400 matches
-
erau de găsit.” Unul ar trăi sub steaua lucidității necruțătoare, a radicalismului definitiv, celălalt închipuind o veritabilă cartă a amăgirilor. Viitorul văzut de Cioran stă sub steaua Apocalipsei, cel interpretat de Noica sub steaua marilor speranțe. Noica va încerca, la Păltiniș, să reconstituie structura Utopiei, ruinată de regimurile totalitare. Cei care vorbesc despre regimul complementar al celor doi, își sprijină demonstrația pe cele două scrisori . Înainte de ele a mai existat un text pe care nimeni (bănuiesc) nu-l citează. E vorba
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
au încercat să răspundă cititorii, învățăceii sau exegeții filozofului. Răspunsul cel mai simplu este că locul era ofertant: ideea de retragere se putea conjuga cu ideea de spațiu sacru, în care spațiul montan putea proteja dialoguri cu discipolii. Faptul că Păltinișul se afla la doi pași de locuri pe unde trecuseră, unde se așezaseră mari figuri ale gândirii naționale, că putea inaugura altă geografie spirituală a Sud-Estului European nu era de neglijat. Sibiul, Mărginimea Sibiului, Rășinarii, dar și Ardealul în ceea ce
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
avea definitoriu se puteau descoperi mai bine din acest Centru. Fratele marelui filozof era la Sibiu, de la Păltiniș Noica putea ajunge mereu la el: dialogul despre Cioran se putea împlini aici. Dacă mai scriem că discipolii lui Noica veneau la Păltiniș ca niște adevărați pelerini putem înțelege că anii optzeci ar fi trebuit să inaugureze prin Păltiniș, prin Rohia sau prin mânăstirile Bucovinei o geografie sacră a României. Universul ascuns,„secret”, părea a defini noua renaștere spirituală a țării. Iată de ce
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
de la Păltiniș Noica putea ajunge mereu la el: dialogul despre Cioran se putea împlini aici. Dacă mai scriem că discipolii lui Noica veneau la Păltiniș ca niște adevărați pelerini putem înțelege că anii optzeci ar fi trebuit să inaugureze prin Păltiniș, prin Rohia sau prin mânăstirile Bucovinei o geografie sacră a României. Universul ascuns,„secret”, părea a defini noua renaștere spirituală a țării. Iată de ce apariția Jurnalului de la Păltiniș a lui Gabriel Liiceanu a părut multora surprinzătoare. Cartea divulga un proiect
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
pelerini putem înțelege că anii optzeci ar fi trebuit să inaugureze prin Păltiniș, prin Rohia sau prin mânăstirile Bucovinei o geografie sacră a României. Universul ascuns,„secret”, părea a defini noua renaștere spirituală a țării. Iată de ce apariția Jurnalului de la Păltiniș a lui Gabriel Liiceanu a părut multora surprinzătoare. Cartea divulga un proiect care submina cultura oficială. În primul rând, întrebarea esențială a cititorului calificat era dacă Noica și-a dat acordul publicării Jurnalului. Și întrebarea devenea presantă, fiindcă Jurnalul de la
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
aproba, în ședințele de săptămâna aceasta, planul de amenajare turistică a Zonei Păltiniș - Cindrel, ce propune investiții totale de 124 milioane euro, informează Rondul de Sibiu. Autor: Adrian Stroescu Ocolit de investitori, deși este cea mai veche stațiune din țară, Păltinișul a intrat pe lista de priorități a administrației locale, planul de investiție fiind de 124 milioane euro. Pentru realizarea acestuia, s-a înființat, în 2011, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Păltiniș-Cindrel, din care fac parte Sibiul, Poplaca și Consiliul Județean. Potrivit
Zona Păltiniş-Cindrel, reabilitată cu 124 milioane de euro () [Corola-journal/Journalistic/24833_a_26158]
-
iubeam prea mult pe Florin ca să avem sorți de izbândă. Și el nu ceda niciodată. Am avut o bucurie și o speranță când am aflat, cu câteva săptămâni înainte ca fiica noastră să împlinească 17 ani, că vom merge la Păltiniș. Mi-a fost dat să aflu abia anul trecut că obținuse acea victorie doar în urma unei negocieri cu tatăl ei: el o duce la Noica, iar ea va da examen la Medicină! Nimeni nu mi-a spus nimic atunci despre
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
cu profesori universitari, pentru facultate. Încercările noastre de a-l convinge că nu e bine (și nici n-am înțeles imediat ce efort enorm presupune adaptarea în alt oraș, la altă școală, cu alți colegi) au eșuat. Noica o chemase la Păltiniș pe timpul verii, așa că ne-am petrecut vacanța la Sibiu, la niște prieteni. A primit lista cu lecturile viitoare și a asistat, dintr-un colț, la discuțiile celor mari. Într-o ultimă încercare de a-l convinge pe Florin, Noica ne-
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
Noica Urmează acum răspunsul la o scrisoare al cărei conținut nu mi-l amintesc. Se vede însă că mi-a simțit nevoia de a vorbi cu un prieten și că înțelegea mai mult decât spuneam eu explicit: 16.XI.986 Păltiniș Stimată, dragă Doamnă Brădișteanu, Am o frumoasă scrisoare de la Dvoastră, după aceea lungă și turburată, pe care mi-ați trimis-o mai demult. Cred că acum totul e în ordine cu fata dvoastră și nu văd (din depărtare) ce nemulțumiri
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
aș vrea să vă dezamăgesc puțin. În acest sens, aș fi bucuros dacă ați veni aici - în drum spre Tg.Mureș - măcar o zi sau două. De la Brașov aveți un accelerat la 1, care are legătură imediată (la 5) cu Păltinișul meu. V-aș cere, dacă puteți, să fie după vacanța studenților (cînd va fi prea multă lume aici). Sînt liber serile, după ziua de lucru, pentru prietenii aleși. E cineva „păgubit” dacă veniți? Vă așteaptă oricînd, serile, pînă la 1
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
Dvoastră, Cu aceeași inimă bună Constantin Noica Cum m-aș fi dus! Dar pe Florin, care n-ar fi suportat să trăiesc o bucurie venită de la altcineva, l-ar fi durut. Na întrebat niciodată ce scrie în scrisorile venite de la Păltiniș și eu n-am povestit nimic. A fost singurul meu secret în 26 de ani! Astfel că, în răspunsul meu îmi amintesc foarte bine doar: „Cineva” n-ar fi păgubit: ar fi foarte nefericit pentru că ar vrea ca toate bucuriile
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
Despre vara aceea însă, am scris în Jurnalul unei femei, publicat în 2006 și nu mă simt în stare să mai cobor în infernul ei. Am însă câteva rînduri după ce primise un pachet cu prăjituri (ofranda mea pentru magul de la Păltiniș, cum îmi plăcea să-i spun) și urări, înainte de aniversarea domniei sale: 20.VII.987 Păltiniș Dragă Doamnă Brădișteanu, Cum să vă mulțumesc pentru urări și daruri? Poate doar rugîndu-vă să-mi dați o telegramă spunîndu-mi că Irinel e bine. Nu
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
spunându-mi pe nume: 5.XI.987 Păltiniș Elena dragă, Te aștept oricînd în jurul lui 15 Nov, nu într-o Duminică. Pe curând, nu-i așa? al d-tale, C.N. Nu-mi amintesc exact când am ajuns, în sfârșit, la Păltiniș, dar am aflat acolo că tocmai fusese internat în spitalul din Sibiu, cu fractură de șold. Am coborât și m-am dus să-l văd. Nu știu ce-am spus când am intrat în rezervă și nici cum am ajuns
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
De la Păltiniș există curse auto regulate la Sibiu, de unde la ora 17,45 pleacă Intercity nr. 295/296, care sosește la Timișoara la ora 21,52. Nu plecați, însă, din stațiune înainte de a vizita și casa memorială „Constantin Noica”, de la Păltiniș, unde marele filozof și-a trăit ultimii ani din viață. O. Nica Bilete de tratament l Prin Casa Județeană de Pensii Timiș Luni și vineri între orele 9 și 17, marți, miercuri și joi între orele 9 și 19, iar
Agenda2005-06-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283373_a_284702]
-
Editura Humanitas: Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire târzie a filosofului de la Păltiniș. Prietenia admirativă cu N. Steinhardt ține însă de un alt registru spiritual. Pe Steinhardt îl pune alături de cardinalul Parisului, Jean- Marie Lustiger - un alt evreu convertit, dar la catolicism -, ambii încarnând pentru Sanda Stolojan însăși esența creștinismului - prin „înălțimea spirituală
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
momente în care autorul încearcă o ipoteză pe cont propriu. De fapt abia de aici ar fi început o dezbatere care să lămurească ambigutatea viață-text în scrierile memorialistice. Cînd Gabriel Liiceanu se arată indiferent la aprecierile stilistice ale Jurnalului de la Păltiniș, el pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică o autentificare autoritară a propriilor impresii diaristice). Altfel spus, ar fi urmat o chestionare dură din partea criticului: dacă nu ai dorit să faci literatură, atunci care este mesajul tău? însă problematica
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare. Or, sensul retoricii, impuse de filosof, este unul general. în fond, același "păcat" apare și în Jurnalul de la Păltiniș. Cartea este extraordinară, foarte bine scrisă, este o "literatură" foarte bună. Cititorul naiv adolescent, cel de după '89, care nu avea clarificate contextele istorice, s-a apropiat de acest jurnal cu mare drag. Pentru că era o poveste frumoasă, cu profesori și
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
o așeze întotdeauna într-un mecanism retoric, demonstrativ. Sau, simplificînd, literatura e bună pentru efecte. E foarte greu să faci să funcționeze mașinăria literaturii cu un astfel de principiu. Lui Liiceanu i-a reușit în multe pagini din Jurnalul de la Păltiniș, îi reușește și acum în acest "Jurnal de pe marginea unei gropi comune". Amănuntele care pregătesc contrastul sînt alese excelent: "Două mese puse în unghi, pe care sînt farfurii cu felii de șuncă rulate și prinse în scobitori ascuțite la ambele
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
și culturale? În primul rând „plăcerea de a fi cauza plăcerii altora”. Lăsând la o parte sarcasmul și ironia conjuncturale, îl plictisesc fericirile elaborate, e dezgustat de inventarierea răului cu pasiune, se pronunță pentru integrarea valorilor religioase, are nostalgia unui Păltiniș refăcut prin educație serioasă, e convins că neutralitatea nu e o soluție, se simte sătul de spiritul catastrofic - chiar dacă la noi acesta e „o formă de creativitate”. Ironizează corectitudinea politică („tehnica de a te purta frumos în calitate de Nimeni”) și incultura
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
fi putut legitima România atunci, într-un efort de a obține o schimbare rapidă a imaginii țării în afară. O arată în special texte ca Scrisori deschise către Andrei Pleșu sau Scrisoare deschisă către Gabriel Liiceanu după lectura Jurnalului de la Păltiniș. În rest, „intelectualii români par să confirme, prin urmare, teza neomarxistă a lui Karl Manheim: alcătuiesc o freischwebende Intelligenz, o intelighenția fluctuantă, care își face iluzia că urmărește țeluri superioare, dar care se dovedește, în realitate incapabilă de a înfăptui
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
public. În fond, chiar detaliul că părintele a așteptat mai bine de 20 de ani să-și publice jurnalul spune mult despre motivațiile care l-au îndemnat pînă la urmă s-o facă. Dacă ne amintim că succesul Jurnalului de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu a declanșat o modă a memorialisticii păltinișene, fiecare autor grăbindu-se după 1990 să-și vadă publicate amintirile legate de Noica, în virtutea unei logici impure care îi spunea că ceva din prestigiul mitului noician avea să
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
Hristos. Și chiar dacă Noica, în cărțile sale, nu încurajează o astfel de interpretare, ea rămîne o ipoteză verosimilă. Și totuși, sunt alte afirmații ale lui Noica care contrazic această interpretare, de pildă, cea citată de părintele Dogaru din Jurnalul de la Păltiniș: "Cartea lui Iisus Hristos n-am îndrăznit niciodată s-o anexez cultural și simt că nu-i pot da numele meu" (p.31). Dar părintele Dogaru, prin accentul creștin pe care îl dă filosofiei nicasiene, sugerează chiar o astfel de
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
o afirmație de genul: "Recunosc că teologia a fost umbra sau îngerul din spatele meu" așa cum apare în jurnalul părintelui Dogaru. E drept, ea concordă cu amintita idee nicasiană din Modelul cultural european sau cu afirmația lui Noica din Jurnalul de la Păltiniș: "Nu cunosc alt divin în afara lui Iisus Hristos", dar astfel de afirmații nu pot explica arhitectura ontologiei sale. Poate ar fi fost mai nimerit ca părintele Dogaru să scrie o anexă la jurnal în care să-și argumenteze ideea la
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
adesea de recunoștință din partea celor care i-au resimțit influența. O recunoștință nefestivă și lipsită de ipocrizie, o recunoștință explicită și convingătoare, ca cea arătată de părintele Dogaru într-o scrisoare trimisă la Păltiniș lui Noica: "Domnu' Noica, pentru mine Păltinișul nu înseamnă doar o stațiune climaterică aflată la 1450 m, în Munții Cibinului și la 43 km de Sibiu... Înseamnă mai mult: Constantin Noica, gînditorul de la Păltiniș, la care un biet popă de țară, dintr-un sătuc din Prahova, a
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de 1990, cu oarece umor, mușcătoare ironie, plasînd în treacăt lovituri, a căror adecvare în context nu e tocmai clară, unor fenomene culturale sau persoane care îi displac (gen grupul de la Păltiniș sau autorului Jurnalului de la Păltiniș), improvizînd pe astfel de temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor publice. Din prefața aceasta am aflat diverse lucruri despre biografia lui Gabriel Mardare, nimic despre Tatiana Lebedeva. Anecdotismul
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]