KorAP: Find »[drukola/base=pătuț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...23 >

553 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

iau, m-am întors la mine în cameră. Ba chiar m-am și machiat puțin. Numai puțin. Nu voiam ca mama să sune la poliție ca să anunțe că o femeie ciudată le-a încălcat proprietatea. Apoi m-am aplecat peste pătuțul lui Kate și m-am prezentat, în noua variantă (sau, mai curând, în vechea variantă). —Bună, draga mea, i-am șoptit. Salut-o pe mami. Înainte s-apuc să-mi cer scuze de la ea fiindcă arătasem atât de dezastruos în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de tânăr și de înfricoșat. Ca un băiețel neastâmpărat. Camera dădea pe-afară de-atâta tensiune și jenă. Ei, ar trebui să ne întoarcem la Helen și la eseu, a zis el grăbit, practic aruncând-o pe Kate în direcția pătuțului ei și fugind din cameră fără să mai privească în urmă. Eu m-am așezat pe pat. Mă simțeam cam ciudat. Mă simțeam oare vinovată fiindcă reacționasem exagerat? Oare mă simțeam tristă din cauza cinismului cu care trăsesem o concluzie greșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să nu facă niciodată riduri. Și cu toate astea n-au reușit. Dorința lor nu fusese destul de puternică să lupte cu inevitabilul, să inverseze scurgerea timpului. Și nici a mea nu era. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț, iar eu m-am dus să fac un duș. E clar că sunt într-adevăr pregătită să preiau hățurile afacerii ăsteia care e viața, m-am gândit cu mândrie. — Curățenia, i-am spus lui Kate simțindu-mă foarte înțeleaptă, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu el, toate lucrurile astea aveau să devină reale. Iar dacă ele deveneau reale însemna că mariajul meu se încheiase. Și nu voiam să fie așa. —Of, Doamne, am aflat. M-am uitat la Kate, care stătea la ea în pătuț și era atât de moale, de grăsuță și de parfumată, îmbrăcată în salopețica ei roz. Știam că trebuia să-l sun pe James. În ceea ce mă privea pe mine, personal, puteam să fiu cea mai lașă dintre toți lașii pământului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dracu’ se-ntâmplă aici?“, „Cine conduce?“, „Ne-am rătăcit“, „Asta nu face parte din fișa noastră de post“, „Faceți demarcajul!“ și alte asemenea plângeri au putut fi auzite. M-am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mult mai important, a insistat tata. —Las’ să-i ardă casa, a zis Helen. Să-i fie învățătură de minte. Alcoolica! Miloasă până la capăt. Asta era Helen. M-am îndepărtat de lângă războiul de la telefon. M-am dus sus, am mutat pătuțul lui Kate în camera maică-mii și m-am așezat să urmăresc filmul recomandat la televizorul de-acolo. Măcar atât puteam și eu să fac după ce fusesem așa de rea cu Adam. Data viitoare când mă văd cu el, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
le-am spus hainelor. Vă duc eu altă dată. Am auzit-o coborând în bucătărie, după care, la scurt timp, a urmat inevitabila izbucnire de urlete. Ce naiba avea? Helen o să aibă parte de necazuri oriunde o să meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a fost vina mea. Dar asta însemna că puteam să încetez să mă mai simt vinovată. Măcar pentru vreo două ore. Așa că joi, pe la ora prânzului, mă găseam într-o dispoziție foarte bună. Fericită, am luat-o pe Kate din pătuț și am început să mă învârt cu ea în brațe. Ce imagine frumoasă formăm noi două, m-am gândit. Bebelușul dulce ținut în brațe cu dragoste de mama lui cea devotată. Lui Kate era frică și-a început să plângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
controlul. Am simțit cum mi se strânge stomacul. Se întâmplase ceva îngrozitor. —E vorba de Kate? m-am milogit de mama prinzând-o de braț. A pățit ceva? Prin minte mi-au rulat o mie de scenarii oribile. Murise în pătuț. Fusese răpită. Se sufocase. Helen o scăpase din brațe. Anna aruncase o vrajă asupra ei. Nu era decât vina mea. O părăsisem. O părăsisem și mă dusesem să fac sex cu Adam. Cum de putusem să fac așa ceva? Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să fim din nou împreună toți trei. Se pare că toată casa s-a trezit la crăpatul zorilor. Anna și Helen știau că James sunase. Helen a venit la mine în cameră pe la șapte și jumătate, s-a repezit la pătuțul lui Kate și-a zis: — A, foarte bine! Ai făcut-o s-arate superb! Să se-nvețe minte! Să sperăm că n-o să vomite pe el sau că n-o să umple scutecul cât o ține în brațe. A luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
facă chestia asta. Am făcut duș, m-am spălat pe cap și m-am întors la mine în cameră, unde Anna, Helen (desigur) și mama susțineau o ceartă fără nici un sens. Toate trei urlau în același timp. Kate stătea în pătuț și era ignorată de toată lumea. Nu m-am strâmbat la tine, a negat Anna pe cât de vehement putea, adică nu foarte vehement. —Ba te-ai strâmbat, fir-ar al naibii! a strigat Helen. Nu s-a strâmbat, a intervenit mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu o expresie serioasă și a luat-o pe hol, în fața mea. Ce tupeu pe capul lui! De ce dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi, deschizând și închizând gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe hol, în fața mea. Ce tupeu pe capul lui! De ce dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi, deschizând și închizând gura. Arăta cam ca un pește. Un pește palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să primesc o ceașcă de cafea? a zis el. Se uita la mine de parcă eram un pic nebună. Oare de câte ori îmi mai ceruse cafea înainte să-l aud? — Sigur, i-am răspuns. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț și m-am dus în bucătărie să-i fac cafeaua. Ar fi trebuit să-i ofer eu cafea dinainte. Dar cu toată agitația aia, nici nu-mi trecuse prin minte. A fost o ușurare să intru în bucătărie. Când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aveam de gând să salvez cât se mai putea din relația asta. Am dus cafeaua în sufragerie. Și nu, nu i-am oferit biscuiți. Îmi pare rău, dar nu eram o persoană chiar așa de generoasă. James stătea aplecat deasupra pătuțului și încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam protocolară. De parcă fiică-sa ar fi fost un coleg de serviciu, nu un copil de două luni. James nu se comporta așa cum se comportă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pentru ei. Ci pentru că nu voiam să răspund la nici una dintre inevitabilele întrebări. Tânjeam să-mi văd fetița, dar Kate nu era în camera mea. Probabil că mama crezuse că n-aveam să mă întorc în noaptea aia și mutase pătuțul în camera ei și a tatei. Însă îmi doream teribil de tare s-o iau în brațe pe Kate. Îmi era așa de dor de ea. Am intrat în vârful picioarelor la mama în cameră ca s-o iau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
din patul lui. Fusesem pe cât de intimi pot să fie doi oameni. Iar acum ne comportăm ca doi străini politicoși.“ Capitolul treizeci și nouătc "Capitolul treizeci și nouă" Kate a fost mult mai fericită înăuntru. Când am pus-o în pătuț, râdea de zor, gângurea și dădea din mâini. I-am luat piciorușele încinse de soare și i-am făcut bicicleta - îi plăcea la nebunie. Ei, de fapt, sper că-i plăcea, fiindcă mie îmi făcea o plăcere imensă - și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cred. Păi, povestește-mi tot, i-am sugerat, forțându-mă să vorbesc cu blândețe. Încercând să-mi ascund curiozitatea din voce. Întotdeauna îmi plăcuseră poveștile de interes uman, chiar și atunci când se întâmpla să fiu și eu implicată periferic. Din pătuțul lui Kate s-au ridicat niște sunete ciudate, cumva gângurite. Of, te rog, draga mea, să nu începi să plângi, m-am rugat disperată. Nu chiar acum. Chiar vreau să aud chestia asta. E important pentru mami. Și ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

erau pline de celebrități. Madonna. Claudia Schiffer. Kate Winslet. Jordan - ei, poate că ea nu era cel mai bun exemplu. Ideea era că parii erau șic. Mai ales dacă aveai copii; un extraordinar număr de vedete, de exemplu, își instalau pătuțurile pentru copii în Cotswolds. Niciodată, până în clipa aia, Amanda nu se imaginase locuind mai departe de-o aruncătură de băț de Harvey Nichols. Dar viața la țară avea niște avantaje evidente, inclusiv faptul că o distanța de mahării industriei londoneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
atunci o să reconfirm data venirii asistentei Harris. Ar trebui să ajungă mâine. Mary-poppins.co.uk, a bolborosit Amanda numai pentru ea, tastând adresa de e-mail a agenției care o trimitea pe asistenta maternală. Hugo a aruncat o privire temătoare către pătuțul copilului. Pruncul dormea, dar Hugo nu-și făcea prea mari speranțe că situația în curs avea să mai dureze mult timp. Doar după câteva ore de stat împreună, tatăl înțelesese că progenitura avea tendința să explodeze ca o bombă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat. A înghețat mai tare decât înghețase deja din cauza stării de totală goliciune în care se găsea. Lumina din camera copilului era aprinsă. Peste pătuțul lui Theo, care era așezat într-unul din colțurile camerei, era aplecat un spate lat absolut familiar. În timp ce Hugo se holba, împietrit în loc din cauza groazei, spatele s-a întors, iar Hugo s-a trezit fixat de o privire exoftalmică, oripilată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
împotriva gunoiului, atunci asta era problema ei. Nu a lui. Capitolul 12tc " Capitolul 12" — Nu știu de ce urli, a bolborosit Hugo intrând împleticit în camera copilului la Dumnezeu știe ce oră din noapte. Așa cum prevăzuse, copilul, întins pe spate în pătuț, parcă țopăia de furie. Ochii îi erau duri, negri și mereu deschiși. Hugo se întreba de ce locul unde el își dorea cu disperare să se afle - în pat - îi era atât de odios fiului său? Ce era așa de rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
să te simți confortabil? Această lipsă de logică părea să adâncească prăpastia dintre ei. După o jumătate de oră de plimbare prin frig, fără nici un rezultat, frustrat și epuizat, Hugo s-a decis să-l pună pe Theo înapoi în pătuț și să încerce să-i ignore văicărelile. Copilul avea însă alte planuri. Simțind ce i se pregătea, a ridicat, cât ai clipi, un braț grăsun și i-a smuls ochelarii lui Hugo. În ultima vreme, ăsta devenise trucul preferat al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
dificultate. Ochelarii s-au prăbușit pe podea. În lumina scăzută a veiozei de noapte, lui Hugo i-a fost imposibil să-și dea seama unde căzuseră. În timp ce el se târa în patru labe pe scândurile dure, Theo, acum așezat în pătuț, continua să urle triumfător. În timp ce ieșea din cameră în vârful picioarelor, Hugo, care, într-un final, își găsise ochelarii, reflecta la faptul că toate aceste atenții nocturne, aceste demonstrații extreme și evidente ale spiritului de sacrificiu și devotament al tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
disprețuitoare. —Sună dezgustător. — Nu e deloc dezgustător, i-a explicat Hugo cu seriozitate. Nu curge nimic. Nu se face nici un pic de murdărie. N-ai nici o durere de cap. Ar trebui să încercați și voi. Și apoi mai e și pătuțul cu cămașă de forță. Să știi că ăsta e un adevărat miracol. Theo n-a mai reușit să iasă de sub pătură după ce... Hugo s-a trezit adresându-se spatelui lui Jake. Celălalt bărbat se îndepărta rapid. Prima zi a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]