483 matches
-
648; 652−653 și GALR II: 768 13 Că este conector în contexte de felul: am învățat nu numai că iernii nu i te poți împotrivi, ci și că întotdeauna vine în cele din urmă primăvara (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest); Pentru acea comunitate protocreștină era, prin urmare, de la sine înțeles nu numai că Petru avea un înger, dar și că îngerul acela îi semăna până la identitate. (A. Pleșu, Despre îngeri); A devenit limpede pentru toata lumea nu numai că A
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
vacanță atât de lungă...”, ST, 1978, 10; Iorgulescu, Firescul, 213-216; Elena Tacciu, Dialectica scrisului, RL, 1980, 30; Moraru, Semnele, 234-238; Mircea Iorgulescu, Ieșirea din cadru, RL, 1984, 10; Dana Dumitriu, Între reportaj și jurnal, RL, 1986, 27; Ion Bogdan Lefter, Palimpseste și melancolie, RL, 1988, 36; Cosma, Romanul, I, 241-244; Alex. Ștefănescu, Artă și tehnică, RL, 1990, 11; Irina Petraș, Viața ca un labirint, ST, 1990, 6; Dicț. scriit. rom., II, 406-408. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
al colonadei îi amintea vag de niște brațe larg, gata de îmbrățișat. Grandoarea designului, fără a fi amenințătoare, părea că ascunde ceva primitor și benign, iar Virginski simțea peste tot umanitatea zidarilor țărani care au trudit la ridicarea cadetralei. Urmărind palimpsestul de urme de pași lăsați pe pietrele pavte, Virginski nu mai era în stare să și-i numere pe ai săi, iar mintea îi deveni goală. Dar, odată cu umilința, îi reveni și amintirea vagă a unei soluții, a unui plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asta, eu am păstrat pe perete aproape întocmai decorul descris dar, Michael Jackson! copiii au descoperit printre tablouri portretul pop-starului american, sunt fericiți că îl recunosc, Theo l-a pictat în aceeași tehnică specială a lui, a suprapunerii scenelor, tehnica palimpsest cum a denumit-o el, știu ce înseamnă fiindcă mi-a explicat tot el, Michael Jackson! srigă într-un glas copiii, Corina sprijină tabloul de perete pentru a putea fi văzut mai bine, cântărețul e surprins într-unul din binecunoscutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească e existenței, Editura fundației Regale, București, 1991. Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade și literatura exilului, Editura Viitorul Românesc, București, 1995. Zinoviev, Alexandr, Homo Sovieticus, traducere de Andi Ștefănescu, Editura Dacia, Cluj, 1991. IV. SURSE ELECTRONICE Aslam, Constantin, Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, http://www.caslam.ro/ docs/pir.pdf Nistor, Viorel, "Rezistența prin cultură" în spațiul românesc postbelic, http://www.upm.ro/facultati departamente/stiinte litere/ conferinte/situl integrare europeana/Lucrari 3/romana/Texte lit.rom3 doctorat/40 VIOREL%20NISTOR.pdf
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
III, ed. cit., pp. 48-49 181 Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, op. cit., p. 25 182 Monica Lovinescu, Jurnal: 1981-1984, ed. cit., p. 287 183 Ibidem, pp. 287-288. 184 Monica Lovinescu, Diagonale, ed. cit., 2002, p. 85. 185 Ibidem, p. 87. 186 Constantin Aslam, Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, http://www.caslam.ro/ docs/pir.pdf, p. 5. 187 Vintilă Horia, Introducere în istoria filosofiei românești moderne, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, pp. 23-25. 188 Edgar Morin, Paradigma pierdută: natura umană
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Death Valley. Hronicul unui destin / 152 Vasile Andru. Bibliografia, o instanță inevitabilă? / 160 Mihail Mihailide. Cartea albă a medicilor-scriitori / 163 Gabriel Liiceanu. De la madonizarea femeii la morala lumească / 168 Gabriel Dimisianu prin el însuși / 174 Cornel Mihai Ionescu. Autoportret în palimpsest / 181 Eugen Negrici. Mitomahie, lustrație, desvrăjire / 186 ADDENDA / 193 Mariana Câmpean. Cinci proze de Eminescu în limba italiană / 195 Poezii de Eminescu în limba italiană. Însemnări despre traducerea "nativului" Sauro Albisani / 200 Angelo Moretta. AUM sau cuvântul-necuvânt / 207 Jurnalul fericirii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
întâlnirile admirabile de pildă cea cu N. Stroescu-Stânișoară etc. Scriitura, despre a cărei geneză și gestație criticul face prețioase mărturisiri, nu este lipsită de suspens, umor amar sau poantă finală, și nici de spirit autoproiectiv. Cornel Mihai Ionescu Autoportret în palimpsest Prin anii șaizeci, studenții anului II de la Catedra de italiană a Universității din Edgar Quinet printre care se număra și subsemnatul, au fost convocați de domnișoara profesor Nina Façon la o prelegere recomandată și prezidată de prof. Tudor Vianu. Protagonistul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
drept care vom spicui termenii de structurare a unui singur capitol: V. Aspro Stil Nuovo: Poetica obiectelor. Poezia epică. Action Poetry. Între tragic și hilarotragedie. Între noia (plictis) și paranoia. Poezia tehnologică. Experimentalismul poetic ș.a.m.d. Urmează la fel de celebra carte Palimpseste (1979, reeditată în 2007) și eseul dedicat picturii lui "Lorrain" (1983). Ultima carte antumă este "Cercul lui Hermes" (1998). Dintre cărțile traduse de C. M. I. amintim doar "Opera aperta" (1969) a recent octogenarului Umberto Eco și "Diseminarea" (1997) lui Derrida
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fie ratați, dar cu darul băuturii, care sfârșeau prin a-l adora: toată acea faună amalgamată ce dorea să stea la masă cu el, simțea prezența îngerească a lui C. M. I., ultimul matein, și se înclina în fața lui până la pământ. Palimpsestele lui C. M. I. nu sunt altceva decât o secretă căutare a identității, o suprasaturare a înțelesurilor menite să genereze prin implozie soarele negru, nigredo din alchimie, sensul ascuns, un autoportret cifrat, bănuit sub textura ocultă. Analiza cărții lui Mateiu Caragiale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
celălalt. Romanul Juegos de la edad tardía, scris spre sfîrșitul secolului XX, la persoana a treia, de un narator omniscient, conținea în finalul său deschis vibrația unei note optimiste, izvorîte din depășirea solitudinii prin solidaritatea umană din tandemul Olías-Gil construit pe palimpsestul Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
cu lupa. O ceremonie a lecturii care iese în întâmpinarea unei alte ceremonii, a scrisului. Poate părea o impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul contact cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest, levitația discretă a pasajului care înlocuiește un alt pasaj pare mai curând o nivelare după contur fix și un gest de precizie topografică. Cum anume? Ei bine, dacă începem lectura după un algoritm heraldic, din centrul opului, adică de la capitolele
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
violența ideii. Disimularea e într-atât de rulată de la o pagină la alta, atât de insistent exercitată, încât devine viciu. Jocul permanent al ascunderii sensului, practicat cu enorme delicii de autorii barochizanți și frizat adesea de soitarul Mateiu, ajunge, în Palimpseste, patimă. Nu mi-e foarte clar de ce, spre exemplu, corelarea dintre deviza aristocratului britanic și vorbele finale ale regelui Carol I Stuart trebuia paralizată în planul static al simplei glose. Preferam, recunosc, includerea ei într-un scenariu analitic complex, într-
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
tratat. Iar, din perspectiva unei asemenea gândiri nu doar psihanalitice, dar structurale, arhetipale și anistorice, înseși operațiile logice au un parfum de cotă joasă. Totuși, să încercăm, în linia sănătoasă a bunului-simț, o decongestionare a formulărilor care-l aureolează, în Palimpseste, pe Aubrey de Vere. E vorba despre subcapitolul intitulat Nume și chipuri. Cu un solid inventar de informații filozofice și cu un la fel de solid exercițiu al nuanțării, Cornel Mihai Ionescu izolează - pe urmele autorului Crailor... - două posibilități de rafinare a
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
o plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că, dacă stăm să le comparăm raportat la ordinea platonică, caracterul accidental revine tocmai enormei distilerii pe care-o reprezintă stirpea nobiliară văzută în timp. Accidental și - adaugă malițios și perfect caragialesc autorul Palimpsestelor - bastard. În acest moment, întreaga exegeză a relațiilor subtile dintre tată și fiu și întregul conținut istoric al genealogiei inventate de Mateiu se reactivează cu succes. Și se justifică în cadrele unei tradiții exemplare. E, cred eu, punctul forte al
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Caragiale, am străbătut atent interpretările misteriosului Remember. Suficient de bine încât să-mi fi consolidat o viziune greu de modificat. Mărturisesc că, departe de a mă fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
să zicem, în cazul eseurilor lui Alexandru Paleologu. Reluând, în cronica mea, un titlu al lui Antoine Compagnon - cum de altfel Cornel Mihai Ionescu reia unul aparținându-i lui Gérard Genette - mă văd nevoit să admit și concluzia criticului francez. Palimpseste e o carte de care, după ce ai parcurs-o cu acribie, te poți îndoi. Dar numai cu un respect inalterabil.
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice. De aici și gradul destul de mare de dificultate al poeziei lui C. Th. Ciobanu, el riscând adesea printr-o tehnică a epatării sau prin curioase jocuri lexicale, gen "viața sub scut m-a scutit/ s-
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
de valoare altfel decît în termeni de adecvare la o "gestă" culturală. Toată plăcerea unui autor cu simțul (și cu experiența) edițiilor stă în rotirea unei bucățele de manuscris pînă-i află locul într-un tablou de epocă dîndu-și ronde-bosse de palimpsest. Așa că, ŕ propos de mijloace, evaluarea pe care el o face îi seamănă întocmai unui test cu izotopi de carbon. O cercetare țintită, în care toate lansetele (i.e. ipotezele de lucru) trimise pe text dinspre zona de literatură universală unde
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
Împăratul filosof din secolul I d.Chr. și filosoful chinez din secolele VI-V î.Chr. fiind oarecare legătură de idei, de ce nu le-ar plăcea mâncătorilor de orez să se înfrupte bob cu bob din textul în filigran și în palimpsest din „Finnegans Wake”? N-am încheiat seria surprizelor oferite de China: un best-seller a fost, în 2008, celebra carte a lui Alexis de Tocqueville, „Vechiul Regim și Revoluția”. Ce le-o fi spus chinezilor titlul? Dar apologia democrației? Mai cu
Cât de irațional este succesul literar () [Corola-journal/Journalistic/3192_a_4517]
-
din cele mai diverse surse. Cumulate, acestea ar alcătui un șir nesfârșit de holograme. Luați o hartă veche sau un tablou aparținând unui maestru din trecut, suprapuneți peste el banda unui film și o partitură muzicală, și veți obține un palimpsest psihedelic, transpunerea visurilor ce vă locuiesc - firește, dacă acestea au corespondențe culturale. Adevărul este că tehnologiile de azi ne vertebrează imaginarul, la fel cum ne sporesc capacitățile senzoriale. Amintiți-vă de Tarkovski, cel care crea, la bordul unei stații spațiale
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
de imagini bat pasu-n cadență/ Sute de miriade de infinitezimali poeți urlă din fiecare celulă” ( Poemul cu mâinile ude) sau, și mai explicit, „textul nu este altceva decât o anagramă a trupului ... În textul pe care l-am scris există palimpsestul trupului meu.” (Alchimia textului) Și iată-ne ajunși la mult frecventatul topos postmodernist al palimpsestului și al intertextului: „Dacă aș dori să recompun caleidoscopul sufletului meu (...) Atunci ar trebui să transform trupul meu într-un sertar, plin cu citate, ca
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
Poemul cu mâinile ude) sau, și mai explicit, „textul nu este altceva decât o anagramă a trupului ... În textul pe care l-am scris există palimpsestul trupului meu.” (Alchimia textului) Și iată-ne ajunși la mult frecventatul topos postmodernist al palimpsestului și al intertextului: „Dacă aș dori să recompun caleidoscopul sufletului meu (...) Atunci ar trebui să transform trupul meu într-un sertar, plin cu citate, ca/ o cutie de vioară în care am închis o mulțime de greieri./ Pentru că trupul meu
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite și ele celebre, care lasă deschisă seria, pe care am putea să o numim, în termenii lui Genette, Perrault în palimpsest. Raliindu-ne la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne oprim aici la numeroasele adaptări și simplificări, adresate cu precădere copiilor. Chiar în secolul al XVIII
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]