313 matches
-
În ton cu iepoca, tre să te ții dă hârtii. Cine n-aleargă, zboară. Ca biznisu să țină, tre să-mi dai a doua rată. Învață cifra pă dă rost: biștari, două bătrâne juma. Fraieru a căzut dân starea sufletească pământie că părea monumentu fărmiturii și a bâiguit nușce aiureală care n-am vrut s-o auz. — Lozinca tre să ne fie să nu dășteptăm bănuieli, am sublineat. Mâine mercuri, la nouășpe și cinzeșcinci te-aștept la monumentu lu Don Esteban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era un lucru rău. Cel puțin îl ferea de suspiciunea că ar fi coruptibil din punctul ăsta de vedere. Un alt motiv era că directorul Serviciului era un om bolnav. Sau cel puțin așa îți lăsa impresia. Avea o culoare pămîntie, cenușie și trăsăturile erau parcă îngroșate din pricină că în zece ani se îngrășase neașteptat de mult pentru un om despre care se spunea că fusese un adevărat atlet, de un curaj ieșit din comun, asemănător doar cu acei gentlemeni ieșiți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nemaipomenit ca acțiunea de salvare a Țării să înceapă de aici, din Vladia, capătul cel mai îndepărtat de toate cîte sînt înfierate în programul vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab Cantacuzino. Directorul Serviciului era calm sau se străduia să arate astfel. L-a privit printre gene, nu era înfloritor, pielea căpătase o culoare pămîntie, chelise ori numai i se rărise părul, trăsăturile se accentuaseră și, în fapt, părea mult mai în vîrstă decît era cu adevărat. Ochii lui galbeni nu clipeau. I-a făcut un semn, abia perceptibil, să ia loc. Observă o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propriile gesturi ori gînduri. Era o descoperire colosală a lui Mihai Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secunde moartea lui Bîlbîie, găsise cheia întregii afaceri. Ca și cum s-ar fi rușinat de clipa de exaltare, profesional vorbind avusese o reușită pentru care merita să se bucure, Mihai Mihail se șterse îndelung cu batista, reveni la culoarea lui veche, pămîntie, de om obosit și bolnav. Și ce-a mai fost, excelență, ce naiba s-a mai întîmplat în magazia aia?" Șerban Pangratty simți că i se usucă gura, că tot sîngele coboară undeva în stomac și că pierde contactul cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stau acasă zice că stau pe capul ei, că mă țin de fustele ei, dacă plec, că umblu fără căpătâi și o las singură... Cu chestia aia n-ai nici o grijă... Ai executat un ordin... - Taci din gură, zice Megherel pământiu. Înțelesei că era un secret al lor și nu mă mirai. Ca și în sat, ăsta nu putea trăi nici aici decât vârât în taine întunecoase... Afară o luarăm pe jos; Gheorghe simțea nevoia de mișcare. Mergea repede... - Mi-e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
concentră asupra doctorului în halat alb pe care tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri. Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i se făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau puternic. Necunoscutul sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo. — Acolo ne oprim și adăpăm boii, zise Băieșu. Nu mai avem mult până la pod, la Tupilați... —Valeu, valeu!... ia stați o leacă, oameni buni... Oamenii întoarseră capetele. Pe cărarea din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se în coate, se târa, ca o râmă prin lanul fierbinte, prindea mănunchiuri și le tăia cu secerea sclipitoare. Când ne văzu, se opri și, așa cum era, în genunchi, aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pământiu, zbârcit, chinuit ca o mască. —Ce faci acolo, mătușă? Și abia îi auzirăm răspunsul, gâfâit: — Ia, ce să fac? Secer. Vai de capul meu. De dimineață, de când s-a zărit geană de ziuă, am venit. M-a adus Ghiță... —Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omul, hoțul, îndemna încă în sumanu-i roșcat la jugul boilor nemișcați, până la genunchi în băltoagă - când boierul îl ajunse și-l luă în pieptul calului. Vii la furat, păgânule? Da’ ce, intri-n pădurea tătâni-tu? Omul întoarse un obraz pământiu, c-o barbă rară, cu doi ochi rotunzi și spăimântați. Strigă răgușit: —Cucoane Coste! nu mă mai zdrobi și dumneata! Dar boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. Dădu de două ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de ceară; bolnavul o cuprinse strâns cu mâna dreaptă, apoi șopti foarte încet: —De-acu rămâne femeia... Cine plânge? - Să-i duci boii și carul... —Bine... Omul avu o zguduire, apoi rămase cu ochii ațintiți în sus, în bagdadie. Obrazul pământiu, ochii triști, i se cufundară ca într-o fumegare: ziua se întuneca încet-încet. —Iertați-mă... șopti el și oftă o dată adânc. De lângă foc, palid, boierul avu o întrebare înceată, tulburată: —Ce-i de făcut? Lumina din mâna întinsă se plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo, iar ca să întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau una bine regizată și... nimic altceva. Rămâne complet nepăsător și incapabil să facă diferența între un farsor și-un sforar sau un om muncitor, conștiincios și talentat. Dacă vrea cine trebuie și dă dispoziție, negru-i alb și albu-i pământiu! Nedreptate, părtinire, ilegalitate sunt, pur și simplu, niște noțiuni inexistente, niște simple cuvinte. ... ... ...tic-tac, ...tic-... “...Deci, domnule Alexandrescu, dă mi voie să salut în dumneata pe una din vocile cele mai proaspete, mai autentice pe care le are poezia...” “... Nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de unde ai venit. Și, încă, destul de repede” “Nu mă mai sperii ‘mneata cu amenințările astea, domnule tovarăș...” (Urmează un nou acces de tuse, mai puternic, mai violent. Dumitru se chircește pe vine, se face, mai întâi, roșu, ca sfecla, apoi pământiu. Tusea, însă, nu-l părăsește nici o clipă. Nenea Fănică încearcă să-l ajute să meargă-n casă) “Moșule, ai matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-i mare brânză“, spunea Meme, palid. „Mai bine l-ați fi sunat pe doctorul Cabalu.“ „Ți-am mai zis că l-am sunat, dar nu era acasă.“ Îl vedeam prima oară, mă întrebam dacă fuseseră mereu ale lui culoarea pământie a chipului și tremurul ușor al mâinilor, dar parcă nu se făcea să pun întrebări. Mai târziu am aflat de la Andrei Vlădescu ce se petrecuse cu el în ultima vreme, după ce fusese mutat disciplinar, chipurile pentru abateri de la morală. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului ei șters. Era însă fotogenică. Pe deplin conștientă, se fotografia des, mărindu-și copiile. Semăna în unele cu o celebră tragediană, iar în celelalte poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar fi putut crede că totuși va izbuti odată să răzbească pe ecran sau pe scena teatrului. Eram poate singurul în pensiune, care îmi dădeam seama că fotografiile izbuteau numai fiindcă le lipsea culoarea verde a părului și cea verde pământie a chipului ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strigă: — Charlie! Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care toată lumea amuți. Mașina de patrulare porni pe Andreson Drive, Însoțită de zgomotul ascuțit al sirenei. Logan era așezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu fața pământie și umedă, cu mâinile Înfășurate În jurul stomacului și dezvelindu-și dinții la fiecare groapă sau denivelare. Domnul Charles Reid era legat pe unul din scaunele din spate cu centura de siguranță peste mâinile Încătușate. Arăta foarte speriat. — O, Doamne, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]