18,714 matches
-
a abordat, în apă, am întins-o în primă instanță, băgând un crawl viguros, și poate că asta i-a plăcut la mine cel mai mult (pe vremea aia înotam foarte bine). După aceea, însă, când mi-a oferit un pahar la barul tropical, am înțeles imediat că era un tip de calitate. Ne sorbeam amândoi băuturile acolo, la barul tropical, transpiram în costumele noastre de baie ude, eu mă vedeam roșie toată în oglinzile din tavan, un negru masiv ne
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
te va aștepta chiar cu brațele deschise, va trebui să te lupți «ca un leu paraleu»” (efamilia.ro); „unul dintre clienți a devenit brusc violent când i s-a cerut să achite cursa, starea de «leu-paraleu» fiind amplificată și de paharele cu alcool” (vlg.sisnet.ro /arhiva /an2002 /3816), „judecătorul, ca să dau numai un exemplu, e leu paraleu cînd în fața sa se află un dușman al puterii” (cotidianul.ro/anterioare/1998); „în articol aflăm că specialiștii companiei HP sunt niște zmei
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
-mi trebuiesc. Rufele mele? O cămașă de noapte pe săptămînă. Pe noptieră ar putea să stea o vază cu flori. Și la ce bun? Nu pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe noptieră ar putea să stea un pahar cu apă. Și, de ce-ar sta? Nu pot să-mi mișc mîinile. Zac pe spate și privesc tavanul. Mîinile mele întinse pe cearceaf. Tavanul nu e neinteresant. E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mai este doar cerul. Dedesubt, ca peste tot în lumea asta, un fel de bistro, cu bar, cu încăperi destule, astfel încît intimitatea să nu fie de grabă alungată. Se poate întîmpla să stai lînga masa protagoniștilor, să ciocnești un pahar și să discuți despre teatru, despre ce ai văzut, despre tine, despre ei, despre lume. Și să te crezi la Paris! Un nou tip de dialog, de contact, atît de firesc prin alte părți, atît de viciat la noi. Clubul
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
coșmar teribil. Visam că Fița îmi spusese că te-ai întors, dar că tu nu voiai să-i spui unde te aflai, nemaivoind să știi de mine!... Am țipat în somn, Fița m-a trezit și mi-a adus un pahar cu apă. Acum sper să dorm puțin. Sper ca de astădată să visez frumos. De mi-ai telefona!... Aș fi atât de fericită să te aud! Pe mâine, iubirea mea! Trăsese pe el costumul lui kaki vechi cumpărat în Germania
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
misterul dragostei fulgerătoare. Ascultătorul se va interesa zadarnic de urmarea poveștii: " - Ei, cucoane Dumitrașcu? pe urmă? - Cum, pe urmă? zise boierul cu un zâmbet blajin; numaidecât să-ți spun ce-a fost pe urmă? Mai bine hai să bem și paharul acesta și pe cai, că întârziem!" (p. 34). Suspansul nu e probabil pe placul tinerilor de azi, fie cititori, fie scriitori. Claudia Golea, Ionuț Chiva sau Ioana Băețica ar fi început proza tocmai din locul din care Sadoveanu o încheie
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
cu soacra lui Haralampy la ora zero și-un minut după ce a sărutat micul ecran fix în dreptul răcnetelor domnului președinte Băsescu în Piața Universității. Moment care a emoționat-o atât de profund, încât a mai sorbit de două ori din paharul cu vin în care se afla pălincă"de 70", oferit cu parșivenie de Haralampy și a plecat spre casă ieșind pe ușa de la balconul nostru fără balustradă... Am vrut să-i atrag atenția, însă prietenul a strigat: -Mă, bade, e
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
mai tare. Era limpede că trebuia să mă înarmez cu răbdare. "- Și mai e mult până acolo?" am întrebat cu discreție. "- Slatina, Bacău, Tulcea, Budapesta", fu răspunsul plin de solicitudine al necunoscutului, ce mânca în picioare, lângă șofer, dintr-un pahar de plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin ai?" "- Niciodată nu plec fără el", am
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
de te-ai strecurat aici în mijlocul nostru. Cine te-aduse? Ia vezi ce mai e pe acolo, jos!" Și-mi dădu un scurt brânci profesional, prin ușa care se deschise, aruncând înăuntru proaspeți fulgi de nea, zmulgând din mâinile pasagerilor paharele cu iahnie, tăvițele cu clătite. }inându-mi cu o mână tichia albastră, în curenții ce parcă mă purtau în palmă, lunecam lin, în desăvârșita derâdere a legii gravitației. La jumătate drum spre sol mai aruncai o privire în sus: un șir
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
se întorseseră imediat în casa de pe Strada 169. Și, acolo, se despărțiseră pe palier? Oare Joseph nu-și consolase prietena? De ce era frapat comisarul de o amintire foarte recentă? În momentul producerii incidentului, nu observase asta. La amiază, zăbovise în fața paharului de bere la Donkey Bar. Și mai comandase una, pentru că era bună. Cînd să plece, jurnalistul cu dinții stricați, Parson, ridicase capul și îi zisese: - Ziua bună, domnule comisar! I se adresase în franceză, cu un accent puternic, pronunțînd Megret
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
din nou pe stradă, se oprea în fața unui bar, ezita, apoi dădea din umeri. De ce nu? Nu i-ar fi prins rău, în acele momente, iar el nu plîngea ca Ronald Dexter. Singur, la un colț de bar, goli două pahare de alcool, unul după altul, plăti și ieși așa cum intrase. Joseph și Jessie erau de acum singuri pentru zece luni, în casa de pe Strada 169, din fața prăvăliei croitorului. Ce îl apucase să rostească deodată, cu glas tare, făcînd un trecător
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
colecții, Ermitajul închide în zidurile sale, precum un chihlimbar, istoria Rusiei pe o perioadă de aproape trei secole: budoare, sala tronului, saloane, săli de bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și al paharelor ciocnite, acordurile valsurilor somptuoase. Într-un colț de geam, spre Neva, se pot încă vedea câteva slove scrijelite de ultima țarină, în timp ce privea gânditoare la Nicolae al II-lea, soțul ei, căruia i se prezenta garda. Dacă zidurile ar putea
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
mare" unde tatăl său, temutul Pavel Egorovici, își făcea, ca de obicei, rugăciunile. În încăperea aceea sfîntă se afla o Evanghelie pe un pupitru, iar un perete întreg era acoperit cu icoane în fața cărora zi și noapte ardeau candele în pahare de sticlă colorată. În mod curios, în cazul lui Pavel Egorovici, credința foarte mare îi accentua înclinația spre tirania domestică. Convins întotdeauna că face voia lui Dumnezeu, cu care se afla în relații privilegiate, impunea familiei sale o disciplină de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
poeme dedicate președintelui Asociației de proprietari, încât acesta, când le-a citit, s-a schimbat la față ca Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor cotropiți de ideea unei alianțe PD-PNL-PRM. l De 1 Decembrie, am băut cu Haralampy câte două pahare de șampanie: unul pentru sărbătoarea națională, celălalt pentru TVR care, în spiritul principiului că trebuie să fie aproape de oameni și ale lor, avea înscrisă sub siglă cunoscuta sintagmă național-patriotică "Români de români". -Uraaaaa!, mi-a urlat prietenul la ureche. Nu
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință în voce. Cânta cu paharul în mână, cu ochii închiși, a sfârșit brusc, s-a așezat, a luat furculița și cuțitul, a continuat să mănânce: cântecul nu existase niciodată. Casa Micaelei Ghițescu, bântuită de amintiri, mobile, tablouri, fantome, fratele ei, părinții ei, o fotografie, de
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
un album cu Mitterand, mi-a transmis dorința acestuia de a mă cunoaște și a mă vizita. M-am grăbit îndată să schimb toată vesela, pentru că serviciile erau incomplete, farfuriile și ceștile ciobite, eu și prietenii beam fără complexe din pahare de muștar, furculițe aveam puține și de modele diferite, cuțite și linguri la fel. Am alergat îndată la bazarul din Choisel și le-am comandat, la care patroana s-a mirat "Domnule Tournier, cumpărați atît de multe lucruri noi de parcă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
deșertul mănos dinaintea aflării Canaanului. Scăpînd de patima limbajului și de trupul stăpânit de mirare, pătrund, Doamne, în dimineața împărăției Tale, cea cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-un pahar, nălțînd ochii, Doamne, către lumina cea subțire, iar sandalele mi-au luat foc și m-am temut de frumusețe, căci miroseam sufletele pustnicilor ivite prin minune". (ibidem) Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
atunci când idealul s-a dovedit superior mijloacelor folosite pentru a-l realiza. Noile avangarde au cam năpârlit, înotând încă, fie și împotriva curentului: ele nu și-au pierdut complet părul sau penele și nici nu s-au înecat într-un pahar cu apă. Cum nu și-au rătăcit nici recuzita, chiar dacă uneltele și întrebuințările lor au fost pe alocuri transformate, prizând aerul tare al hardurilor și softurilor. Și totuși" 1) Exaltarea suveranității mulțimilor constituia în logistica experimentalismului istoric doar posibilitatea de
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
vizat de mine, am șanse să-l întâlnesc, cu o pungă medium sau large de floricele, chiar în rândul din fața mea, și să mă bucur că-l văd, prins ca-ntr-o cușcă, la o peliculă despre jumătatea goală a paharului, pentru vizionarea căreia ai nevoie de o doză foarte crescută de autoironie - asta ca să te simți bine! Și mai mult decât un film despre viața și cariera lui Harvey Peacker, așa cum ar fi riscat să sfârșească în cutiile pentru role
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
te tai! " de la inițial oneștii otomani ciubucul, bacșișul, șpaga. Cea mică, deoarece aceea mare, enormă se numește inginerie financiară, faliment întru reorganizare, privatizare cu probleme. Corupător fără demonie este intimidatul pacient care depune bancnota de o sută de mii lângă paharul dentistului ce-i va smulge peste puține minute molarul, corupător de anvergură investitorul străin care depune milionul de dolari în contul acelui personaj ce va face să curgă pentru el timpul în cadențe faste, după ce s-a oprit cu obstinație
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
s-au golit de tot/ zidurile s-au prăbușit peste scaune și peste mese" (De ce tocmai noi). Boala e contagioasă: în timp ce obiectele prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate fi dezmembrat fără durere "sunt dat afară scurt/ n-am nimic de luat cu
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
lui Procust. Să o aducem neapărat la dimensiunile dorite de noi. Calmul lui Rădescu, instinctul lui mențin Teatrul de Luni în coordonatele celor ce provoacă ca spectacolul să fie și o poveste pe care să o înghițim dintr-o dată cu un pahar de gin tonic. Și să-i simțim aciditatea pe drum. Poate voi reveni cîndva pe această temă. Într-o seară am coborît, iarăși, la Green. M-a interesat de data asta să văd o altă ipostază a regizorului tînăr Alexandru
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
batistă. Veche. Brodată de mînă. Mă trezesc, ca și el, în fața intrării. Cineva îmi zîmbește mai mult decît politicos și, văzîndu-mă că șovăi, mă invită înăuntru. MAÎTRE PHOTOGRAPHE! În penumbra ciudată și răcoroasă, lîngă o ceașcă cu ceai și un pahar de apă rece îmi revin. Sînt la FotoCabinet, în centrul Bucureștiului, un loc de altădată, cu oameni de altădată, artiști cărora le pasă de ei și de ceilalți. Este un loc în care timpul capătă alte ritmuri, iar ființa ți
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
și două carafe de vin, una cu vin alb, În fața lui Zahari, alta cu vin roșu, În fața mea. La puțin timp după ce ne-am așezat la masă, Dorel a pus mâna pe carafa de vin roșu și și-a umplut paharul. A săltat apoi carafa cu vin alb și a Început să Întrebe În jur, de la Zahari până la șeful lui, Pino, dacă vrea cineva vin. Toți cei Întrebați, fără excepție, au vrut vin roșu. Cei din jurul VP-ului erau prea ocupați
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
cu vin roșu, goală pe trei sferturi, a poposit În dreptul lui Dorel. Când au venit aperitivele, Dorel a săltat iar carafa cu vin roșu, a mai pus puțin, la cerere, celor din jur, și a golit-o În propriul lui pahar. În acel moment, VP-ul a privit lung la paharul plin al lui Dorel și la carafa goală de alături. Dorel, cu un aer vinovat, s-a Întrebat retoric: „Mai voia cineva vin roșu?” VP-ul: „Păi, mai voia.” Dorel
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]