985 matches
-
castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între șoldurile fetei, când fata încerca tăria virilității masculine, savurând plăcutele senzații
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
casei profitând din plin de lumina lanternei ce tocmai nu executa ordinul de a se stinge. Balconistul, luat prin surprindere, după ce îi pocni vreo trei palme peste căpățână, ascunse neascultătoarea sculă în sân, fotografiind ca un blitz superbul său piept păros ștanțat cu un tatuaj idilic ce reprezenta o femeie înrămată cu linia unei inimi înflăcărate și pe care mâna artistului tatuist* a scrijelit un nume: Gina. Sticlă Goală surprinse instantaneu pe retină reflecția imaginii blitz și-i sări dopul memoriei
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
să ceară ajutor și sfat, dar și acestea se simțeau amenințați de cruzimea lui Muntha. Nimeni nu stia să găsească vre-o rezolvare. Booboonga și-a adus atunci aminte de singuraticul vraci, Boorthana, nume care în limba locului înseamnă „om păros” sau loc acoperit cu pădure. Acesta locuia la marginea deșertului, într-un mușuroi uriaș ce fusese părăsit de furnicile albe, numite dhudula sau termite. De multe ori, prin vrăjile, descântecele sau sfaturile pe care le dădea, scăpase triburile din împrejurimi
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
-l găsească pe cel căutat în imensitatea marelui deșert. Didgeridoo este un instrument muzical al aborigenilor și seamănă cu buciumul românesc. Nu după mult timp îi răspunse un alt didgeridoo care îi cerea să se apropie. Era Boorthana, marele vraci păros. Semăna foarte mult cu Yeti, omul zăpezilor din Munții Himalaya. Față acestuia era acoperită cu desene ciudate trasate cu linii albe. Booboonga l-a salutat și i-a spus necazurile care au dat peste tribul sau. Vraciul l-a ascultat
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
vor avea puterea să ducă la bun sfârșit această periculoasă acțiune. Numai ele, Cabramatta, Parramatta și Coolangatta, erau în stare să lupte cu ferocele Muntha, monstrul din Munții Albaștrii. Acestea erau tainele care i-le șoptise la ureche Boorthana cel păros. Cea mare trebuia să ducă cu ea un coș cu bamal (pământ de pădure), cea mijlocie un ulcior cu badu (apă de izvor), iar cea mică un săculeț cu mil (semințe), ale falnicului copac numit burumarri (eucaliptul). Toate acestea le
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
chiar și dezertori. Aceste personaje nu au ce căuta în fantezia pe care o vinde Star Wars. Orice moment de duritate “realistă” din Rogue One este învins de amintirea băieților hazlii, care fac glumițe în navele lor X-Wing sau creaturilor păroase de pe luna Endor, luptănd cu bețe și pietre (A New Hope și Return of Jedi). Povestea de război rudimentară din ultimul (nici gând) Star Wars nu rezistă încrederii în sine, în prieteni și în Bine, cu care Luke Skywalker învingea
Star Wars – Apare și Moare () [Corola-blog/BlogPost/337692_a_339021]
-
existențiale, nelămuriri, care însă nu violentează rațiunea, ci liniștesc, astâmpără furtuna și-ți oferă - de multe ori - răspuns. Poetul conjugă frenetic verbul „a fi” la toate diatezele ori timpurile poetice. Le combină cu frig și apoi le transformă în fum: „Păros ca fumul pădurilor/ norul mă plimbă/ de acolo-acolo// După ceea ce văd/ nici pasărea nu mai zboară// spun această întâmplare/ în șoapta ochilor/ care se pierd/ în geometria fumului ... ” (Geometria fumului, pag. 16). În fumul ce simbolizează trecerea, acoperind vise
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
Și m-aș vrea, neaPĂRat, De mister astâmPĂRat. Sub al vântului arcuș, Ieri PĂRea, pe cer de pluș, Că, sub stea torențială, Norii trag o PĂRuială. Prin a lumii ceață deasă Licărește-o-mPĂRăteasă Și-mi pătrunde până-n os Întunericul PĂRos. În instinctul meu de miere Încolțește o PĂRere Și-n cireșii mei tăcuți Cântă greieri disPĂRuți. Janet Nică Referință Bibliografică: Marea PĂRuială / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 611, Anul II, 02 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
MAREA PĂRUIALĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343895_a_345224]
-
ca niște oameni care au văzut multe la viața lor, iar Adi, de la o distanță considerată politicoasă strigă ciobănește cum știa el din filme: - Ioollaariiiooo, ioollaaariooo! Cu acest prilej atrage atenția unor dihănii de mărimea unui vițel, însă mult mai păroase, zgomotoase și chitite să ne facă zdrențe. Vestiții câini ciobănești, vin către noi în salturi, ne înconjoară și se pregătesc să ne mănânce spre bucuria unui criminal ce stă sprijinit într-o ghioagă și râde de-i sare muntele de
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
buze groase. Părul creț, ușor grizonant îi era înfoiat și era îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămașă albă. Haina de la costum o avea deschisă, cravata îi lipsea și datorită primilor nasturi desfăcuți ai cămășii, i se vedea pieptul păros. - Doamneee! Ce drac făcură idioții ăștia ai mei? Băi frate, ăștia au innebunit la cap, de tot! În loc să mi-o aducă pe Livia, mi-aduseră pe alta! Hei, femeie! Cine dracu ești? Auzindu-i vocea, se sperie și se miră
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
bucura și eu de plăcerile vieții. Or mai fi și plăceri și bucurii, nu numai tristeți și lacrimi în viață. - Bun. Trebuie să plec. Mi-a părut bine de cunoștință. Sper să ne mai vedem, și-i întinse mâna sa păroasă. - Și eu. Din nou vă mulțumesc pentru amabilitatea de a mă aduce la autogară, răspunse Săndica. - A fost plăcerea mea, domnișoară. La revedere. - La revedere. Săndica a mers la casa de bilete și, după ce și-a luat bilet, s-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
toți aceia care „iubesc îmbrățișarea/ cu neastîmpărul vîntului, focului”, arzînd clipele „pînă totul se face scrum”, cercînd să străbată dinspre înlăuntru, de la gîndurile și sentimentele sale despre lume, pînă la depărtări, fie ele în timp, de pe vremea lui Arhilocus din Păros, „singurul soldat-poet al grecilor antici”, cum scrie într-un poem, care „a murit în lupta”, fie în spațiile fără istov ale deșertului. Ori de la „cele cinci plăceri”, care încep cu „să ridici o casă” și ajung la „să iubești”, iar
CRONICI ŞI RECENZII – POEZIA ESTE CA UN APARAT FOTO de MARIUS CHELARU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378932_a_380261]
-
de undeva din înaltul cerului apărură niște cotane. Acestea erau niște păsări mari și colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și în zborul lor păreau niște evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca și aripile, încât nu se vedeau și aveai impresia că nu au așa ceva. Însă erau mai ascuțite ca lama de cuțit și deși erau bine ascunse, în clipa în care le foloseau, aceastea ieșeau afară neașteptat, ca un briceag
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
puteți să vă împotriviți? - Nu! Fugi voinicule, că, de te vede căpcăunul, te înghite sau te face pulbere ca pe noi. Nici n-apucară să termine vorba stafiile, că, după un deal se și ivi căpcăunul: o matahală burduhănoasă și păroasă, cu două capete, pe fiecare cap câte un ochi, ca niște faruri și câte o gură, ca niște cuptoare din care ieșeau flăcări. Urla și plesnea din harapnic prin cer, după stafii. Dacă văzu pe Mărțișor, se și luă după
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între șoldurile fetei, când fata încerca tăria virilității masculine, savurând plăcutele senzații
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
putea fi amânat cu plata salariului până la retragerea din post. Foarte atent când era vorba de chilipiruri, Marele Tovarăș întrebă: - Bă, da ce dreacu’ are ăia-n țara asta de care pomeniși că io n-auzâi dă ea?! Pe lângă urechile cam păroase ale tovului Sălăvăstru trecu lama rece a unui satâr. Numai că, era un tovarăș cu experiență și nu se pierdu cu firea: - Are petrol toa’șooo, are petrol ca la balamuc, o știu io dintr-o sursă d’a noastră
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
din când în când. Zâmbesc acum privind cu ochii minții imaginile cu părinții mei tineri și fericiți. Tata avea atâta energie... Vocea lui tunătoare se păstrează încă vie în inima mea. Închipuiți-vă un bărbat masiv, cu pieptul mare și păros, cu ochii negri și mereu cu licăriri de stele. Nasul acvilin, nu foarte pronunțat, îi dădea o alură semeață și hotărâtă. Simțeai că te poți baza pe el în orice problemă cu care te-ai fi confruntat. Părul sau negru
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
Pasăre Măiastră pe umăr de pandur Lui George Corbu ce - într-un Cuvânt înainte la antologia Printre epigramiștii olteni (Craiova, 2008, p. 6) - citează caracterizarea făcută olteanului-etalon de sociologul Petre Pandrea (1904 - 1968): «[olteanul] are limba „nițel cam lată și păroasă, vitalitatea, simțul de ordine, practicitatea și elanul spre ideal, cu alte cuvinte, poartă cobilița pe un umăr și Pasărea Măiastră pe alt umăr“». De-au cobilițe-săbii, ori coase pe-un drept umăr, sau limbă lată, mângâios-păroasă, de-s boabe de-argint-viu
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
să mă răcoresc pe un lac într-o barcă. Trec pe trotuarul crăpat ca pe o mare schiță în alb-negru a vestitului arhitect al orașului. În stația de tramvai, care trece din zece în zece minute, sunt muncitori cu piepturi păroase care sclipesc în soare fie de transpirație, fie de unsoarea de pe fiare. Pe unii îi mai văzusem la prefectură cerându-și drepturile. Tramvaiul mereu întârzie și din toate părțile sosesc grupuri, grupuri de muncitori. Traversez bulevardul pe zebră drept în fața
AM FOST PRINTRE EI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347402_a_348731]
-
apartament, nr. de la pantof... și lista ar putea continua. De exemplu, cu uimire am luat la cunoștință că sunt porc de metal, noțiune de care nu am auzit niciodată. Puteam foarte bine să fiu și măgar de vată sau maimuță păroasă de cauciuc, că tot nu aș fi știut! Mă întreb cum am putut să fim atât de ignoranți, să trăim într-un comunism ce părea perpetuu și să nu cunoaștem aceste noțiuni. Astăzi, până și cei mai de seamă oameni
SEMN ZODIACAL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348312_a_349641]
-
la fel ca un spermatozoid,unul vine din Adriatica, precum împăratul lui Yourcenar, iau virusul, îl izolez, ies doi, trei, așa s-a născut omul. Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen, deasupra mării, vine un delfin păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, ,marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare
VECHIME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348484_a_349813]
-
se transformă într-o fetișcană cu părul lung până la călcâie, cu un trup subțirel, cu sâni îmbietori. Pătru rămase cu gura căscată la așa frumusețe. - Îți plac? Trupul meu te incită? - și deodată femeia își smulge straiele dezvelind un piept păros din ai cărui sâni ies capete de șerpi. - Ha, ha, ha! Credeai că a dat norocul peste tine? Ți-a și zburat mintea! Păi ce să fac cu tine prăpăditule? Ești oare în stare să-mi faci ceva? Încercăm? - zise
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
în slava cerului zboară!” Și pana se înălță ca o săgeată în hăurile văzduhului. - Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni niște arătări fălcoase, cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-Împărat trimitea un alt căpcăun cu un cuptor cu cărbuni încinși și un cazan cu smoală topită. Tainul fiecărui căpcăun
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
picioare. În odaie, la o măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai văzuse niciodată. Arătarea rânjea cu chipu-i fioros, cu coarne, urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu te teme de viitorul tău colaborator! Marița rămase ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]