306 matches
-
Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în pripă oblonul. Bubuitura se tăie și zvonul măcinișului începu să bată în plin un ritm continuu. Odată cu el, toată hardughia tresări ; încet- încet intră într-o urducătură necontenită. Podurile pline de păienjeniș, lada vămii, cântarul, sacii și-n cele din urmă oamenii se prindeau în ritmul acela care înveselea lumea, zvonind că toate au pornit, iar ciclurile se întemeiază. Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era cu totul diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată în oglindă. Doamne, cum o s-o scoată la capăt? Fără pilozitate, fața aceea prelungă părea și mai bărbătoasă, mai greu de disciplinat, înainte să spele aparatul trase cu el "pe uscat" de câteva ori de-a lungul sternului, sacrificând păienjenișul timid de păr care se cuibărise acolo. Lama scârțâi de data aceasta îngrozitor, de parcă ar fi vrut să protesteze. Se înfiora, își întinse pe față spuma ușoară a after shave-ului și, rotind micul bușon de metal de la capătul aparatului de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește cu nimeni, stă mereu în capul oaselor, cu ochii într-o oglinjoară de buzunar, și zâmbește cu jumătate de gură. Părul violet i se răsfiră, ca un păienjeniș diafan, pe pernă. Mi-au trebuit câteva zile ca să mă obișnuiesc cu mediul, care m-a inhibat total la început. Curând mi-am dat seama că m-au adus la neurologie. Fetele au tot soiul de nevroze, pareze și isterii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care trecuseră de la primul claxonat fatal al Daciei sale. Se îngrășase enorm, deși aproape că nu se mai hrănea, pielea feței i se întinsese pe obraji, ochii din ce în ce mai apropiați căpătaseră o uitătură fixă, atentă la nimic din lumea asta. Un păienjeniș de barbă rară, cu fire neobișnuit de lungi, i se încurca pe obraji. Dar ceea ce începea deja să depășească până și patologicul, trecând în teatrologic, erau mâinile sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chirceau stelele mai mici până ajungeau pitice albe, pulsari sau disperate găuri negre, pe unde materia se pierdea într-un alt univers. Era suprafiresc să fii în stare să privești cum miliardele de stele galbene, alb-strălucitoare sau albăstrii, aglomerate în păienjenișul plat, rotitor al galaxiei, cele mai multe fiind sisteme duble sau chiar multiple, precum Pleiadele sau Hyadele, unele de câteva ori mai mari decât Soarele, ca Regulus, Sirius, Rigel, Arcturus, iar altele de magnitudine pozitivă mergând până la +14 și mai departe, sticleau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea pustietate a câmpului... în trăsură, zgâlțâit de frigurile emoției și oboselii, străbătând străzi ale orașului neatinse de bombe, am avut brusc senzația că simt cum se țese pe neobservate la loc păienjenișul care face lumea convenției și a iluziei. Ah, nu știu să exprim acest sentiment teribil, ce l-am avut în clipa marilor nenorociri, când am înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asasinarea pe 25 februarie a lui Peter și Baxter Englekling. Cei doi frați, traficanți de narcotice cu cazier, au fost martori În ancheta din 1953 a cazului Nite Owl și au declarat atunci că asasinatele Își au originea Într-un păienjeniș de intrigi legate de pornografie. Asasinatele Englekling sînt Încă nerezolvate. Sau, cum spune locotenentul Eugene Hatcher de la Biroul Șerifului din comitatul Marin, „Nici un fel de piste. Dar Încă se lucrează.“ Cazul Nite Owl a fost redeschis și a ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tentat să respingă orice târg cu zeii și abia când Antigona îi spune că e la capătul puterilor acceptă să le solicite îndrumare : Vă laud și vă conjur. Înduioșați-vă de mine și de copila aceasta nevinovată. Scoateți-ne din păienjenișul acesta la liman (I 1). Uciderea unui om este impusă drept plată a îndrumării la Kolonos, iar clauzele pactului stârnesc revolta lui Oedip : Nu le-au fost de ajuns zeilor crimele pe care le-am înfăptuit până acum ? [...] Din nou
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
punct lovit, În acțiuni de exterminare. Ei au reușit. Lovind În cel mai bun, ne-au Îngenunchiat pe toți. Dar geniul istoriei nu face eroi, cum excelent a Inteles Nichita Danilov: „Moartea lui Malin Tăcu a vestit Revoluția”. (IV) - Din păienjenișul visceral ce unește interiorul dosarelor de urmărire informativa specială, poliția politică a stors o porțiune insidioasa sub denumirea de cod „Operațiunea VENUS”. Cârtita sibilinica a fost pusă În act pe data de 17 iulie 1986 prin Ordinul nr. 009836 dat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A uitat de el. Mătură din nou cu privirea mulțimea adunată în interiorul incintei sacre. Majoritatea sunt rude, prinse în păienjenișul legătu rilor matrimoniale pe care principele le-a țesut în jurul familiei imperiale. Nu prea reușește să le distingă trăsăturile, căci soarele îi vine drept în ochi. Iar coroanele de laur le maschează părul și o parte din față. Unde mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va cuprinde somnul dulce. Lăsați-le! Lăsați-le! Lăsați-le! Se aud strigătele în toate limbile și se ridică pumni de diferite culori către cei care țes păienjeniș de bombe deasupra lumii, amenințând pacea. Detlinde Dinesz, clasa a V-a C Neatenția De curând, eu și familia mea ne-am mutat întrun cartier nou. Aici totul îmi plăcea și mai ales mă bucura faptul că eram mai aproape de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prietenul care-ar fi trebuit să-l laude; celălalt, fiindcă omul pe care l-a recomandat a deschis plicul. Dincolo însă de umorul irezistibil al schiței încheiate cu două perechi de palme, geniul lui Caragiale scanează un întreg câmp și păienjeniș de relații interumane. Ce fel de amic este acela care nu-ți poate da o scrisoare de recomandare? Ce fel de om este acela care deschide plicurile, sertarele prietenului? De ce ne supărăm când nu obținem exact ceea ce vrem de la apropiații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
acum mă simțeam pregătită să le ofer acestui bărbat, care mă zăpăcise complet și pe care simțeam că îl iubesc cu disperare. Nu știu cum s-a întâmplat, dar am convingerea intimă că toate gândurile mele îl împresurau pe el ca un păienjeniș fin, puțin Tainicele cărări ale iubirii câte puțin..., până cred că a început să simtă la fel ca mine. Poate mă înșel, deși doresc să cred că așa s-a întâmplat... - Și nu te-ai temut că este posibil să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu planificarea, apeși pe seriozitate și dintr-odată, mașinăria pornește să clănțăne mărunt și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colo. Parcă era zăpadă artificială într-o scenă ireală de teatru. Un fluviu mare de liniște se revărsa de la unul la altul, nu-și mai vorbeau, legăturile dintre ei erau nevăzute. Către fiecare celulă din corpul femeii se îndrepta un păienjeniș de fibre de comunicare. Inima îi bătea cu putere, năvălea peste ea bucuria de a trăi, de a avea toate acele sentimente. I se păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în interiorul geamantanului, mai târziu, privind absentă pe fereastra vagonului, realiză că gestul ei nu însemna o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l țesuse singură în jur, așa cum viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a împletit veros cu afacerile, iar clientela a înlocuit vechiul activ de partid. Un fel de „frăție“ politico financiară și media, o gigantică rețea de interese, imună la justiție, a înstăpânit România. Vârful ei a fost Adrian Năstase. Astăzi, când păienjenișul se deșiră, tot cu el începe răfuiala. Într-un editorial memorabil, Traian Ungureanu îl numește pe Năstase „cancelarul mafiei“. Cam așa a și fost lichidat politic: noaptea pe la trei, undeva la marginea orașului.
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pare un loc comun. Niciodată în miile de km făcuți în cei 17 ani prin Europa și America nu am simțit că ar fi cazul să filosofez pe tema asta. Am călătorit, m-am bucurat și gata. Acum însă, în păienjenișul de drumuri dintre Hațeg, Boșorod, Râu de Mori, Zdrapți, Strei, Abrud, Colț, Roșia Montană, Crișcior, Chitid, Prislop, Câmpeni, Orăștie, unele duse la capăt, altele lăsate baltă la jumătate sau chiar aproape de țintă, chestia cu metafora vieții n-a mai sunat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure, încețoșată de brumă și de păienjenișul lacrimilor. Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al delirului cu fantoma: nebunia, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar suferea de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a vieții tale. Lipsa ta de activitate s-a sfârșit. Sunt sigură. Îmi spune ceva că-i așa. Imaginează-ți numai gândirea fantastică care se va revărsa din capul acesta când vom reuși să-l curățim în sfârșit de toate păienjenișurile, tabu-urile și atașamentele dăunătoare. — Dumnezeu știe ce se va întâmpla, spuse Ignatius într-o doară. Trebuie să plecăm. Acum. Trebuie să te previn că mama mea s-ar putea întoarce din moment în moment. Dacă o văd din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă roage să-mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țese, a împleti”), cel sanscrit taks („a tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei, Minotaurul, devorează victimele prinse în „păienjenișul” Labirintului, la fel cum păianjenul își devorează victimele prinse în pânza sa. Pe de altă parte, după unele variante ale legendei, Ariadna s-ar fi spânzurat (Plutarh, Thezeus, XX), tipică reprezentare simbolică a păianjenului suspendat în aer de propriul său
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]