336 matches
-
încuietoarea. Am intrat înăuntru - și-n camera ei. Era ca în ziua întîia a amorului meu. Pianul sta deschis și scaunul înaintea lui, înaintea gurei sobei stătea încă scaunul cu sprijoane a bătrânului. Patul ei alb și curat era lângă păretele stâng. Pusei lampa pe masă - și privirea dădu de-o epistolă sigilată cu ceară neagră. O luai. Era adresată mie și scrisă cu mâna cea fină. Am deschis - o cu repejune ți-am citit-o. Era scrisă tremurat și cerneala
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Împărat al lumei întregi. Surâzi, surâzi cu gura ta cea mică... îngerii vorbesc cu tine? îngerii îți arată mantia, tronul, sceptrul tău... Visezi! visezi ce ai să fii... dulcele meu Domn! Deodată ea se ridică. Umbra ei se - aruncă pe părete. Ea-și întinse mâna slabă și fină spre umbră, cu cealaltă își răsfoi părul de pe frunte și zise cu bucurie: - Tu ești... Ștefane... Ce frumos ești tu, Doamne! Dulce Doamne! Adu - ți aminte de acea noapte... O! Tu știi acea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre jertfă. Era un aspect trist ca o viziune a lui Isaia, ca o tânguire a lui Iezechil. Sur era templul pe dinafară, tăcut înăuntru, legea pe balustrada de mijloc, hainele albe pe bănci. Grilagiul de la corul femeilor zugrăvea în părete o mreajă de umbră. Eloimii asupra intrărilor străluceau ca scriși cu stele... Nu era aceasta cu bolți mândre nalțate, cu icoane luminoase pe ele, cu șiruri de stâlpi sfințiți de cântări melodioase - era o arhitectură țapănă, rece, goală - era atât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o dată, merse pe pipăite spre pară, dar ea fugea dinainte-i. El veni pân jos la scară și dup-o clipă de răzgândire începu s-o urce-ncet răzimîndu-se c-o mână de părete. El văzu flacăra tot depărtîndu-se dinainte-i pîn-ce ajunse într-un coridor larg și lung... Flacăra parcă plutea în aer departe în coridor, purtată ca de o mână nevăzută... el o urmă tiptil numai în vârful picioarelor, căci se spăimânta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trasura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit, ajunse la scări... el îi dete drumul și intră în înaltele și surele hale ale castelului, cu păreții reci de piatră patrată, cu mobile antice și veștede, cu tablouri șterse și mohorâte, în cadruri de lemn negru... Astfel îmbla bătrânul, c-o lumânare de ceară într-un sfeșnic de argint, prin toate odăile largi și deșerte, și [ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la el... El ajunse într-o cămară naltă și fără ferești... Afară de ușa pe care intrase nu mai era o alta... El închise acea ușă după sine, trase, pe dinăuntru, un drug de fier peste ea... s-apropie de un părete de piatră pătrată si împinse într-un loc cu mâna.. Păretele de piatră se-ntoarse ca-ntr-o țâțână... el țușni iute cu lumânarea pin crăpă tura deschisă și se trezi, cu lumînarea-n mână, asupra unei scări ce ducea în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Afară de ușa pe care intrase nu mai era o alta... El închise acea ușă după sine, trase, pe dinăuntru, un drug de fier peste ea... s-apropie de un părete de piatră pătrată si împinse într-un loc cu mâna.. Păretele de piatră se-ntoarse ca-ntr-o țâțână... el țușni iute cu lumânarea pin crăpă tura deschisă și se trezi, cu lumînarea-n mână, asupra unei scări ce ducea în jos... El întoarse păretele la loc... și coborî scările ce sunau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
si împinse într-un loc cu mâna.. Păretele de piatră se-ntoarse ca-ntr-o țâțână... el țușni iute cu lumânarea pin crăpă tura deschisă și se trezi, cu lumînarea-n mână, asupra unei scări ce ducea în jos... El întoarse păretele la loc... și coborî scările ce sunau tâmpit sub pași... un aer bolnav îi îngreuia pieptul... Ajunse în o suterană mare... De jur împrejur erau boltiri în muri în care erau statue de piatră... chipuri de cavaleri îmbrăcați în fier
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Va să zică era mort... Apoi nu mai simți iar nimic. După acest interval de întuneric, el văzu iar cei patru păreți tapisați cu flori albastre ale odăiei lui, părea că era în pat... că vechiul orologiu zângănește încet și monoton în părete... i se părea a vedea o umbră-n fereastă, împletind, și el auzea parcă ciocnirea andrelelor, și portretele din păreți se uitau la el atât de familiar... ca niște vechi cunoscuți de pânză... apoi gândea să miște mâna, dar nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prefă această sală deșartă într-o adunare de bal! Voi să fiu vesel... Nu vezi cum sângele mi-a împlut fața mea palidă c-o bolnavă roșață, cum îmi negrește vederea, încît îmi păreți niște umbre sure zugrăvite pe un părete negru... Demonul ridică varga... păreții se dădură-ntr-o parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în atlas alb ca omătul, cusut cu frunze verzi întunecate și cu flori vișinii și strălucitoare. În candelabre mari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o adunare de bal! Voi să fiu vesel... Nu vezi cum sângele mi-a împlut fața mea palidă c-o bolnavă roșață, cum îmi negrește vederea, încît îmi păreți niște umbre sure zugrăvite pe un părete negru... Demonul ridică varga... păreții se dădură-ntr-o parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în atlas alb ca omătul, cusut cu frunze verzi întunecate și cu flori vișinii și strălucitoare. În candelabre mari ard lumânări de-o ceară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fața mea palidă c-o bolnavă roșață, cum îmi negrește vederea, încît îmi păreți niște umbre sure zugrăvite pe un părete negru... Demonul ridică varga... păreții se dădură-ntr-o parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în atlas alb ca omătul, cusut cu frunze verzi întunecate și cu flori vișinii și strălucitoare. În candelabre mari ard lumânări de-o ceară ca zaharul, cu flacăre diamantine. Aerul salei e argintat, cald de miroase, strălucit de oglinzi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grațios zâmbet. - Ce ceri socoteală pentru-n "a" mai mult, frumosul meu sclav. Nu poți aranja un concert [? ]... - O, da... Vrei să cânt eu? - Da, da! - Vrei să jucăm ș-o dramă? Îți dau un rol în ea... - Primesc. Un părete din fund își ridică zapada sa înflorită cu roze de jăratic și se văzu o scenă a cărei culise reprezentau arbori și tufișe de-o tânără și mustoasă verdeață, iar fondalul reprezenta un deal îmbrăcat în pădure de mesteacăn, un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în curtea descrisă deja. Coborâră scările în suteranele amicilor întunericului... De Lys îl lăsă singur... El își luă legătura de la ochi... Se afla într-un cabinet mic, tapisat cu negru... Un cămin de marmură roșie, cu foc, o oglindă-n părete... covoare moi pe jos, o masă c-un sfeșnic de argint, două jilțuri cu sprijoane nalte... Cezara intră... - De Lys m-a mințit, îi zise el cu imputare, iartă-mă... dar n-am vrut să te mai văd... Ea era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
reacțiuni a crierilor noștri și nimic mai departe. Lumea-n sine rămâne un problem înlăuntrul căruia se ratăcește câte - o rază slabă, câte - o fulgerătură pe care cugetătorul adânc o-ncremenește pe hârtie, pe care, citind-o, se naște în păreții capului tău acea rezonanța lungă care face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încît i-ar fi fost ciudă dacă ea s-ar fi rușinat de-a i-l arăta cu atâta libertate. Ea se uită în oglindă, apoi se uită lung și visător la dânsul, ca și când ar fi fixat un punct în părete, și-i zise: - Haide vino, vino de dormi lângă mine! O candelă cu lumină trandafirie răspândea raze slabe pe vioriul părete ornat cu flori de argint, pe cerul violet al patului garnit cu broderii albe și fine; frumoasa statuă vie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se uită în oglindă, apoi se uită lung și visător la dânsul, ca și când ar fi fixat un punct în părete, și-i zise: - Haide vino, vino de dormi lângă mine! O candelă cu lumină trandafirie răspândea raze slabe pe vioriul părete ornat cu flori de argint, pe cerul violet al patului garnit cu broderii albe și fine; frumoasa statuă vie se urcă în patul ei ca Susana în baie și bietul băiat se așeză lângă ea sorbind-o cu ochii și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
proprie. Câteva scânduri pe două scăuieșe erau patul lui, acoperit c-un mindir de paie, o masă plină cu cărți bisericești și mirene de pe vremea lui, un scaun de lemn fără spate, niște icoane vechi lucrate de mâni călugărești pe păreții albi ca omătul - atâta era totul. Fereasta lui era-n soare, ceea ce da întregului simplu o arătare plăcută. El nu se supăra de nimic în lume, nimeni n-auzise vorbă slabă din gura lui. Altfel toată ziua-și făcea de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zâmbea a râde. Dar de zis nu zicea nimica. Altfel, cumcă icoana era vie, de asta nu se-ndoia de fel. Știa că o icoană ștearsă și veche nu se pune pe foc, ca să ardă, ci, dacă nu încape-n părete, i [se] dă drumul, cel mult, pe pârâu la vale... căci sfântul [știe] ce să facă dacă i [se] dă drumul în lume. Găsește pe drum vo biserică pustie și intră[-n] ea și se face preot... or intră-ntr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ales că acum caleștile boierești merg taman ca o porumbiță ce se îndeamnă mai repede la cuibul ei. Pe la noi la palat treburile merg bine numai că toate cancelariile sînt pline burduf de învățăcei ce-și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese și mai mare jalea să vezi câte-o domniță că pierde până și bunul simț și începe a boci pi la tăti ușili de-
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
-n zbor săptămânile trec./ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec!// Eu nu știu limanul spre care/ Pornesc cu bagajul acum,/ Ce demon mă pune-n mișcare/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă păreții,/ Eu sunt chiriaș trecător:/ În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor”. Efortul de a evita și chiar de a se război cu sentimentalismul desuet e vizibil aproape în tot locul în poezia lui T., rezultatele nefiind însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
apoi de la Dumnezeu curândă vreme le-au venit osândă asupră, de au luat și ei plată pentru moartea lui Ștefan Vodă85. Nicolae Costin - în vremea căruia se mai vedeau urmele acestei crime: „cât și astăzi să cunoaște singele pe zidiul păreților casăi aceiia în cetatea Sucevii, pistrelat den Ștefan Vodă” - știe și că, înainte de a-l scoate afară, ucigașii i-au tăiat capul lui Ștefan Lăcustă 86. Există de acum un precedent. Așa că boierii care au hotărât să-l ucidă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
harnic; hop; hotar; impas; impediment; infinit; interzicere; împietrit; încăpere; încredere; înfundătura; întunecos; întuneric; lemn; limite; liniște; locuință; lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid; a sări; sec; separare; separație; sex; sfîrșit; singurătate; solid; a sparge; stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se deschide o ușă de piatră. După ce vizitatorul pătrunde înăuntru, intrarea se zăvorăște în urma sa, ca într-un basm oriental. Să nu ne iluzionăm însă; atmosfera este înspăimântătoare: "Undeva, departe, se ivi o lumină slabă. În zarea ei văzui pe părete umbra matahalei din pădure: un cap cât un ciubăr de zece mierțe, trupul gros ca stânca și picioare cu copite de cal". Este, desigur, diavolul, cel care schimbă copiii la naștere: "Umbra pare că ținea ceva în brațe, așa ca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
copite de cal". Este, desigur, diavolul, cel care schimbă copiii la naștere: "Umbra pare că ținea ceva în brațe, așa ca un copil în scutece. Am ajuns într-o încăpere mare, un fel de șură căreia nu-i vedeam nici păreții, nici podelele ori grinzile. [...] Toată șura aceea era plină de copii mici, de țâță. Erau atâția, de n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]