336 matches
-
asta, spuse Maca, cu gândul la catapeteasma de pe care coborâse, cu capul în palmă. Ce ciudat ! își potrivi Jenică pasul după Tili. El de câte ori ne-o fi urmărit ? — Când eram puști ? — Da, pe vremea aia... Când mergeam la ștrand... și pălăvrăgeam vrute și nevrute... De câte ori ? — Tot timpul, ridică Tili din umeri, cu un aer firesc. Tot timpul... Îți dai seama... De-acum înainte, de câte ori o să-mi aduc aminte de câte ceva, trebuie să- mi amintesc și de el, era și el pe-acolo... Lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avem la îndemână fapte; în negociere, situația se aseamănă mult cu un examen: niciodată nu știm ce vom fi întrebați; • să fim lapidari și la obiect; multe cazuri bine pregătite au fost compromise din cauza tentației uneia dintre părți de a pălăvrăgi și/sau de a fi confuz; • să avem curajul propriilor convingeri. Deseori, oamenii se tem să ceară ce vor cu adevărat. Dacă, într-adevăr, alții ar ști ce vrem, ei ne-ar putea îndeplini dorințele, fie chiar și potențial; • să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a învățat omenirea cultă, de șapte mii de ani încoace, să moară, pe el care mă uimise prin neomenescul sau supraomenescul lui, prin tot ceea ce făcea sau simțea altfel decât se face sau se simte îndeobște, l-am descoperit tremurând, pălăvrăgind, chicotind, amenințând și plângând - bătrânește și omenește deopotrivă. Și se mai ridica acum în el o finală nevoie de a pune lumea în ordine. Omul acesta care-și închinase viața "culturii romîne", care alesese să rămână în țară, care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culturală; dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mâncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral. Cărțile edificatoare sânt monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Levinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil și îți taie și mai mult pofta de mâncare. O dezabuzare stupidă ― și totuși explicabilă? ― a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărților mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lor râvnit în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vîrsta) ― este la gonella, "juponul", "fustița". 26 februarie Un băiețel de 12 ani îi vede pe părinții lui, care primiseră vizita unor prieteni, pălăvrăgind despre Ceaușescu și amuzîndu-se copios. "Mama, era așa drăguț Ceaușescu?" Este uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci când se produce o discontinuitate a istoriei. Așa cum noi, cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului, nu ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sejur în România, mergea pentru o săptămână la Paris, unde urma să-și întîlnească familia (soțul și pe băiatul acestuia) și să petreacă împreună o scurtă vacanță. Așa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună, pălăvrăgind întruna. La un moment dat, a scos aparatul de fotografiat și mi-a propus să rog pe cineva din echipaj să ne facă o poză. Tocmai se apropia Stewardul care se ocupase până atunci de noi, un tânăr zvelt și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vreme. De două săptămâni ascultă numai Beethoven și zice că îl descoperă." ― " Ce dorești, doamnă, nu-mi dai voie să-l descopăr pe Beethoven la 82 de ani?" Sosirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei. Seara a început. Pălăvrăgim, râdem, ne evaluăm impasurile și, ca de fiecare dată când îi revăd, mă cotropește senzația de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă, mai egală, mai neobosită iubire a mea. vineri, 9 august Astăzi, trecând pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unică cauzatoare de rele, misogamia convertindu-se în misoginism 66, mariajul fiind tolerat doar ca modalitate de reproducere legitimă, de menținere a unui echilibru în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că ar fi „sălbatice în limbaj”, că nu își pot stăpâni limba, potopul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unică cauzatoare de rele, misogamia convertindu-se în misoginism 66, mariajul fiind tolerat doar ca modalitate de reproducere legitimă, de menținere a unui echilibru în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că ar fi „sălbatice în limbaj”, că nu își pot stăpâni limba, potopul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
călătorului nevricos. Abia create pe la 1865, căile ferate române intră rapid în conștiința publică și literară a epocii. Podul de la Cernavodă, inaugurat în 1895, e cel mai lung din Europa la acea vreme. În tren se mănâncă, se doarme, se pălăvrăgește enorm, spre disperarea lui G. Călinescu. În tren se seduc tinere fete, ca în Cartea nunții a aceluiași. Ori numai se flirtează, ca într-o povestire a lui Topârceanu în care curtezanul e descurajat de o damă abilă cu pretextul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Ultimul tramvai cu cai din București e scos pe tușă prin 1930. Îl înlocuiește tramvaiul electric, a cărui funcționare îl nedumerește grav pe Moș Teacă. În tramvai personajele se simt bine. Eroii lui Brăescu intră în vorbă cu necunoscuți și pălăvrăgesc ca în tren. Ai lui I.L.Caragiale se duc la Moși făcând halte de întremare la Zece-Mese. Ai lui Eliade discută despre rușinea de a avea un bordel cu țigănci în centrul Capitalei. Tot în tramvai observă profesorul de pian
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a mări; mărinimie; a merita; nu merită; a minți; mîncare; mîndră; a se mîndri; modest; fără modestie; motivare; mulțumi; mulțumiri; nașpa; nenorocire; nepoata; nesimțire; nesuferit; nimic; nimic frumos; noroc; nou; obstacol; om deștept; omagia; omagiere; omul; onoare; onora; parșivitate; pasiune; pălăvrăgi; părinte; pedeapsă; peria; persoana; persoană; o persoană; pestriț; pițipoancă; place; a place; plăcea; plăcut; plin; plin de sine; politică; popă; povesti; pozitiv; pozitivă; a preamări; preamărire; preaslăvea; preaslăvi; prefaci; prefăcut; prețui; fără pricină; prietena; prieteni; proastă; profesori; profesorul; profit; prosperitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
un playboy adevărat. Mai tânăr ca mine cu vreo șase ani, își propusese să facă MBA-ul la Viena și tocmai debutase în business: avea un part-time job ca junior-assistant-consultant la o multinațională. Am băut împreună trei ceaiuri și am pălăvrăgit vreo oră, mai mult în engleză, să nu ne înțeleagă fraierii de la mesele vecine. Cred că avea calități de medium, citea în sufletul meu ca într-o carte deschisă; era primul bărbat care mă descifra dintr-o privire, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Altundeva, reluând ideea pălăvrăgelii, consemnează cu dispreț: „Seară petrecută la familia D. / Ce palavragiu pot să fiu! Dacă am reușit să rezist până acum, e grație talentelor mele de palavragiu Ă ar trebui să scriu o carte: Arta de a pălăvrăgi Ă un saltimbac dublat de un om de nimic” (III, 229). Așadar, escroc, saltimbac, impostor, cum vom vedea îndată, cabotinaj, în fine, un om care înșală. Cioran trăiește cu spaima că nu poate fi altceva și spaima aceasta este, la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceilalți propriile-ți slăbiciuni, să regăsești peste tot urmele păcatului originar, să te vezi tras în mii de cópii, să-ți citești defectele în privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare, iese în lume, pălăvrăgește ore în șir, dar, odată întors acasă, se chircește de durere. Nu suportă să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
le spune... Groaznic! Și mai era unul care învăța Yoga și carate... Octav: Ei, ca să vezi! Tu credeai că stai la pușcărie și cînd colo erai la cercul de lucruri utile... (o pauză în care se mai bea) Bătrîne, am pălăvrăgit atîtea și-atîtea... dar nu mi-ai spus de ce ai făcut pușcărie...! Groparul: De ce nu m-ai întrebat! Octav: De ce nu mi-ai spus tu! Groparul: Pentru că... (după o pauză)...Eram în cancelarie... și am spus că între Isus și Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lumea voastră?" De data aceasta n-aveam nici cea mai mică idee de răspuns. Aceeași tăcere, aceeași așteptare. Răspunsul: "Să ne schimbăm locul." Ajuns tîrziu acasă, am simțit nevoia egoistă să spun cuiva: am trezit-o pe soția mea. Am pălăvrăgit, am făcut gălăgie. A doua zi, odată sculat, am trecut la etapa următoare. După uimire, era timpul să analizez evenimentele, să le explic cu ajutorul conceptelor și al teoriilor. A fost un eșec. Mi s-a cristalizat în minte o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
îți este ocupat cu studiul individual? a. într-o zi; b. într-o săptămână; c. într-o lună. 4. Care sunt activitățile cele mai productive pentru tine? 5. Care sunt activitățile cele mai puțin productive? 6. Cât timp pierzi vorbind, pălăvrăgind cu prietenii? 7. Cât timp acorzi îmbunătățirii activității tale? 8. Câte obiective ce vizează progresul tău Ți-ai propus să realizezi? 9. Dacă Ți le-ai propus, sunt ele clar formulate și eșalonate în timp? Daca ai răspuns cu precizie
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
au așezat la stânga sa, iar un înger s-a așezat la dreapta. Diavolii au început să-l irite cu acuze false, iar îngerul a rămas mult timp în tăcere. La sfârșit, cei doi diavoli au spus: Atunci când frații beau sau pălăvrăgesc în loc să meargă să se roage completoriul, noi ne ocupăm de ei, iar când pleacă, mergem în altă parte». Atunci îngerul a spus: «Vezi cât de mare este răutatea acestor diavoli; vor să te ucidă prin dezgustul provocat, pentru ca tu să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o reputație foarte urâtă, pe nume Genzio, s-a apropiat și el să primească sfânta împărtășanie; iar după ce a primit-o fără respectul cuvenit, s-a întors imediat la locul său, s-a așezat pe bancă și a început să pălăvrăgească cu vecinii, comportându-se nici mai mult nici mai puțin ca și cum ar fi mâncat o bucată de pâine. Atunci a văzut cum Sfânta Ostie îi iese din gură și a căzut la o mare distanță de el. Imediat a mers
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
am spus că dorm pe jos la cineva de la noi , din sat, că nu e loc, au și ei o odaie cu trei copii. Lucrează la Depozitul sanitar, încarcă, descarcă... "Găsim noi", zice. Mi-a plăcut de el că nu pălăvrăgea... Sta, așa, pe gânduri și bea tutun, îi plăcea să-și răsucească încet foița și să trosnească tabachera. Mă așteptam să mă cheme la el, cum auzisem că se întîmplă și știam că trebuie să mă feresc. Nu m-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hipotensiune gravă) și ne-a arătat patul în care dormea, ceva strâmt, dur, lipit de perete, din care totuși i se întîmpla să cadă.... Am vizitat împreună Doftana. Jorge Amado nu scotea un cuvânt, în schimb soția lui, o fetiță, pălăvrăgea tot timpul, încercînd să prindă cuvinte românești. Am citit apoi o carte a lui, descriptivă și puțin comunicativă ca și el, un fel de reportaj despre felul cum se culeg arborii de cacao, în noroi, și cum se întemeiază marile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să cred. Mă simțeam chiar ca într-un film rusesc. S-a descotorosit de jacka și de pălăria ude și ne-am instalat în living, cu luminile aprinse. Mi-am tras un pulovăr peste pijama, am deschis cutiile și am pălăvrăgit vreo jumătate de oră despre orice și nimic. încă mai visam, și berea nu mă ajuta să mă trezesc. Călin băuse la circiuma lui favorită toată noaptea și se gândise, spre dimineață, să-mi facă o vizită. Mie? Dar nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gândea ce văzuseră și dacă au văzut strămoșii ceva cu o sută sau cu o mie de ani înainte. Nemaiavând nimic de judecat sau de făcut, cu trupul putred și fără altă avuție decât graiul, ședea pe gunoaiele maidanului și pălăvrăgea. Cine nu avea treabă se oprea la marginea drumului lângă acel maidan și-l asculta pe lepros. Totdeauna era mulțime adunată lângă maidan. Într-o zi leprosul striga: - El a tras un cerc pe fața apelor până la hotarul dintre lumină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fotbal, zice ceva degenu că Stronach a jucat bine, da că nomai duce toate cele nouăjde minute. Mă gândesc la chestia asta destul de evidentă, când cu coada ochiului văd un puțoi bătrân complet rablagit, Îmbrăcat cu țoale ponosite, dar curate, pălăvrăgind cu niște studenți. Puțoii cei tineri Îi sorb cu lăcomie cuvintele, făcându-i pe plac bătrânei nulități de rahat. — Ăsta nu-i individul ăla boem, Arthur Cormack, știi tu, tipul ăla care recită poezii? mă Întreabă Bladesey. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]