705 matches
-
marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Arghezi) Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt în basm
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
a avut băiatul impresia. Îngândurat, fără s-o mai îndemne, a pornit și, mergând din ce în ce mai repede, au ajuns în poienița cu iarbă grasă. - Uite, nu te leg! Am încredere în tine. Cred că îți este foame. Ai iarbă bună de păscut aici. Grăbește-te! Eu merg să mă spăl un picușor, se explică Tudorel cât se poate de serios și, în același timp, foarte îngândurat. Ajuns la pod, și-a dat cămășuța și pantalonașii jos, le-a scuturat de praf și
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... - Nu! Să n-o lași singură niciodată. - Da, bunicule! Cum s-o las singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut? - Ei! Om vedea noi ce-om face... Mergi și mănâncă, până una-alta! La bucătărie l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
îl înlocuiam cu altul de la mine, citeam mai departe. Într-o sâmbătă am plecat la țară. Îmi era dor de mamaia și poate un pic mai mult de tataie. Cu o vară înainte îi promisesem “Orfanei” să o duc la păscut. Dacă în tabără plecasem cu inima cât un purice, la țară plecasem cu ea plină de bucurie și mai ales cu nerăbdare să-i povestesc totul lui tatatie, cu cât mai multe înflorituri și luasem cu mine faimoasa carte primită
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreagă. Vrei să o duci și tu pe vițeaua ei? M-am oprit în loc și m-am uitat la ea să mă conving că nu glumea, bineînțeles că îmi doream să o duc la păscut. Mia vorbea cu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
dus-o la păscut o vară întreagă. Vrei să o duci și tu pe vițeaua ei? M-am oprit în loc și m-am uitat la ea să mă conving că nu glumea, bineînțeles că îmi doream să o duc la păscut. Mia vorbea cu mamaia și eu, emoționată la gândul că Buna putea să conteze pe mine, îmi făceam deja planul pentru prima zi când aveam să o scot la păscut pe “orfana mamii” cum o numea și o mângîia dejà
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nu glumea, bineînțeles că îmi doream să o duc la păscut. Mia vorbea cu mamaia și eu, emoționată la gândul că Buna putea să conteze pe mine, îmi făceam deja planul pentru prima zi când aveam să o scot la păscut pe “orfana mamii” cum o numea și o mângîia dejà mamaia. -Vii la mine? m-a întrebat Mia, fără să întrebe dacă mamaia era de acord sau nu. În mai puțin de cinci minute eram cu pijamaua și alte nimicuri
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
să vin la tine la București, măcar o săptămână! mi-a spus Mia, fără să mă privească. Am strâmbat iar din nas, fără să mă vadă. Nu-mi plăcea deloc idea, pentru că îmi pusesem în gând să duc vițeaua la păscut. -Cine o ajută pe Kati dacă tu pleci? am întrebat-o cu reproș. Nu mi-a răspuns. Privea cu coada ochiului după un băiat care se tot ducea și se întorcea pe o bicicletă veche și ruginită, care scârțîia când
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreaga. Vrei să o duci și tu pe ... Citește mai mult Capitolul VIIBERBECUL ȘI LOGOFĂTULAm ieșit în drum, m-am așezat pe patul și mușcând din codrul de pâine, am început să-mi legăn picioarele până în clipa când
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat:-Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreaga. Vrei să o duci și tu pe ... XI. GLORIE COPILĂRIE III, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. CAPITOLUL V BERZELE NOASTRE Primăvară a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
Și-apoi, pireul de cartofi ... de tirbușon, nu mai vorbesc! Dar una, în particular, și-o recunoaște orice snob, A transformat în mod barbar, instinctul masculin pe glob: Era prin secolul trecut, lâng-un cătun sub Pirinei, O miriște și, la păscut, vacuțe mândre și viței, Iar undeva, pe un imaș, se profila masiv, Cordell, Un taur foc de naravaș, cum se vedea dupa șeptel, Încât nici Jean, stăpanul său, n-avea nimic de obiectat Despre Cordell, că n-ar fi rău
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
de picăturile blînde și dulci din cer, se strecura cu timiditate și parcă fară putere să iasă la lumină, cîteva oi, după care alergau mieii încă nesiguri pe picioare, umblau căpiate de colo-colo pentru că nu găseau un loc bun de păscut cu iarbă fragedă, vițeii mugeau disperați după mamele lor, nu plouă, da, nu plouă, de acolo, de sus, de la Dumnezeu vin și ploaia și seceta, ce-om mai fi făcut noi de sîntem pedepsiți?! Sîmbăta, preotul ținea slujbe care le
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
pământ dobrogean, a primit douăzeci și cinci hectare de pământ ca posesie din partea statului. Singura obligație era să-l cultive. Trebuia să se dezvolte agricultura în această parte a țării, să nu mai fie ca pe timpul domniei otomane, un teren bun pentru păscut oile mocanilor veniți în transhumanță. Astăzi era sărbătoare și dorea să meargă la biserică să asculte liturghia preotului Plutașu, un preot bătrân, cu o barbă albă ca și părul ce-i răsărea pe sub potcap sau culion cum se mai numește
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
o meserie, care acum îl ajută să-și câștige pâinea mai ușor decât în agricultură. Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în minte copilăria sa. Cum în vacanțele de iarnă când nu era căzută zăpada, ieșea cu oile la păscut pe câmpul de la marginea satului dinspre dispensar, lăsând miei acasă, să nu apuce să guste din iarbă, chiar dacă îl enerva zbieratul oilor ce-și chemau continuu miei. După spusele bătrânilor, acest lucru făcea ca miei să aibă carnea mai gustoasă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
clocot Să-l umple cerul de steluțe albe Că pofta zămislea în mine salbe La start toți concurenții într-un ropot! Să aibă lapte, mă rugam în așternut Joiana fiecărei zile Pentru atâtea câte mi le Petreceam cu dânsa la păscut Masa joasă, străchini de pământ Și totuși mai curat ne era traiul Cu toată sărăcia și vătraiul Că astăzi tihna mi s-a scurs în vânt. Acum mănânc, nu știu de ce, cu jenă Și nu mă simt mai fericit, deloc
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
are - // Mai fă-mi din zdrențe, jucării, / Și de nu știu ce Ți-aș mai cere, / Adu-mi la poartă mulți copii, / Căci ei știu drumul spre-nviere - // Adu din ceruri vaci și boi, / Licori de grumbene, în linguri, / Și vino la păscut, cu noi, / Să ne păzești, că suntem singuri - // Fă-ne colibe din frunzar, / Și mere coapte-n pietre calde. / Ne culcă seara, în cuibar / De șură-n - fânul de smaralde - // Copii de îngeri, de mai sunt, / Să ni-i trimiți
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
dădeau un farmec irezistibil chipului ei. Iar ultima frumusețe desăvârșită, amețitoare, erau ochii ei de un verde ireal, strălucitor. Acesta era tabloul care se lăsa privit atunci când mergea pe stradă, sau prin piață, sau când scotea cele două capre la păscut pe marginea șoselei. Hayfa l-a ascultat pe Omar, a tăcut puțin încurcată, și într-un târziu i-a răspuns. - Bine, îi voi spune mamei să te primească. - Tu, ce poți să îmi spui Hayfa? - Deocamdată, nimic, dar îți voi
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
din satul care se afla la câțiva kilometri pentru a fi vândute la târg, rămânând la ele deoarece din motive total necunoscute femeia nu s-a mai întors să le ia, spre fericirea Hayfei. Ea le îngrijea, le ducea la păscut, asta de trei ani, timp în care, deși a mai întrebat pe ici pe colo de stăpâna lor, nu a mai venit nimeni după ele! ... http://ro.netlog.com/go/out/url=http%3A%2F%2Fegophobia.ro%2F%3Fp%3D3302
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
la orizont, ziua se pleca spre seară, razele aurii ale soarelui ce apunea scăldau totul cu lumină, se auzea prin preajmă behăitul oilor și al caprelor, pe văile și dealurile acelei câmpii unde ei locuiau oamenii își aduceau vacile de la păscut, curând avea să se sfârșească și acea zi ce pe el îl incomoda. Rămase câteva clipe pe gânduri sprijinit în sapă, apoi deodată se auzi zgomotul strident al trenului ce la o depărtare de cincisute de metri de unde locuiau ei
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
pustie, părăsită, se vede de departe având un singur geam alb, văruit sub forma unui cocoș... Trist va fi însă abia la vară când nu va mai fi biata bătrânică să aibă grijă de copii și de oile altora la păscut, să le spună copiilor povești de demult!... Pustii sunt și marginile de pădure. S-au dus zilele cele calde de vară când copiii adunau printre rădăcini groase de copaci bureți albi, râșcovi, hribi și gălbiori. Nu mai e nici urmă
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
Acum, Lory de atunci îi spune pe nume adresându-i-se Costele! ...și bineînțes la persoana doua singular cu tu. ...Pentru că băiatului de atunci îi făcea plăcere de a mai merge pe izlazul unde, vara în copilărie, ducea vacile la păscut, într-una din diminețile admirabile, se pregătise pentru această treabă. Când soarele se ridicase de o suliță, de pe drum, chiar la poarta casei, l-a strigat nașă-sa Cătălina, vecină, cumnată cu nașul său de botez. Erau și rude; bărbatul
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
a acestei femei, adusă în casa socrilor. Dar multe lucruri îi erau neclare fiindcă nimeni nu le cunoșteau, doar presupuneau. În văzduh liniștea era la ea acasă. Se mai auzeau doar zbârnăitul cosașilor și rumegatul ierbii de bovinele aduse la păscut. Cu privirea fixă, Cătălina, femeie în vârstă acum, își încrețea pielea frunții ce părea bântuită de cugetări ascunse. Dintr-o dată se retrăsese în sufletul ei. Tăcând, în ritmul torsului, mișca înainte și înapoi capul, închizând ritmic ochii, gest ce prevestea
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
fricos; mergeam adesea prin pădurea Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care-ți dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea și cu vitele la păscut și intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi și o vacă ce era cam plimbăreață și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea și cu vitele la păscut și intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi și o vacă ce era cam plimbăreață și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]