263 matches
-
într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care rezultă incoerența exprimării oamenilor necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de Caragiale. În schița Ce cere publicul de la un deputat, de exemplu, recunoaștem atât pălăvrăgeala nestăpânită a personajelor din Justiție, Art. 214, cât și iresponsabilitatea civică a "domnului" rătăcit din Petițiune: Doamnă, acestea sunt amănunte care, nu mă îndoiesc, au mare importanță în viața d-voastră, dar nu văd ce amestec pot avea eu. Veți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
facă nici o tâmpenie. Nu se aștepta de la ea să o ia razna în seara asta. Însă era îngrijorată pentru ziua de mâine. Darcey se afla în barul de lângă restaurant. Nevoia de pastile fusese de fapt o scuză ca să scape de pălăvrăgeala neobosită a Rosei și de frica paralizantă de a o revedea pe Nieve. Dorise să nu fie acolo atunci când avea să apară fosta ei prietenă și se folosise de brațul lovit ca să poată dispărea o vreme. Acum stătea în barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era mare, plușat, cu un tavan Înalt și câteva mobile scumpe din piele, și m-am prins că nu o să am parte de obișnuita pălăvrăgeală specifică Gestapoului, care implica replicile gemene ale unei bâte și ale unui box. Cel puțin nu deocamdată. Nu riscau ei să se verse ceva pe covor. În celălalt capăt al Încăperii se aflau un glasvand, un corp de rafturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mașinii, Ashling privea cum tatăl ei își saluta clientul în curtea din față și cum se transforma dintr-o persoană iritată și îngrijorată în una lipsită de griji și vorbăreață. Dintr-odată, părea că are tot timpul din lume pentru pălăvrăgeală. Nu avea importanță că mai avea opt întâlniri în acea zi și că era în urmă pentru că porniseră târziu. A mers să admire noua mașină a bărbatului. Se dădea de zor în spate, admirând din toate unghiurile și bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
weekend, un iluzionist din California. Balzac o prezentă drept o elevă, iar bărbatul de vârstă mijlocie îi strânse mâna. Făcură conversație despre numărul său din seara precedentă, despre alți iluzioniști care vor veni să țină spectacole în oraș... genul de pălăvrăgeală la care se dedau artiștii de pretutindeni. În cele din urmă, omul își luă valiza. Se îndrepta către aeroportul Kennedy ca să prindă zborul spre casă și se întorsese la magazin să restituie articolele pe care le împrumutase. Îl îmbrățișă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a început să se simtă cam neliniștit din cauza “iubitului ei secret” imaginar și s-a decis — corect, firește — că o mică atenție ar înclina balanța în favoarea lui. — E neobișnuit de răcoare astăzi, nu-i așa? zicea femeia. — Hmm. Ajunge cu pălăvrăgeala! Adrianei îi venea să urle. Vreau Cadoul Meu! — Ei bine, draga mea, te întrebi probabil de ce te afli aici, spuse ea. Subestimarea secolului, își zise Adriana. — Domnul Baron m-a rugat să vă ofer — aici, ca la un semn, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din factorii care Îi creează lui Dimi o stare de confuzie. Încet, dar sigur ne Înnebunești și copilul. După o clipă adăugă: — Și e greu să-ți dai seama dacă e un fel de stratagemă sau dacă e doar din cauza pălăvrăgelii. Vorbești Întruna și de atâta vorbărie poate chiar te-ai autosugestionat că ai sentimente. Că iubești. N-ai Înțeles niciodată sensul acestui cuvânt. Cândva, când Încă mai citeai cărți, nu numai ziare, ai citit probabil ceva despre dragoste și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi, Începând de la intrarea sâmbetei, pălăvrăgeala, risipa și minciunile sub care e Îngropată viața lui. Era gata să-și accepte mizeria, să se Împace În sfârșit cu singurătatea pe care o crease cu propriile mâini, până la capăt, fără drept de apel. De acum Înainte va trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oameni necunoscuți, pentru că, după cum susținea tata, asta îi bucura. Și, în timp ce priveam acele fețe stupefiate și felul reținut în care ne răspundeau la făcutul cu mâna - ne abțineam cu greu să nu izbucnim în râs -, ne imaginam cât o să dureze pălăvrăgeala oamenilor care încercau să afle cine ar fi putut să fie cunoscuții ăștia care îi salutaseră și aveau o mașină atât de modernă. Ciupercile nu mai erau pur și simplu doar ciuperci pe care le căutai în pădure, unde creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ultima oră. Învățam după-masa. Domnul Meier deschise, rămase o clipă în fața ușii, în timp ce noi ne întinserăm lenevoși și ne ridicarăm în picioare; pe urmă ne-am întors mai toți cu fața la colegul din spate și murmurul de voci a devenit o pălăvrăgeală în toată legea, care se întrerupse brusc când am fost strigat și m-am dus, trecând printre rândurile de bănci, la ușă. Herr Meier spuse că domnul necunoscut era de la presă, de la Illustrierte Zeitung și în fața mea stătea un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni batjocoritor când tata sau mama l-au pus la punct, fiindcă se înfuriaseră din cauza pălăvrăgelii lui despre „muncitori și comunism“, auzi, el, care se trăgea dintr-o familie de condiție bună. Un riff nu mai era acum un recif, pe care am fi vrut să-l studiem cu ochelarii de scufundător ai lui Hans Hess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dorință vagă: am asigurat familia Loss, așezată de jur împrejurul mesei, și pe viitoarea elevă în ale dansului că și eu voiam în viitorul imediat să mă mut la Berlin, căci clima în vestul Germaniei nu-mi pria. Așa a început o pălăvrăgeală care a avut urmări. Ea sau eu ne-am dat cu presupusul că poate ne-om întâlni la Berlin, dar că Berlinul era un oraș mare, în care te pierzi ușor, însă, dacă hazardul ar fi vrut... Deoarece în călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi trebui să vorbesc, știam că Îmi sap singură groapa, dar pur și simplu nu mă puteam stăpâni. — Ăă, Îmi pare rău pentru Încurcătură. O să pun hainele astea pe umerașe, cum mi-ai spus, și o să plec. Termină odată cu pălăvrăgeala! Femeia asta nu dă doi bani pe ce faci. Fă ce ai de făcut și ieși naibii. — E-n regulă, poftă bună. Mi-a părut bine de cunoștință. M-am Întors ca să plec și mi-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta atât de atrăgător? Am intrat În joc. Am Început o conversație amuzantă și În câteva minute călătoria la Paris, urâtul nărav al lui Lily de a bea votcă și ochii triști ai lui Alex s‑au pierdut În abisul pălăvrăgelii mele vădit‑nesănătoase‑și‑periculoase‑din‑punct‑de‑vedere‑emoțional‑dar‑extrem‑de‑sexy‑și‑plăcute cu Christian. 16 Conform planificării, Miranda urma să se afle În Europa vreme de o săptămână Înainte ca eu să vin. Acceptase să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație și lumină... O trase pe Julia de braț. — Așteaptă, zise ea. Ce erau pe punctul să facă? M-am Îndrăgostit de tine! strigase ea prin Întuneric, În urmă cu un sfert de oră. Își aminti vibrația respirației Juliei aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fața în jos", spuse acesta deodată calm și parcă edificat, în timp ce rupea o fiolă și o sugea cu seringa. Și se apropie, îi desveli fesele și îi înfipse acul, pe care îl scoase, strigând unei infirmiere: Rezerva patru și orice pălăvrăgeală cu gravida strict interzisă. O să adoarmă și totul o să fie bine. Poftiți!" "Doctore, îl întrebai, pot să stau și eu până adoarme?" "Bineînțeles". Dar așteptai o vreme pe coridor. Infirmiera însă nu se putu stăpâni să nu-mi spună ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
băiat tânăr, care a suferit o condamnare pe nedrept. Un băiat cu carte, fost profesor universitar. M-a primit într-o joi. Un om tăcut, dar sincer, se uita la tine drept și îți spunea exact care era situația, fără pălăvrăgeli, cum făcea directorul adjunct, care te zăpăcea la cap și nu mai știai nici tu de ce ai venit. M-a ascultat cu mâna la tâmplă, pe gânduri. Nici eu nu m-am întins la vorbă, știam că are și alte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spuse el cu același zâmbet vesel. Am încercat să recuperez întârzierea, dar iată-mă în sfârșit. Lui Ripley nu-i plăcea să vorbească fără să spună nimic. Iar de când se trezise, viața îi părea scumpă pentru a o pierde cu pălăvrăgeli fără de nici un rost. De ce nu se mulțumeau oamenii să exprime esențialul și se tot învârteau în jurul cozii? ― Au găsit-o pe fata mea? Burke era încurcat. ― Păi, mă gândeam să-ți vorbesc după înfățișarea la comisie... ― După o așteptare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din televiziuni și starea națiunii. Mai mult, postmodernismul românesc a creat un nou tip uman teleintelectualul, ipostaziat în analist politic, economic, cultural. "Sunt oare, neapărat, elitele mediatice veritabile elite?" se întreabă Adrian Dinu Rachieru. În realitate, e vorba de o pălăvrăgeală infinită, de o perfectă perpetuare a ceea ce Mircea Iorgulescu numea marea trăncăneală, referindu-se nu numai la eroii lui Caragiale. E la mijloc o exhibare narcisistă, caracterizată de conformism politic pus în slujba intereselor individuale și de grup, cum observa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Fără îndoială, limba vorbită încearcă foarte frecvent să obțină, rezultate practice, să influențeze acțiuni și atitudini. Totuși, ar fi greșit să afirmăm că servește doar la comunicare. Vorbirea de ore întregi a unui copil pe care nimeni nu-1 ascultă și pălăvrăgeala aproape fără sens a unui om matur într-o societate arată că limba este folosită de multe ori fără ca funcția ei să fie strict sau, măcar în mod preponderent, una de comunicare. În primul rând se impune ca limba literară
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
să-i mai am, adică trei mii, nu-i așa? Dar uitați-vă, nu-i am!". Am înțeles că a sosit momentul să acționez arma mea ultimativă și mi-am imobilizat omul cu o privire mânioasă zicând: "Hai să lăsăm pălăvrăgeala fără rost. Te avertizez că prietenul meu, ambasadorul nostru la Santiago, a anunțat poliția despre cele întâmplate ieri seară, iar aceasta te caută deja...". Propoziția cu "ambasador" și "poliție" l-a dat gata pe șofer care a înțeles că tactica
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se oprea din lucru ca să toarne motorina În polizorul pneumatic pentru a-l curăța de pudră de șpan. Cine se nimerea pe lângă el rânjea parșiv Întrebându-l dacă-i dă să bea, dar el nu se arăta vreodată dornic de pălăvrăgeală. Scotea furtunul de aer din capul polizorului, Îl Îndoia și-l punea sub talpa bocancului ca să nu se zbată și să-i arunce În ochi și-n sân praful și zgura din jur, c-așa e, bă, dă-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni de pușcărie. Am spus așa, În general. Din ce-am auzit io și din ce mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împuște. Și totuși Hansi nu era Laur sau Pepino, și nici Andrei și nici Relu. Era un specimen diferit Întrucâtva, atât prin fizicul său, cât și prin ceea ce știa și putea să facă, și deja i se luase cheful de pălăvrăgeală. Întinse mâna lui enormă, care ar fi putut cuprinde dovleacul meu de căpățână ca pe o minge de handbal. - Puneți banii repede aici, și s-o luăm din loc cât mai e timp. - N-avem bani, Hansi, spuse atunci Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]