271 matches
-
19 ani, Ștefan cel Mare ține piept fără încetare acelui puternic șuvoi turcesc; și, apoi, după ce și Moldova este "stropșită" cum spune cronicarul -, furia musulmană se revarsă asupra Ungariei pe care o șterge ca stat în 1526, transformând-o în pașalâc. Fără Mircea, Iancu Corvin, Scanderbeg, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, oceanul turcesc ar fi repezit valurile sale până la marginea Apusului, și s-ar fi împlinit dorința lui Mahomed al II-lea de a da calului ovăz din pristolul Sfântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru muzica românească (aceeași metodă de sabotare a creației autohtone a întrebuințat-o și la „Filarmonică”, era tot atât de dârz). A trebuit să le cer la amândoi demisia, iar când au văzut că nu mai pot rămâne în posturile transformate în pașalâcuri, au indicat în petiții că demisionează la cererea mea. Nădăjduiau, probabil, că se vor putea reintegra, dar - din fericire pentru teatrele și operele naționale - nimeni nu i-a mai reintegrat și nădăjduiesc că nu-i va mai reintegra vreodată. Noi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
proaspătului mitropolit în „Cuvântul”, „Dreptatea”, „Luptătorul”, unde era numit în mod ironic „luceafărul de pe Valea Suhei” și unde au apărut articole cu titluri mai mult decât sugestive: Sfântul Nectarie Plimbărețul; Plimbăreția sa și regimul economiilor; Mitropolitul Nectarie - instrumentul Satanei; În pașalâcul Cuviosului Nectarie; Afacerile Cuviosului Nectarie; Un chip de fariseu: N. Cotlarciuc; Uzurpatorul Cotlarciuc să plece etc”. În genere, Cotlarciuc era catalogat drept „un agent politic adus în fruntea Bisericii bucovinene pentru a promova interesele partidului din care face parte și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cel drept, acela al capitalismului victorios, al mondializării, al americanizării globale. De aceea nici nu ezită să se amestece în „treburile interne” ale bătrânului continent. Sprijină candidatura Turciei, care nu e în Europa decât cu vârful papucului și cu amintirea pașalâcurilor de odinioară. Și poate că tot ei (împreună cu turcii?) vor sprijini și intrarea României și instalarea ei fie și în podul hotelului. La cucurigu! Au uitat probabil că unul dintre ai lor (Huntington) atrăgea atenția asupra barierei cultural-religioase pe care
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Buzeștilor. O crâncenă rezistență antiotomană animă Cronica domniei lui Mihai Viteazul (în forma transmisă de Letopisețul cantacuzinesc). După câteva decenii de certuri fie între diferitele familii boierești, fie între boieri și domni, turcii considerau că încercarea de a instaura un pașalâc în Țara Românească se putea repeta, susținută de infiltrarea lor economică anterioară. Răspunsul dur al lui „Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă” a stârnit în sud-estul Europei un neliniștitor ecou. În timpul lui, istoriografia are menirea de a-i face cunoscute bătăliile
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Cetatea Severinului (cheia de intrare spre Europa centrală, cum era denumită în acele timpuri) va confirma importanța sa strategică, când doi ani mai târziu, tot pe Dunăre, la Mohacs, în 1526 Ungaria va fi înfrântă și va fi transformată în pașalâc turcesc. După distrugerea definitivă a Cetății Severinului, părțile oltene ale Banatului de Severin au ajuns sub stăpânirea Banilor craioveni iar Banatul Severinului și-a delimitat hotarele între Orșova și Făget. După distrugerea Cetății Severinului, dându-i numele emblematic de doliu
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
marșul spre București. Mihai s-a retras temporar în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory, în timp ce turcii, în frunte cu Sinan Pașa, s-au instalat la mănăstirea Radu Vodă, iar Sinan a început să numească funcționari otomani pentru administrarea noului pașalâc, și a ridicat o întăritură improvizată.. Primind în munți sprijin din Moldova și, mai ales din Transilvania, Mihai Viteazul a luat comanda unei armate puternice și numeroase, care i-a îndepărtat pe otomani din Târgoviște (5-8 octombrie 1595) și apoi
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
tătare, cât și împotriva țărănimii asuprite. Fortificația de la Ciacova a fost asediată și cucerită de turci în septembrie 1551. “Fortificația de la Ciacova este cucerită prin asalt la 18 septembrie 1551, iar în anul următor întreg Banatul Timișoarei este transformat în pașalâc turcesc. În cadrul acestuia, Ciacova, împreună cu teritoriile din jur, forma unul din sangiacuri, condus de sangiac-bei, ce-și avea instalate la Ciacova o garnizoană cu nucleul în vechea fortificație. Pacea de la Carlovitz din 1699, încheiată în favoarea austriecilor învingători, prevedea pentru turci
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
august (13 august conform vechiului calendar) 1595. Oastea munteană condusă de Mihai Viteazul, întărită de câțiva ardeleni trimiși de Sigismund Báthory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
și Ștefan Răzvan cu oastea lui, retras mai întâi la Trotuș și mai apoi în Muntenia. După înfrângerea suferită la Călugăreni, reorganizându-și oastea, Sinan Pașa a înaintat prudent către București. Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, Satîrgi Mehmed Pașa a fost numit beilerbei și a primit sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni, care trebuia să construiască șanțuri de apărare și valuri din pământ întărit cu bârne și cu căptușeală din lemn. După
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că după 1716 s-a impus renovarea lui. Însă funcția lui a fost schimbată, fiind transformat în cazarmă de artilerie și depozit militar. În
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
În 1393, aflând că Șișman se aliase cu Sigismund al Ungariei, Baiazid a întreprins o campanie în Bulgaria, cucerind și prădând orașul Târnovo, luând ca robi aproape toată populația sa creștină și transformând țaratul lui Șișman - el însuși capturat - în pașalâc. În aceeași vreme este cucerită și Silistra. Așadar Balcanii, cu pozițiile strategice de la Dunăre și dinspre Serbia vasală, încăpuseră pe mâna otomanilor. Pericolul campaniilor de cucerire a Țării Românești și a posesiunilor ungare dinspre Serbia era tot mai iminent. Acțiunile
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
în mare parte inclusă în districtul Ardud - a fost afectată de năvălirile tătare (începând cu secolul XIII), iar apoi, începând cu secolul XVI, de atacurile de pradă otomane (cu sediul la Buda, Timișoara sau Oradea), Țara Codrului nefiind inclusă în pașalâcul Oradea, ci ținând, împreună cu comitatul Sătmar, fie de Ungaria habsburgică (din cadrul Imperiului Habsburgic) fie de Partium (zonă aflată sub administrarea Principatului Transilvaniei, fără a face însă parte integrantă din el). În fața acestor atacuri, Țara Codrului (și mai ales masivul Codru
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
la 1610 făcea parte din domeniul Șinteului. Între 1620 și 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaș Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în pașalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparține contelui George Banffy. În august 1940, în urma odiosului Dictat de la Viena, trupul satului este amputat în două, granița arbitrar trasată răpind aproape jumătate din suprafața sa. Stăpânitorii
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
acordă lui Gheorghe Rȧkoczi al II-lea dar, peste două luni, la 28 decembrie 1657 și până în jurul anului 1660 va fi în posesia lui Constantin Șerban, fostul domn al Țării Românești. Între anii 1660—1692 domeniul intră în administrația Pașalâcului de Oradea. În mențiunile documentare amintite nu sunt specificate obligațiile țăranilor față de stăpânul feudal. Se cunoaște însă că, până la sfârșitul secolul al XV-lea, dările românilor stabilite la Dieta de la Turda din 1548 se limitau la quinquagessima ovium, ei fiind
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
anul 1349 sub denumirea "Villa Baxa", iar în anul 1854 apare sub numele de "Olah-Baksa" sau "Bocșa Română". "Locuitorii, în mare parte nobili, au avut mult de suferit cu deosebire între anii 1650-1700." În perioada 1660-1692, a făcut parte din Pașalâcul de la Oradea. În 1850, Bocșa avea 903 locuitori, din care 897 greco-catolici, 4 evrei, un romano-catolic și un reformat. Potrivit recensământului din 1857, satul avea 936 locuitori, toți fiind înregistrați ca greco-catolici. Simion Bărnuțiu a fost înmormântat în curtea bisericii
Bocșa, Sălaj () [Corola-website/Science/301777_a_303106]
-
renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea "Bucak" (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”. De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli”" . În secolul al XVIII-lea, orașul Ismail a fost una dintre reședințele mitropolitului Daniil al „Proilaviei” (1751-1773), care administra creștinii din pașalîcul turcesc Özi, cu sediul la Silistra, cuprinzând Dobrogea, Bugeacul și Edisanul (ținutul Oceacovului sau ”satele hănești” de la Nistru până la Bug). În arhiva consistoriului din Odesa, s-au păstrat în limba rusă, ca traducere din limba română, numai trei gramote de
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
lui Petru Rareș sub autoritatea mixtă - tipică Hanatului Crimeii în epocă - a turcilor și tătarilor. Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina. În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Munții Caucaz sau Siberia, uneori aducând
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
origine etnică ucraineană. Ca și în urmă cu unul sau două secole, ocupațiile de bază ale localnicilor rămân creșterea animalelor, cultivarea cerealelor și prelucrarea lemnului. Chevereșu Mare dispune de cele mai întinse pășuni între localitățile din zonă. Moștenite din vremea Pașalâcului Timișoara, creșterea ovinelor și cultivarea cucurudzului (porumbului) sunt sectoarele agricole cu cea mai mare pondere. Doi întreprinzători au deschis în sat ateliere pentru prelucrarea lemnului, reluând o tradiție multiseculară. În ultimii ani tinde să se dezvolte activitatea de prelucrare a
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov” menționat în cronica lui Nestor Cronicarul (v. Cronica vremurilor trecute), se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul turcesc Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15.000 de salahori și 3.000 de care pentru ridicarea cetății Oceacului, situată la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație se varsă Bugul). Mulți
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
fabricanții de vopsele din Cluj. Odată cu creșterea semnificativă a volumului de comenzi, crește numărul meșterilor clujeni, iar breslele se vor dezvolta și reorganiza, numeroase bresle reînnoindu-și statutul și extinzându-se. După cucerirea Ungariei de către otomani și transformarea acesteia în pașalâc, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană. Trupele lui Gheorghe Rákóczi I și ale lui Constantin Basarab vor fi învinse la Florești de către trupele otomane. După bătălia de la Florești, Mohamed Pașa din Buda, va elibera o proclamație de supunere
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
călău în Egipt , el era cunoscut ca Al Jazzar , adică ""Măcelarul"". După o perioadă în care marele vizir otoman îl impune in 1801 pe Muhammad pasha Abu Maraq ca guvernator peste Ierusalim, Yaffa și Ghaza, succesorul lui Ahmed Jazzar la pașalâcul Sidonului și Acrei, Suleyman pasha al Adil, izbutește să-l contracareze pe acesta și să-l așeze ca guvernator (mutasarrif) la Yaffa și la Ghaza pe protejatul său mameluc, Muhammad Agha (n.1770 ) de origine caucaziană (cerkez sau poate georgian
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Dupa eșecul expediției militare din Polonia a lui Gheorghe Rakoczi al II-lea a fost numit de Înalta Poartă ca principe al Transilvaniei, la 7 octombrie 1658. Și-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj-Caransebeș, care a fost alipit Pașalâcului Timișoara. Acațiu Barcsay a primit însă condiționat tronul, urmând să abdice în cazul în care Gheorghe Rakoczi al II-lea ar fi intrat iarăși în grația turcilor. În confruntarea cu Barcsay și cu turcii Gheorghe Rakoczi al II-lea a
Acațiu Barcsay () [Corola-website/Science/307816_a_309145]
-
au controlat și Sinaiul din 1260 pană în 1518, când sultanul otoman Selim cel Crunt a distrus statul lor în bătăliile de la Marj Dabiq și al-Raydaniyya. Din acel monent până la începutul secolului al XX-lea, Sinaiul a făcut parte din Pașalâcul Egiptului, aflându-se timp de aproape cinci sute de ani sub controlul Imperiului Otoman. În 1906, Sinaiul a devenit parte a Egiptului aflat sub tutela Imperiului Britanic, guvernul otoman cedând presiunilor englezilor. Granița impusă de britanici era o linie aproape
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]