866 matches
-
două direcții fundamentale: cea a paradoxului, a antinomiilor supralogice, la care se ajunge în urma unui îndelungat proces ascetic; și alta a experienței directe, personale, a cunoașterii profund existențiale, ce duce la unirea cu Dumnezeu, la răpirea în lumina Sa, prin "pătimirea îndumnezeirii". Scriitorii filocalici sunt oameni ai virtuților, practicanți, nu doar admiratori ai lor, contemplativi care au ajuns la tainele cele mai înalte. De aceea, ei vorbesc despre darul sau harisma cunoașterii, oferită de Dumnezeu celor ce s-au curățit de
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
ritual liturgic, mucenicul se umple de dragostea divină, implantând numele Lui ca o săgeată în inimile celor care încă n-au dobândit curajul de a se jertfi pentru El. Actele Martirice sunt pline de exemple ale acelora care au văzut pătimirea martirilor și dintr-o dată s-au declarat și ei mărturisitori ai lui Iisus Hristos. Mântuitorul, prin mucenic, se impune ca prezența aici și acum și asteaptă să fie întampinat în decizia de a-I urma, urmând ca împărtășirea cu El
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
de fond între martiriu și euharistie, care centralizează și fundamentează euharistia în Sfânta noastră Biserică. Atunci când mai mulți mucenici sunt prigoniți, deodată mai mulți sfin �ți se constituie într-o comuniune și într-o comunitate frățească, realizată. de împreuna lor pătimire. În felul acesta ei, în Biserica lui Iisus Hristos, atrag atenția în chip explicit asupra identității euharistice și comunitare a mor �ții lor. "Jertfelnicul este gata, spune Sfântul Ignatie, voi ajunge prin dra �goste în corul îngerilor, sa cânt Tatălui
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
și gesturi �le lor. Ea participă la viața nestricăcioasă a Duhului încă de aici, astfel că fiecare comunitate, angajată în sens mistic prin Sfânta Liturghie în taina marti �riului, a jertfei și muceniciei, și în mod explicit prin încercările și pătimirile din lumea aceasta, asumate într-un duh de credință, cu toată responsabilitatea, răbdarea și nădejdea creștină, câștigă luciditatea du �hovnicească, exprimată în unicul mod eclezial de a fi: "fiți tari în credință și să vă iubiți unii pe alții". Dacă
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și necazurilor, a „supărărilor fără de voie”1, a „pătimirilor fără de voie”2. „Pentru aceea, ascetica ortodoxă face din răbdarea acestora o adevărată virtute - fiind socotită a șasea în lista tradițională a virtuților, și este pusă în legătură cu smerenia și iubirea, căci scopul lor fundamental este dobândirea smereniei sau a smeritei
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
bogăția lor, cei leneși, ca să se păzească de cele ce-i vatămă...”8. Cu privire la cauza acestor necazuri sau încercări fără de voie, Părinții filocaliei ne dau detalii foarte importante. Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca de altfel întreaga literatură ascetică, consideră toate aceste pătimiri fără de voie ca fiind pedeapsă pentru păcat. Cauza lor primă o constituie, desigur, păcatul strămoșesc. Prin aceasta, ne spune același Sfânt Părinte, omul a ajuns într-o cu totul altă direcție, în loc să acorde cinstea cuvenită Creatorului sau Ziditorului său, adică
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
și de patimă și înaintând în viața de virtute, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat 27. Sfântul Maxim Mărturisitorul lărgește și mai mult numărul cauzelor pentru care omul este încercat, spunând că „omul rabdă pătimiri pentru una din acestea: sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau pentru nădejdea răsplătirii, sau de frica muncilor, sau de frica oamenilor, sau pentru fire, sau pentru plăcere, sau pentru câștig, sau pentru slavă deșartă, sau de nevoie”28. La aceste
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
aspre și mai tari și izvorăsc din toate părțile 30. Lucrarea virtuții este grea și însoțită de necazuri, de aceea drumul vieții este considerat „drumul răstignirii”31, ale cărui căi sunt aspre și valuri înfricoșătoare. Pentru cei înaintați spiritual, „reaua pătimire” și suferințele duhovnicești devin o cale a crucii, a apostolatului, a muceniciei - spune Păr. I.C. Teșu. Oricât ar încerca cineva să evite și să se ferească de aceste încercări, ele sunt absolut necesare și prezente în viața aceasta. Ele constituie
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
plăcerilor trupești, pe care omul nu și le mai poate procura. Cea din suflet sau din minte se produce din lipsa bunurilor sufletului. Spre deosebire de întristarea din simțuri, pe care o provoacă patima, întristarea cea după Dumnezeu, ce îsoțește încercările și pătimirile cele fără de voie e împreunată cu bucuria duhovnicească. Dintre roadele acesteia, Sfântul Casian spune că „face pe om osârduitor și ascultător spre toată lucrarea cea bună, prietenos, smerit, blând, gata să sufere răul și să rabde toată buna osteneală și
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
mulțumire însoțită de rugăciuni de iertare. În cazul celei de-a doua, trebuie să-i aducem mărturisirea pentru păcatele săvârșite și lacrimi de pocăință 52. Părinții duhovnicești subliniază faptul că și atunci când suntem încercați fără de voie, în aceste necazuri sau pătimiri se ascunde harul Sfântului Duh și mila lui Dumnezeu. Ele exprimă paradoxul iubirii lui Dumnezeu: - în toate durerile fără de voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă și îl păzește de muncile veșnice
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
rămână virtutea nelucrată și din multă nelucrare, să se aplece spre altele și mai rele”70. Un semn al răbdării bolii și al culegerii foloaselor ei este acela că, simțind boala și purtându-o, nu mai simțim din partea ei „tulburarea pătimirii” 71, adică o suportăm cu nădejde și răbdare, ca venind de la Dumnezeu, Cel care ne iubește și Care vrea să ne folosim de viața aceasta, pentru câștigarea celeilalte vieți. Între lupta pentru virtute și durerea simțurilor, percepută ca o suferință
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
tulbură, se chinuie pe sine însuși și se vatămă, îgreunându-și suferința. Mai mult chiar. Potrivit Sfântului Isaac Sirul „toate greutățile și necazurile ce nu sunt răbdate, au în ele un chin îndoit. Căci răbdarea micșorează apăsarea lor”78. În toate pătimirile fără de voie trebuie să privim la sensul lor, profund duhovnicesc, să le privim ca pe lucrări de întărire a noastră. Calea de a scăpa de ele nu este revolta față de lucrarea iconomică a lui Dumnezeu, ci răbdarea lor întru smerită
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
duhovnicești, în vederea înaintării ei pe o treaptă superioară de desăvârșire. Necazurile neacceptate ne dublează greutatea suferinței, cele înțelese duhovnicește, ne-o înjumătățesc. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Hristos, cu nădejdea învierii și răsplatei
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Hristos, cu nădejdea învierii și răsplatei, pe măsura eforturilor noastre ascetice. Este calea pe care au străbătut-o toți cei iubitori de frumusețe spirituală, urmând pilda Mântuitorului: - Sfinții apostoli, mucenicii, mărturisitorii, cuvioșii, monahii și nu în ultimul rând creștinii
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Împăratul, Care se arată pentru noi, acoperit de smerenie, în Ierusalim, pentru a se jertfi și înmormânta; iar în prezent, așezându-Se pentru vederea duhovnicească, fiind Cel înviat, dar în stare de veșnică jertfă în fața Tatălui. El pășește spre Golgota pătimirii și spre un mormânt în care vrea sa atragă viața noastră veche (și) spre permanența stării lui de jertfă.33 Toate actele principale ale Sfintei Liturghii sunt introduse și urmate de ectenii, ca pregătiri pentru o manifestare tot mai accentuată
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
acătării - dar pe care aceștia să-l merite și la care să asude ca la o cruntă povară ei înșiși. Așteaptă să ia totul de-a gata, fără vreo învoială sau vreun legământ, cu nepăsare și cu multă încruntare și pătimire ... George Nicolae-Podișor Referință Bibliografică: „Mamă, cocoarele!” ... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 158, Anul I, 07 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
noile apariții editoriale datorate filialelor Ligii Scriitorilor din Focșani, Iași, Constantă, București și Timișoara. Printre care primul Anuar al Ligii Scriitorilor apărut în colaborare cu filiala Banat. În cadrul ședinței a avut loc medalionul literar „Niciodată timpul nu uită”, dedicat poetului „pătimiri noastre”, de la a cărei naștere s-au împlinit 130 de ani și 73 de la trecerea lui Octavian Goga în eternitate. La început Antonia Bodea a vorbit detailat și analitic despre viața și opera poetului al carui spirit îl simțim ori de câte ori
MEDALION LITERAR „NICIODATĂ TIMPUL NU SE UITĂ” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349627_a_350956]
-
cele abordate și înțelese din punct de vedere duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Hristos - Care și El a
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Hristos - Care și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei cărturarilor și a fariseilor (fără a avea aici pretenția vreunei comparații între personae și situații) - cu nădejdea învierii și a răsplatei, pe măsura eforturilor noastre ascetice. Este calea
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
confundat suferința care este o virtute creștină, cu durerea exprimată ca o nevoință biologică, ca o necesitate psihologică (boală, patimă, depresie, închipuire, deprimare, amăgire, înșelare,etc.). Sfântul Nichita Stihatul spunea că „atotreaua iubire de sine... pune în minte boli și pătimiri ale trupului, greu de vindecat” (Meditații la Medicina Biblică. Dr. Pavel Chirilă/Pr. Mihai Valica. Editura Christiana. București, 1992) Virtutea ca suferință se datorează faptului că omul creștin slujește Ziditorului, în timp ce durerea se regăsește deplin la toți cei care slujesc
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Uniunea Scriitorilor, Primăria Cluj și alte organizații profesionale. Vom organiza excursi tematice. Exemplu: ședința din aprilie o vom ține la Muzeu Ciucea, unde în cadrul medalionului literar „Memoria calendarului - Octavian Goga”, îl vom omagia, împreună cu elevii din această localitate, pe „poetul pătimirii noastre”. Iar ședința din luna mai o vom ține la muzeul Lucian Blaga din Lancrăm. Toate aceste activități făcute dezinteresat, fără a aștepta recompense, și puse în slujba culturii române nu se numesc voluntariat? Sper că tot ce am făcut
VOLUNTARIATUL ÎN SPRIJINUL CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349149_a_350478]
-
ramuri de salcie binecuvântate care reprezintă ramurile cu care a fost întâmpinat Isus când a intrat în Ierusalim. Preotul Andrei Dumitrescu a oficiat Liturghia obișnuită. A amintit că s-a început Săptămâna Sfântă. Lecturile biblice au orientat atenția credincioșilor către pătimirea aducătoare de mântuire a lui Isus Cristos. Din Evanghelie s-a citit în întregime „Patima Domnului” care se remarcă prin lungimea sa. Preotul i-a îndemnat pe oameni la mai multă interiorizare și la o conștientizare personală a pătimirii Domnului
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]
-
către pătimirea aducătoare de mântuire a lui Isus Cristos. Din Evanghelie s-a citit în întregime „Patima Domnului” care se remarcă prin lungimea sa. Preotul i-a îndemnat pe oameni la mai multă interiorizare și la o conștientizare personală a pătimirii Domnului. După Evanghelie a urmat Liturghia în mod obișnuit. Credincioșii au fost stropiți cu apă sfințită și au luat acasă ramurile binecuvântate. Odată cu Duminica Floriilor a început Săptămâna Patimilor care a pus în evidență lucrarea răscumpăritoare a lui Isus Cristos
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]
-
Ploiești a avut loc Sfânta Liturghie numită „Cina Domnului” în care a fost scoasă în evidență importanța Sfintei Euharistii ca expresie sacramentală a misterului pascal. La această Liturghie este amintit momentul Cinei celei de Taină, precum și orientarea acestuia către misterul pătimirii Domnului, misterul fiind înțeles ca un adevăr de credință care nu este perceput în realitate de gândirea omenească. În predica Domniei Sale părintele Iosif Imbrișă a menționat că această sărbătoare ne ajută să punem în practică porunca iubirii prin exemplul de
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]
-
respect față de cele sfinte și adorație față de Cel care s-a jerfit pe sine pentru binele omenirii. Ni s-a oferit totodată imaginea unui Isus Cristos viu, pe care l-am putut urmări cu ochii minții în momentele cruciale ale pătimirii și Învierii, trăind sentimente de întristare sau bucurie în atmosfera de măreție și slavă a Bisericii, amplificată de strălucirea luminii sfinte, de armonia și blândețea rugăciunilor și a cântecelor religioase. În același timp ne-a fost insuflat imboldul de a
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]