238 matches
-
tradițional, adevăr. Iar înțelesul "sintetic" al acestuia este, de asemenea, evident. Înainte de a formula ca atare această regulă, mai trebuie luat seama asupra unui sens care s-a ivit deja și care privește cele două specii ale cunoașterii, veritabilă și părelnică: acestea se definesc, se pare, nu doar prin forma cunoștințelor, fapt semnificativ în orizontul logicii-organon, ci și prin "obiectul" lor, fapt semnificativ într-un topos "trans-logic" (fără să fie "paralogic", opus logicului, sau nonjudicativ în sens propriu). A ține seama
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel de "principiu al principiilor", pentru că ea deține poziția de element originar în orice construcție logică, în măsura în care aceasta se împlinește, căpătând sensul de cunoaștere. Originaritatea sa este, se-nțelege, mai puternică decât cea a diferenței dintre cunoașterea veritabilă și cea părelnică, evidențiată mai sus; nu însă și decât "obiectul" acestora "faptul" la care un enunț se referă -, motiv pentru care această diferență capătă sensul de ipostază a schemei formale a relației de corespondență. De asemenea, poziția originară a corespondenței în orizont
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutive pentru analitică și dialectică, apoi, mai departe, pentru orice tip de discurs, adică pentru orice gând, rostire, făptuire. Și tot în acesta avem și motivul pentru care relația de corespondență este constitutivă și diferenței dintre cunoștința veritabilă și cea părelnică. Din cele susținute aici, decurge faptul că ambele aspecte ale judecății formal și alethic nu doar structurează interior judecata, ci o și expun "logic"; e drept, fiecare dintr-un anumit unghi. Adevărul este, în esența sa, corespondență și el este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dat mărturie pentru aceasta. Ea este liberă și față de celelalte fapte logice scoase la iveală în demersul nostru, anume față de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, apoi, într-un anumit fel, de diferența dintre cunoașterea veritabilă și cea părelnică. În plus, relația de corespondență, atâta vreme cât este luată ca adevăr, iar acesta este luat prin sine, socotit ca o ideea simplă, trece în plan secund față de adevărul însuși; iar acesta, mai departe, pare a fi, paradoxal, ceva unitar, fără sciziune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adâncă însă decât cele de până acum, pentru că ea angajează însăși natura opușilor. De asemenea, legătura împlinită dintre aceste două instanțe, legătură ce dă unitatea unei cunoștințe, constituie atributul cunoașterii veritabile; căci ea, de fapt, împlinește corespondența. În cazul cunoașterii părelnice, forma logică și obiectul ei nu stabilesc corespondența, chiar dacă un subiect al cunoașterii "crede" că ea are loc. Ambele situații constituie conținutul definițiilor construite de Aristotel pentru enunțul adevărat și pentru cel fals: A enunța că ceea ce este nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discipline "logice" sunt, în Organon, toposuri regulative care constituie (intră în constituția), într-un sens prescriptiv, discursul de orice tip. 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice Obiectele celor două specii ale cunoașterii, cea veritabilă și cea părelnică, despre care am vorbit mai devreme, nu coincid în privința naturii lor, a originii și semnificațiilor pe care le poartă prin însăși prelucrarea lor cognitivă, cel puțin în filosofia anterioară, la care se raportează Aristotel, care constituie tradiția de cunoaștere a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lor cognitivă, cel puțin în filosofia anterioară, la care se raportează Aristotel, care constituie tradiția de cunoaștere a momentului său cultural și filosofic. Dintr-o perspectivă eleată, de exemplu, cunoașterea veritabilă nu poate avea drept obiect decât ceea-ce-este, în vreme ce cunoașterea părelnică are drept obiect ceea-ce-nu-este, adică opusul celui dintâi obiect. Astfel de așezări ale relațiilor dintre formele de cunoaștere și obiectele corespunzătoare sunt teoretizate înaintea lui Aristotel, nu doar de către Parmenide, ci și de Heraclit, Socrate, Platon, printre alții. Aristotel însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din cele spuse mai sus nu este propriu-zis ceva aparte față de judecată, pentru că el doar multiplică principiul formal al acesteia, relația S P. De fapt, operația de scoatere la iveală a diferenței cu semnificație judicativ-constitutivă, dintre cunoașterea veritabilă și cea părelnică, precum și a diferenței cu semnificație originar non-judicativă, dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este, ne-a arătat și altceva, în afara faptului că raționamentul este o multiplicare a structurii judicative originare S P. Operarea acestor diferențe a constituit o încercare de refacere a reducției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
umbra ei aceea este îngeru-i de pază217. Imaginile amintesc de umbra copilei moarte, iar verbul a părea deține accentul principal: Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină 218. În același poem, comparația ia locul părelnicului: Ești ca îngerul fidel/ Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate 219. Finalul variantei de tinerețe (decembrie 1869) are forma cu mult mai plină și mai închegată: înger ești din paradis/ Și mă tem privind la tine... căci ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și cât de yoghină, de honigbergeriană i s-ar fi părut autorului de la Paris a cărui Noapte de Sânzenii își avea și ea însem natul ap ort în făurirea scenei pe care o jucăm toți, a scenariului ab surd, a părelnicilor adânc înfipte în mizerie și spaimă - nu durează mult. Aura de bonomie și aburii de Cotnari, de culoarea strugurilor poleiți în bătaia soarelui fierbinte al verilor de demult, nu-l înconjoară decât pe singurul Păstorel. Când rupând vraja calmului ce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
boreal la pian aplecată și muzica o împrejmuia în cercuri ca și cum în apă când arunci o auroră într-o zi de miercuri Pianul nu se afla în odaie și nu era nimeni doar câteva pustii de scaune pe care ațipiseră părelnice umbre friguroase din nordice saune. PARIS Totul s-a spus ieri la colțul străzii Luxembourg Era sâmbătă ea avea o pereche de sâni stereo El își clătina burta plină cu bere Ea avea unghiile roșii El era mecanic la vreo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-și fumează", Filigran romantic), dar fără a se afunda în coșmar. Nu înseamnă că lipsește obsesia morții, ci doar că aceasta nu mai este atât de pregnantă, că se ascunde sub vălul sugestiilor. Adesea femeia este doar proiecție a spiritului: "Părelnică, sub braț c-o amuletă/ te-nchipui legănând prin seri cu ceață/ un iceberg de patos și verdeață/ pe-o mare tandră..." (Filigran romantic). Structurile voit oximoronice creează și aici impresia de univers ireal, în care pasiunea pare să fie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pline de țară, de alean și dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leșe. Cu toții suntem una: suntem români și simțim românește. Iar voi, ca și noi, sunteți, întâi-și-ntâi, suflet în sufletul neamului din care vă trageți. Sunteți doar părelnic departe, sunteți români risipiți în pretutindenea lumii. Și vă respectăm curajul, și pentru asta, și prețuim faptele voastre, pentru că, prin ele-cu ele, ne purtați și pe noi în universul planetei. Cu voi, buni sau mai puțin buni, se răspândește
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
o mare coerență, fie că e simpatia ce simte pulsul vieții deopotrivă în lucrurile cele mai mărunte ca și în cele mai mari există posibilitatea unui zîmbet sau a unui rîs în fața a tot ce apare, cu adevărat sau doar părelnic, ca o contradicție față de ceea ce ne umple sufletul. Contradicțiile vieții, dizarmoniile, deziluziile ți grijile ei se evaporă în fața bazei și a fundalului ce determină efectul diverselor trăiri. Este esențial, pentru acea formă a rîsului pe care o are caracterul humorului
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de democrație, cei ce se simt, vorba lui Sartre, condamnați la libertate, uneori una aproape absurdă. Un atare proces însă, de moarte a statuilor, luat aici ca simplu pretext, poate fi și o încă nu îndeajuns de conștientizată simulare. O părelnică exorcizare a forțelor malefice. Gîndul lui Eminescu poate deveni profetic: Formele se schimbară, dar răul a rămas". Brozul transformat, cum s-a vrut, în clopot sună ziua cea de pe urmă, dar anunță și intrarea în eternitate a unui spirit. Și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
între motivația "numelor primitive" și arbitrariul "numelor derivate". Personajele marcate în majoritate de acest grafem - d-na și d-nul Solomon, Stamate, Stere, (Vladimir) Săveanu- se află sub semnul șarpelui (a trăi sub semnul șarpelui "echivalează cu perpetuarea unei vieți părelnice, neautentice"156), de unde și necesitatea ceremonialului de invocare și de exorcizare a târâtoarei. Autorul asociază numelui Dorinei patronimul Solomon care, printr-o "interesantă evoluție semantică", a ajuns comun sub formele a solomoni, solomonie, solomonar 157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin fața iadului, ducându-i plocon sufletele păcătoșilor 467. Apa Sâmbetei desparte lumea de aici de cealaltă, în ea se varsă toate apele și fierbe necontenit din cauza focului care mistuie iadul păcătoșilor 468. Imaginea blajinilor care încep și sfârșesc lumea aceasta părelnică situează povestea străzii Mântuleasa într-un timp mitic al originilor: acești oameni "cuvioși și plăcuți lui Dumnezeu" au fost la începutul lumei, înainte de urieși, și tot ei vor veni și după noi (...) Dumnezeu a întors pământul cu ei dedesubt, ș-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
el ne dăruie bolile și degenerescența, dar și ceea ce numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor trăiri, atâtor „vieți” trăite Într-una și... sensul! Sensul ei real sau părelnic, cel pe care unele religii ni-l fură, alungându-l „dincolo”, În transcendent, promițându-ne, parcă, și o „altă perspectivă” din acel „suiș” urcat de noi, alta decât cea pe care o avem sub ochi și sub picioare, sclipind de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi iubit, după mutația ontologică, de toată comu¬nitatea revigorată. În basmele din ciclul mamei vitrege
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o entitate integrată dendrolatric. Informatorul dă ulterior date despre „arapul sălbatic”: „Esteun copac vechi, cine știe cum își are scorbura. El sta-n scorbura aia, - acolo. Sta...Nu-l ploua, nu-l ningea”. Din perspectiva simbiozei omcopac, „trunchii vecinici” eminescieni, cu suflete părelnice sub coajă, valorifică aceeași credință arhaică, a retragerii spiritelor tutelare în trupul arborilor seculari. Fecioara care se refugiază în lemn se identifică, așadar, atât cu principiul vegetal, cât și cu strămoșul, ambii constituind depozitare de energii magice, fertile. Omul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
voință care nu absentează în cazul unei înzestrări autentice. Capcanele în care ar putea să cadă? Sunt destule. Una ar fi moda, atracția către acea uniformă sufletească ce nu se potrivește tuturor, acel machiaj ce riscă a-i falsifica fizionomia. Părelnic un passe-partout, adoptarea modei literare, iute perisabilă prin definiție, divulgă o slăbiciune, un organism psihic nevertebrat. Lansată de un autor sau de o grupare restrânsă, moda se întâmplă să producă o mulțime de victime. Unele se pot dezmetici, altele nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am putea avea parte și de "lista lui Pițu"?! Poți încerca și mai multe "echipe", rămâne la alegerea ta... Pe cine ai pune căpitan de echipă? Nu prea le am cu fotbalul, iubite Adriene, și rău e... pentru musculatura-mi părelnică. Nici cu sporturile în general. Le abhor, căci oferă cetățenilor și altor locuitori oportunitatea parșivă de a juița prin persoane interpuse. Mie-mi place să mărșăluiesc, singur ori cu amici de nădejde. Sigur, echipele sportive, sever antrenate, funcționează ca unse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
analiză, constatând în cele din urmă că "substanța poemului" se reduce la "o simplă ceartă antonpanescă între mâini, picioare și pântece", personaje alegorice, evident, dar vede în ea "o meditație asupra condiției pernicioase a trupului bicisnic, supus cohortei de imagini părelnice ale lumii fenomenale, ca și a sufletului nemuritor" (O piesă de teatru necunoscută despre Eminescu); nu mai puțin amuzantă este evocarea relației lui Eminescu cu actrița Cleopatra Lecca Poenaru "în 1880, frumoasa Cleopatra, "văduva neconsolată" în vârstă de 40 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
îmi bate cu putere. Dar chiar îmi bate sau e doar o părere, cum corpul meu întreg este o părere, aici, în văzduh? Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doar o părere, cum corpul meu întreg este o părere, aici, în văzduh? Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el. Îl zăresc ceva mai încolo, stă nemișcat, cu spatele la mine, privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]