505 matches
-
drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți ai bărbatului se fixară asupra ei. Vântul îi răscolea părul în șuvițe mici care combinate cu starea și înfățișarea lui, îl transforma într-o ființă diabolică. În momentul acela Carlina ar fi vrut să-l pălmuiască, dar o forță mai puternică decât mânia o făcuse să înghită în sec, conducând-o către o stare mai calmă. Brațele lui puternice vroiau să o cuprindă pe Carlina cu intenția de a trage-o mai aproape de el. Mâinile lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
august, când am fost judecați de Tribunalul militar. În penitenciarul din Galați, unde director era unul Goiciu, mai cu seamă preoții au fost maltratați, mai cu seamă Pr. Anton Bișoc, provincialul nostru, căruia i s-a tăiat barba, a fost pălmuit pentru că într-o zi de duminică unul dintre preoți a fredonat melodii de cântece religioase. Deși acesta (Pr. G. Patrașcu) și-a mărturisit „vina”, pălmuit a fost tot Pr. Anton Bișoc. La judecată am fost acuzați ca oameni care au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai cărei obraji se preling lacrimi mute. Trebuia să ți-o spun... Și, de ți-am greșit, te rog să mă ierți. Altfel... altfel n-am putut face. Dacă turcii... Maria zvâcnește capul, își șterge brutal lacrimile cu palmele, aproape pălmuindu-se, cu trufie imperială, rece, ascuțită ca lama unei săbii. În privința iertării, mai am puțin și te-am iertat de șaptezeci și șapte de ori câte șapte! Cât despre "ajutor", spune ea brutală, ironică, n-ai teamă. Ne-o ajuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
glasul: Apăi... dacă tot a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai gras, cât de curând. Mama a rezolvat cu vecina și a venit direct în antreu. A luat bobocul, i-a dat repede apă, l-a pălmuit, dar în zadar. Închidea ochii, gata să-și dea duhul. Fără să stea mult pe gânduri mama l-a dus în șopron, l-a pus pe lemnar și mi-a zis: Ține-l bine de cioc! Să nu-l scapi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Stadiul acesta către moarte e oricum apăsător, dar să-mi bat chiar eu joc, făcând o grămadă de temenele, de strămoșii mei, de părinții mei și de mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
30 septembrie 1901 până la 4 ianuarie 1904. Director: George Ranetti. În articolul-program se arată că publicația „are de îndeplinit un rol social nu din cele mai puțin importante [...], scuturând de urechi necinstea cocoțată sus, demascând șarlatania îmbrăcată în haine pompoase, pălmuind prostia ce dă năvală să mănânce la masa destinată meritului”. Pe lângă redactor, care se ascunde sub o mulțime de pseudonime, sunt prezenți statornic cu versuri și proză Barbu Lăzăreanu, D. Teleor, Petre Liciu, George Gr. Caïr, Ludovic Dauș, Vasile Podeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290725_a_292054]
-
Nichifor Crainic, N.I. Herescu, Istrate Micescu, C.I. Parhon și Pamfil Șeicaru. Îl amuză anecdotele colportate de Brătescu-Voinești, de arhiereul Tit Simedrea, de alții, pe care le și notează în carnete. Îi repugnă comportamentul actorului Ștefan Ciubotărașu de la "Naționalul" ieșean care pălmuise o "elevă" de Conservator și nu recunoștea. Travestit în cuconu Ilie (Leu), Sadoveanu consideră că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor, e stingher. Lui G. Călinescu, care-l revăzuse în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar cheltui fonduri, fără să dea muncă. La Casa Scriitorilor, pensionarea lui Demetreius, pentru care s-au pus stăruinți din afară. A participat la ședință M. R. La Iași, comitetul de direcție al Teatrului cercetează cazul artistului Ciubotărașu care a pălmuit pe o fată, o elevă, Puica Petrovici. În declarația lui, Ciubotărașu neagă fapta. Din ce se știe, fapta a săvârșit-o. Am voit să-i ușurez situația, făcând apel la conștiința lui și al sufletul lui de scriitor, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
forme efemere, simbolurile eterne” (apud: Perpessicius, Opere, 9, p. 132). *Sătul probabil de monotonia lingușelilor, Ceaușescu i-ar fi îndemnat - se zice - pe redactorii-șefi convocați în ședință cu el: „Aveți și voi păreri!” Pe unii vorbele astea îi vor fi pălmuit, alții vor fi crezut că e o glumă, cum de altfel și pare. * Încercînd une action de charme, respectiv să fac un compliment „de o nuanță mai duioasă”, mai tandru unei femei, m-am auzit și, dintr-odată, mi-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că va vinde casa: „Am niște tineri pe care vreau să-i aduc lîngă mine. Să mă îngrijească, dacă voi avea un moment de slăbiciune. Să-mi aducă o pîine cînd nu pot, lapte, dacă vreau lapte...” Vorbele lui îmi pălmuiesc obrazul fără motiv. Ce, noi l-am ignorat? încerc să-l înțeleg: cred că e pur și simplu speriat de singurătate. În urmă cu cîteva zile a murit tovarășul lui de schimb de la Fabrica „Letea”. Apoi doi frați de-ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă dau înapoi...” Un om al legii este amestecat în scandal, o femeie îl acuză și în același timp are un gest de familiaritate cel puțin straniu, gest amendat cu brutalitate de către comi- sarul de poliție. Unul dintre sergenți o pălmuiește peste gură, iar lovitura de o violență maximă provoacă un șoc atât femeii, cât și spectatorului nocturn. Deodată scena se îndepărtează filmic, camera nu mai permite plan deta- liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
între- prinsă de căpitanul Pandele și de dl. Turtureanu, are în vedere un furt nedovedit și este ilegală, dar cei supuși vio- lenței fac parte dintr-un segment social discreditat și peri- feric față de care excesele sunt permise. Lefter o pălmuiește pe chivuță, gest pe care nu-l amendează nimeni, compor- tamentul său asimilabil unei furor hystericus este abuziv și recalcitrant. Acesta „răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleș- tați” la femeia terorizată, a cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a lua legătura cu exteriorul se spulberase. Ce va urma acum? Până unde va merge răzbunarea acestor englezi? Eram convins acum că totul se datora acelui căpitan englez de la Intelligence Service, acelui individ care trecuse atât de aproape de a fi pălmuit pentru atitudinea lui obraznică. Simțeam o furie nebună. Trebuia însă să mă stăpânesc cu toată demnitatea, strângând din dinți și apăsând ușor iconița atașată lănțișorului de la ceas. L-am urmat până la jeepul care ne aștepta în curte. Am schițat un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în chioșcul din parcul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
apoi la țesătorie. Spune că Popa ținea prelegeri despre binefacerile comunismului și, deși nu aveau loc bătăi, povestește un episod în care Popa i-a întrebat pe cei din cameră dacă se mai gândesc la cântece legionare și i-a pălmuit pe cei care i se păruse lui că ezită. S-a eliberat pe 30 ianuarie 1951, cu întârziere de șase luni față de momentul în care i-a expirat pedeapsa. A lucrat ca și contabil la o cooperativă, iar mai apoi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dosul celorlalți. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: ' Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie'. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: 'Îți dau ordin să-l pălmuiești' și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: ' Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie'. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: 'Îți dau ordin să-l pălmuiești' și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele celuilalt și s-au îmbrățișat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: ' Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie'. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: 'Îți dau ordin să-l pălmuiești' și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele celuilalt și s-au îmbrățișat, în timp ce Țurcanu și agresorii din jurul lui s-au năpustit asupra celor doi, călcându-i în picioare, lovindu-i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mediului lor mitic devin dovezi ale abilității sporite. Vulpea marchează fiecare etapă parcursă printr-o palmă, două, aplicate în manieră punitivă, specifică unui maestru inițiator. Cea din urmă încălcare a indicației aduce și moartea temporară a neofitului, fiindcă vulpea îl pălmuiește și îl face să cadă, ca simbol al pierderii umanității perisabile. Ipostaza preponderent feminină a vulpii o transformă, în basm, în mireasă, iar convertirea maestrului ce a condus călătoria în sacru încarcă umanitatea cu energii fecunde maximale. Zeii cu o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o exigență ce se învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Țircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o îndreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca din dotare. Mița aruncă la necaz cu vitriol. Restul personajelor caragialești se mulțumesc să-și pălmuiască amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat..., care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
patru case întinse de-a lungul malului stâng al Adigelui. Ajunși acolo, băieții și-au scos încălțările și au început să bălăcească prin ghiolurile Adigelui. Căutau pietricele de râu aplatizate și se întreceau în a le azvârli razant pe deasupra apei, pălmuind râul mocirlos și somnolent. Spre amiază a sosit pe neașteptate don Calabria împreună cu contele Francesco Perez. S-au adăugat grupului de excursioniști în sărbătoare pentru a servi prânzul la pachet. Terminându-se masa frugală, băieții au roit-o îndată spre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Rosetti. Agitarea cestiunii evreie. Expulzarea transilvănenilor din România. Războiul sârbo bulgar. Caragiali fluierat la Teatrul Național. Debutul Operei române la Teatrul Național. Apariția ziarului Epoca.] [diverse] Judecătorul de pace osândește la 500 lei amendă pe un domn Emil Mavrocordat, care pălmuise pe Nicolae Voinov pe când era ministru de Justiție. În cercurile opoziției conservatoare se jubilează fiindcă tânărul Mavrocordat erea conservator. Dar tribunalul osândește pe Mavrocordat la 3 luni închisoare. Un conflict se ivește între ministrul nostru plenipotențiar Ion Bălăceanu și Ion
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]