KorAP: Find »[drukola/base=palmier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...83 >

2,054 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu a întâlnit decât o singură insula, Guam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
animale domestice care le mai rămăseseră, catargele, velele, alimentele și obiectele de uz personal. De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului. Din când în când, vântul se întețea, iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute, imensul catamaran dispăru de la suprafața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
o experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți aducătoare de distrugere și de moarte, si apoi cădeau pe coroanele palmierilor, spulberându-i în bucăți sau prăbușindu-i peste valurile uriașe, ale căror crește străluceau cu o lumină verzuie, ce le conferea un aspect aproape supranatural. Insula, și oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile cercetau cu atenție orizontul, așteptând cu nerăbdare să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna. Ce facem dacă nu se-ntorc? întreba Chimé din Farepíti într-o seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se face la timpul lui, iar folosirea judicioasa a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să caute un palmier la umbră căruia să lâncezească, urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era totuși singurul care nu avea timp să se plictisească, fiindcă Miti Matái părea hotărât să depună în mâinile lui responsabilitatea conducerii Mararei înapoi, în Bora Bora. — Presimt că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
găseau în trei locuri: pe corpul lui Vetéa Pitó, pe a cărui piele se puteau vedea o mulțime de semne care aveau să-i servească pentru a-și aminti de unde veniseră; pe o mare hartă marină, țesuta din frunze de palmier, pe care micile scoici reprezentau insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái marcase, cu ajutorul focului, o infinitate de stele și de constelații, astfel că băiatul să poată citi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
însă dacă o urmezi în mod greșit, poți ajunge la capătul pământului. —Vin!... Vestea îi lua prin surprindere, cu toate ca o așteptau de mai bine de o lună. Imediat, Tapú Tetuanúi și cu prietenii lui se cățărară în cei mai înalți palmieri și observară cum, într-adevăr, trei uriașe catamarane își făcuseră apariția la orizont. Trei dintre cele cinci care porniseră din același loc, în urmă cu doi ani, și dintre cele patru care atacaseră Bora Bora în urmă cu paisprezece luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi asista la ceva ce nu și-ar fi imaginat niciodată: două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
dreptul să le deranjeze pe cele care arătau că nu vor să fie deranjate. Cât despre prințesa Anuanúa, aceasta se retrăsese în cel mai îndepărtat colț al insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
catamaran de aproape treizeci de metri lungime și zece lățime. Fu, într-adevăr, o zi lungă și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care o folosiră la maximum, căci, înspre amiază, ar fi fost deja foarte greu de ghicit că printre palmierii și tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se apropie și mai mult de uscat și să se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

de ipsos și papier mâché, sculptați și modelați în piramide și sfincși. În faraoni uriași așezați pe tron. În șacali cu nas ascuțit. În șiruri peste șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele penate ale palmierilor artificiali, făcute din panglici de hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

mea e că-i nevoie de o istorie a țării noastre scrisă de un indonezian, ceva care să exploreze surse neconvenționale, mai greu de obținut de un occidental. Cum ar fi folclorul, mitologia locală, manuscrisele vechi scrise pe foi de palmier... — Vrei să zici de lontar. Chiar așa, de lontar! De obicei abordarea istoriei, scrierile istorice, presupune surse occidentale. E ca și cum istoria sud estului Asiei ar Începe cu descoperirea căilor de navigație dintre Europa și Asia. Totul pare să pornească de

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
mâinile În jur, asta-i viața ta, nu e destul? În seara aceea nu sufla briza. Perdelele de dantelă roz atârnate la ferestrele deschise tot timpul nici măcar nu tremurau. Adam privea motivul cu care erau decorate, crizanteme și frunze de palmieri. Totul părea neclintit și sufocant. — Maică-ta nu era de prin părțile astea, avea să continue Karl monoton, măsurat, de parcă repetase până atunci vorbele astea de o mie de ori. Unii pretind că În ajunul zilei când ai fost tu

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
stare să Înoate și să-l ajungă din urmă. Pe Sunny l-a așteptat În zadar multă vreme. I se uscase gâtul de sete, nici nu mai putea să Înghită În sec. S-a Întors spre sat, a trecut de palmierii sub care unele familii Își improvizau adăposturi din prelate și din lemnele putrede găsite pe mal. și-a zis că o să-și cumpere ceva de mâncare din sat și că o să găsească un loc unde să doarmă. I-o da

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
de deasupra capului. Hai, ce mai aștepți, ia-o! Se aflau Într-un loc Întunecos. Lăsaseră În urmă luminile ora șului, care acum pâlpâiau În depărtare. Mașina lor era oprită pe un drumeag noroios care se afunda În plantația de palmieri, Însoțit de-o parte și de alta de șiruri de arbuști. Johan și-a Întins mâna spre mâna Întinsă de Bob, În palma căruia se contura nedeslușit un pătrățel. Părea să fie o bucățică de hârtie, dar culoarea nu i

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
lăsa prins, i se strecura printre degete, asemenea fericirii din trecut. În cele din urmă a ajuns dinaintea somptuoaselor uși de sticlă care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt În stare să câștige nici un meci. Niște puturoși! Nu-i destul că pierdem

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
natație Weld: fotografii. De la bar veneau hohotele gălăgioase de râs ale unui grup de bărbați strânși În jurul unor halbe mari și brumate de bere blondă. Cei mai mulți erau localnici. În ultima vreme se vedeau mult mai puțini occidentali. În jur erau palmieri În hârdaie și pe pereți fotografii sepia ale echipelor de crichet ori de rugby. Un chelner indian ștergea o băutură răsturnată În mijlocul Încăperii pe pardoseala În carouri albe și negre ca o tablă de șah. Nu se zărea nici o femeie

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
am hotărât, a spus. Trebuie să mă mai gândesc. După atâta cale, ajunseseră departe de oraș, pe un drum de țară neluminat, șerpuind prin junglă, abia vizibil din pricina frunzișului des. Din loc În loc, arborii se răreau În preajma vreunei ferme de palmieri sau de arbori de cauciuc, de unde mai străbătea o rază de la câte-o lampă de gaz atârnată de vreo creangă joasă, În lumina căreia Johan și Farah puteau să Întrezărească conturul ramurilor ori acoperișul improvizat al colibei vreunui mun citor

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

descoperit o adevărată mare. Prin valorificarea ei, deșertul a devenit un loc obișnuit, pe care s-au amenajat parcuri de distracții, hoteluri moderne și magazine cu reclame luminoase. Dacă în anul 1999, a continuat spiridușul, în Sahara nu creșteau decât palmieri și cactuși, acum trotuarele străzilor sunt străjuite de diferiți arbori. În parcuri special amenajate, privirile turiștilor sunt furate de florile în mii de culori și de fluturașii care zboară veseli. La Polul Nord sunt amenajate acum cele mai frumoase patinoare și

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu o pânză de sac, Începu să se Înalțe puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul, ca Mont Blanc. Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

că urcă la bordul ambarcațiunii în trecut, dar mie, la atingere - și unele la miros -, toate mi se părură haine în toată regula. Mi-am ales niște pantaloni scurți prea largi și o cămașă hawaiiană roșie, imprimată cu siluete de palmieri. Am mai scos și o pălărie de pai ușor mototolită (singura pe care am găsit-o) și o pereche de ochelari de soare mari, din plastic negru, à la Roy Orbison, care să mă apere de soare. Mă simțeam ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411

trecea. Într-un final, am reușit să le reduc la două întrebări esențiale: "Cine sînt eu?" și "Care este scopul vieții mele?" Pentru a găsi răspunsurile, am început să scriu. Am plecat în Caraibe și m-am așezat sub un palmier, ferm hotărît ca la fiecare dintre aceste două întrebări să găsesc răspunsuri concentrate în cîte o singură propoziție. Vă puteți închipui ce prețios a fost acest timp pentru mine. După unsprezece zile și multe pagini de manuscris, am avut o

Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ Toate interpretările din carte sunt la fel de năstrușnice și aproape integral neplauzibile. Descoperind pe Columna lui Traian imaginea unor arbori care seamănă cu niște palmieri, Mircea A. Tămaș, hermeneutul niciodată sfâșiat de îndoieli, stabilește triumfător: „Figurarea palmierilor pe Columna lui Traian ca fundal pentru balaurul cu cap de lup și pentru capul de dac cu căciula moțată este o pecetluire peste veacuri a doctrinei nemuririi

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]