, sute de morți executați demonstrativ sau discret, fără a se mai ajunge la arestare, judecare și condamnare, pentru intimidare. Plus pânza de păianjen țesută cu ajutorul celor peste 1,5 milioane de informatori, colaboratori, persoane de sprijin, agenți de influență, gazde conspirative, care au contribuit, „după puterile lor”, la contaminarea aerului pe care-l respiram. Pentru că doar așa putea rămâne la putere aproape o
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
xus, vom obține plexus - termen ce desemnează sistemul electronic, din generația 3D, cu ajutorul căruia, dintr-un punct sau o particulă se pot construi, prin extindere, forme sferice fascinante, ca o rețea translucidă, cu multiple puncte de susținere, aidoma pânzei de păianjen. Jocul este și motivul tematic al filmului regizat de Mihai Cucu, pe o muzică de Darie Nemeș-Bota. O tânără înveștmântată în alb aleargă, solitară, pe o plajă pustie, cu nisip fin și scoici, pe care le răsfiră, cu grație, printre
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
glasului, dar, este un Otello credibil și expresiv. Și Ștefan Ignat a evoluat, reușind să demonstreze că Iago este nu numai un demon muntos și inflexibil al răzbunării, ci și o ființă insinuantă, care-și construiește cu abilitate plasa de păianjen în care să-l prindă pe gelosul său stăpân. Așadar, vocea și frazele au fost mai puțin aspre, au apărut chiar și atenuări nuanțative ale cunoscutei sale masivități interpretative. Restul distribuției a fost formată din: Mihaela Ișpan - Emilia, Liviu Indricău
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
al straturilor de regina nopții în vântoasele seri de octombrie! Sau ultimul boboc de trandafir, la jumătatea lui noiembrie. Sau iedera verde sub zăpada ce se topea... în curtea casei, printre hortensii țâșneau brotaci, scuturând boabele de rouă, pânzele marelui păianjen cu cruce pe spinare străluceau sub soarele de după ploaie. Nopțile, cucuvăile din podurile Facultății de Medicină convorbeau cu cele de pe streașinile palatului Cotroceni, în nesfârșite șuete. Afară de rezultatele mele școlare în cea de a treia clasă a Liceului Gheorghe Lazăr
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
încet încet să uităm de Oona//uitam cât de lung avea părul câteodată/ni se părea că nu era chiar așa negru că/trupul ei mic nu se aplecase chiar ieri/sub pat să se uite așa curioasă după un păianjen/mare și iute eram toți înghețați nu mai stăteam deloc sub nuc nu mai auzeam vocea ei adormeam/ devreme și încet încet uitam totul//cărticica de rugăciuni o pierdusem/până și numele noastre sunau altfel acum/când ne strigam prin
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]