269 matches
-
și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri. La masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea dinspre grătar și pălăvrăgeala fără rost Îl scoteau totuși din pepeni. Noimann pică Într-o stare tot mai sumbră. Trăsăturile moi ale feței sale deveneau din ce În ce mai rigide. Privindu-l, Bikinski Îi atrase atenția că „stările de patetism trebuiesc păstrate pentru altfel de ocazii...”. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o țigară, spunea «after you» și așa mai departe. Cred că venise pe lume numai ca să spună «after you» și să se ducă, fiindcă ne-a luat o înainte la toți : s-a curățat, primul, la nouăsprezece ani...“. Îmi ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură cu deținutul. Joia, cele 100 de coroane s-au dus toate pe bere. Când s-a terminat ora de vizită, domnița iese cu putoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a început să se simtă cam neliniștit din cauza “iubitului ei secret” imaginar și s-a decis — corect, firește — că o mică atenție ar înclina balanța în favoarea lui. — E neobișnuit de răcoare astăzi, nu-i așa? zicea femeia. — Hmm. Ajunge cu pălăvrăgeala! Adrianei îi venea să urle. Vreau Cadoul Meu! — Ei bine, draga mea, te întrebi probabil de ce te afli aici, spuse ea. Subestimarea secolului, își zise Adriana. — Domnul Baron m-a rugat să vă ofer — aici, ca la un semn, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la urma urmei, toți contemporanii noștri sunt la fel. Fără îndoială, nimic nu e mai natural, astăzi, decât să vezi oameni muncind de dimineața până seara și hotărând, ei singuri, apoi, să-și piardă la cărți, la cafenea și în pălăvrăgeli de tot felul, timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt orașe și locuri unde oamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista și altceva. În general, asta nu le schimbă viața. Dar presentimentul a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
familiară dinainte publicului, că alcoolul te apără de boli infecțioase, s-a fixat bine în mintea tuturor. Noapte de noapte, cam pe la ora două, un număr destul de considerabil de bețivi dați afară din cafenele umpleau străzile cu un șuvoi de pălăvrăgeli optimiste. Dar toate aceste schimbări, într-un sens, erau atât de extraordinare și se săvârșiseră atât de repede, că nu era ușor să le consideri normale și durabile. Rezultatul era că puneam mai departe pe primul plan sentimentele noastre personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete vopsite și lăcuite se întorc spre noi. Invitatele lui Trish sunt așezate în jurul mesei, bând șampanie, și fiecare dintre ele e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o batistă din buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar va renunța să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu știe nimeni ce mult sufăr. Cum ar putea? Arăt mai bine ca oricând. În ciuda faptului că n-am mai alergat de când m-am despărțit de el, suferința m-a făcut să pierd câteva kilograme. Acum îmi pare inutilă toată pălăvrăgeala despre dietă și exerciții din revistele pentru femei: mi-ar plăcea să văd măcar o dată un titlu ca acesta: „Încă vă mai luptați cu ultimele cinci kilograme în plus? Pierdeți-vă iubirea vieții și ele vor dispărea într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sensibile. Ele înțeleg ce le spui, precum și tonul pe care le vorbești. Și dacă patrupedele alea nu văd în culori, Vagabonzii pot vedea chiar mai bine ca noi. Întunericul este casa lor. Eu nu luasem în seamă toate aceste pălăvrăgeli fără rost. Mă uitam la fiecare plăcuță în parte, încercând să hotărăsc calea pe care o vom urma. "Drum principal de alimentare", "Rută rapidă la centru", "Continentul negru", "JAD", "Paza Ieșiron", toate plăcuțele aveau câte ceva deosebit, atât în aspect, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
recent, probabilitatea acestei dispariții a fost reluată de The Times din Londra, în lumina noilor date referitoare la evoluția genei MC1R pentru păr blond. Capitolul 16 Jungla era total tăcută. Nu se auzea nici un greier, nici un țipăt de pasăre-rinocer, nici pălăvrăgeala îndepărtată a maimuțelor. O tăcere desăvârșită... ceea ce nu era de mirare, își spuse Hagar. Clătină din cap, uitându-se la cele zece echipe de filmare din întreaga lume, care se adunaseră acum în grupuri mici, pe solul junglei, protejându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o cuvertură de blană și iluminare ambientală, era locul în care Barton își petrecea cea mai mare parte a zborului. Avea nevoie de o singură stewardesă, dar întotdeauna zbura cu trei. Îi plăcea să aibă companie. Îi plăceau râsetele și pălăvrăgelile lor. Îi plăcea pielea tânără și netedă pe blană, cu lumina ambientală redusă, caldă, roșiatică, senzuală. Și, la naiba, la doisprezece mii de metri în aer, era singurul loc în care putea fi sigur că nu-l prindea nevasta. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
noi două. Și nimeni altcineva. — Bravo, spune Caroline, ușor amuzată. Frumos ! O, Doamne. Simt că nu mai rezist. Toată lumea știe că așa sunt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămâi la răspunsurile dintr-un singur cuvânt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
convins că doamna Dobrotă o s-o păstreze mai bine ca mine, care puteam deja s-o fi pierdut, așa cum am făcut și cu bilețelele cu adrese. Pe când ea, vestala familiei... — Ai totuși ceva contra ei. — Sunt iritat când Îmi amintesc pălăvrăgeala ei indiscretă. De ce să fi ținut minte toate fleacurile din copilăria noastră? Și, mai ales, de ce să facă paradă cu ele? Chiar dacă nu sunt, ca tine, specialist În psihologia adolescentelor, nu cred că era atât de perversă Încât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
întâmplări pe care le mai povestise cu câteva momente mai înainte. În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere, ca orice părinte de altfel, atunci când se vorbește laudativ despre fiul lui numai că acum nu avea nici un chef de pălăvrăgeala socrului său. Suportă totuși cu stoicism, mulțu mindu-se să răspundă monosilabic ori de câte ori se impunea. Abia se atingea de mâncare, rugându-se ca masa să se sfârșească cât mai repede cu putință. Știa cât de mult ține soacră-sa la ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tulbura. Am avut grijă să urc primele trei trepte ale scării cu dreptul (ca de obicei, fiindu-mi frică de zbor), dar, după ce mi-am ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fie doar un semn de remușcare, de vinovăție înaintea evenimentului. Ramona îl reperase pe Bull de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui de client. Continuase să discute cu Gail și Leroy, dar nu îi stătea mintea la pălăvrăgeală. — Sherri are niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
genetică a lui „homo sapiens”, dar dintr-un „principiu” proclamat nu se știe de cine... (om și ăsta!...) Un om necăjit, copleșit de necazurile vieții e mereu în căutarea unui colț al lui de liniște de unde să nu mai audă pălăvrăgeala nepoftiților. Între speranță și disperare trebuie să alegem speranța; numai astfel viața are sens. S-a constatat că „pofticioșii” peste măsură trăiesc mai puțin decât oamenii cumpătați! Adesea oamenii uită că apele (râurile, lacurile, mările, oceanele dar și... bălțile!) sunt
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cumva să-l torni la Securitate, explică bătrâna. Frate-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
surpriză și să intrăm pe ușa din spate! Supeeeer! am aprobat eu și am coborât iute din mașină. Deși drumul a fost lung, nu simțeam oboseală. Am prins un pui de somn și chiar am visat... După câteva ore de pălăvrăgeală cu bunica, mi-am adus aminte de visul meu. Oare ce secret ascundea acea carte? Mama era la bucătărie cu bunica și îi povestea despre ultimul concurs de dans la care eu am participat. Am găsit momentul potrivit și am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite asupra femeii. Pe ea Încerca toată lumea să o evite. — Dă-mi drumul. Nu cred În pălăvrăgelile tale. Un bănuț ca să afli când o să fii pierdut. Cine vrea să mă pierd? — Tu. Tu Încerci să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care nu putea să fi cunoscut nimic? — Și că Iubirea, messeri, dacă e să judecăm după consecințe...! exclamă Cecco Angiolieri, care, până atunci tăcuse mâlc, cu o expresie de dezgust din ce În ce mai mare, ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]