1,142 matches
-
(trad. adapt.) Nici marmură, nici monumentul însuși nu rezistă paloare le dă timpul și umbre de negreala dar în aceste rime iubirea mea există și tu, rămâi prin ele, figură ancestrala Războaiele strivi-vor mărețele statui și din pământ smulge-vor ziduri fără milă zeului Marte se închina-vor nesătui
SONET 55 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350245_a_351574]
-
însă, s-a întâmplat ca poetul să vadă că: „o piatră a țâșnit din tristețea mea / când tocmai îmi luam doza zilnică de cucută” ori „tristețea îmi cade ca barosul pe nicovală / și mă tem să nu sperii copiii cu paloarea feții” (folosindu-mi). Așadar, purificarea s-a consumat, de acum poetul a ajuns la lepădarea de cele lumești: „precum lăuza se vede prin făt / așa mă izbăvesc de cel viclean” (folosindu-mi). Se zice că poezia este un fel de
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LEVITÂND SUB GERURI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În cuibul unde verile își încălzeau iubirea n-a mai rămas nimic un vuiet lung și-o tresărire paloarea din obrajii înfiorați ai zilei prea grăbite era un semn o fulgerare albă unde să fugi când iarna-și etala făptura la un singur pas... în cuibul unde verile își desfătau iubirea n-a mai rămas nimic o candelă de
LEVITÂND SUB GERURI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366082_a_367411]
-
vreme. Toloșica făcea parte din grupul de fete care o găzduiau pe Erica. La începutul uneia dintre întrevederi, de față cu Albert, a întrebat-o pe Erica cu o anume intonație în glas : - Ce mai face Jenica, ce mai știi... Paloarea feței Ericăi l-a determinat pe Albert să intervină zâmbind liniști : - Cred că te interesează ce mai face Jen și nu Jenica ! În vreme ce paloarea trecea asupra feție interlocutoarei, Erica l-a privit cu recunoștință. Nu ar fi vrut, cu nici un
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
-o pe Erica cu o anume intonație în glas : - Ce mai face Jenica, ce mai știi... Paloarea feței Ericăi l-a determinat pe Albert să intervină zâmbind liniști : - Cred că te interesează ce mai face Jen și nu Jenica ! În vreme ce paloarea trecea asupra feție interlocutoarei, Erica l-a privit cu recunoștință. Nu ar fi vrut, cu nici un chip, să poarte, față de el, o discuție subversivă. Ca să dea de înțeles că subiectul eventualei conversații nu putea fi decât banal, a precizat : - Știe
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSTRĂINAȚI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Nu te mai știu... Nu-ți recunosc paloarea, Parfumul... Și nici umbra n-o mai știu! Cuvântul stins, surâsul, încruntarea, Veșmântu-acesta simplu, cenușiu Nu-mi spun nimic din ce știam de tine! Privirea ta de azi nu are jar Iar mâinile-ți, deodată-mi par străine Și mersul
ÎNSTRĂINAŢI de AURA POPA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365474_a_366803]
-
să-i explice oare că din afară nu ai nici o șansă să schimbi ceva? Cum putea să-i explice că eliminarea lui “Bâzdoacă” îl afectase profund, că nu mai dorea să se întâmple astfel de lucruri și multe altele asemenea? Paloarea feței lui l-a impresionat pe Dinu: - Stai liniștit. Sunt sigur că n-or să reușească ăștia să te strice! * * * Se poate întâmpla ca o scânteiere petrecută într-un scurt răgaz de timp să ne urmărească o bună parte din
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt tren. - Da? Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
în fantastic, iar această glisare are totdeauna la bază detaliul monstruos: culoarea neobișnuită și forma ciudată a ochilor, o anume căutătură a privirii, dezvelirea gingiilor și a caninilor mai lungi și ascuțiți, lungimea exagerată a unghiilor semănând cu niște gheare, paloarea pielii din care sângele s-a retras parcă ș.a.m.d. La fel de anamorfotic se dovedește a fi și unghiul monstruos, acel unghi unic care transformă chipul, cu o minimă imaginație, în animal sau pasăre. Corpul perfect al unei femei este
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MOARTEA ÎNGERULUI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului moartea îngerului Și îngeru-a căzut cu-aripa ruptă în omenescul lut amorf și greu paloarea se urca pe față-i suptă ca un blestem urzit de Dumnezeu Nici frunzele nu-i legănau sfârșitul nici păsări nu-i doineau la căpătâi, murise îngerul iubirii într-o seară când te ruga cu el ca să rămâi. La capul
MOARTEA ÎNGERULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366337_a_367666]
-
zero. - Să trăiești domnule Albert și toată stima pentru felul dumitale de a fi, inclusiv profesional ! Fâstâceala provocată de aprecierea rostită este anulată subit de urarea președintelui adresată sieși cât și secretarului de partid : - Să trăiască și mâncătorii de căcat ! Paloarea feței secretarului de partid îl determină să continue împăciuitor : - Lasă, măi Tomiță, dacă nu eram noi erau alții și doar nu suntem atât de proști încât să-i lăsăm pe alții să o ducă bine ! Tăcerea îndărătnică a secretarului cât
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
nemulțumită. - Noapte bună...! Sărut-mâna! Dezamăgirea ce se simțea pregnant în tonul cu care a salutat-o pe Emanuela nu poate fi descrisă în cuvinte... Emanuela își privi chipul în oglinda de la măsuța din dormitor. Chipul ei era încă acoperit de paloarea pe care o imprimase o zi atât de grea, inexplicabilă pentru ea, lungă cât o viață și scurtă cât o clipă. O zi concentrată prin întâmplări, dar despre care aproape nu ai ce povesti... ceva concret. O scoase din gândurile
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
care încerc să urc Sunt atâtea piedici, Doamne și încerc să mă descurc; Nimeni nu mai poate-acum să-mi mai șteargă din păcate Eu întind un braț spre tine și mă rog și nu se poate Să nu-mi vezi paloarea frunții și o lacrimă-ntr-o mână Ți-o aduc ofrandă vie, n-am nimic la îndemână Și nici lacrima nu-mi vine să o plâng că mi-a secat Tot izvorul suferinței și m-apasă un păcat: Nu te
BUSUIOCUL PLÂNGĂ-ŞI FLOAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351972_a_353301]
-
falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai încăperea locuită de poet, însă
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
în văi și văile nu sunt, răcoarea adâncime le-mpreună; o aripă mi-acoperă plăpând pupila pîn-la sânge desfăcută, și cum cobor, și cum sub tălpi încerc s-alerg de noapte pietrele țestoare, abia-nțeleg din care parte-mi șterg palorile pe piept alunecoase.“ Așadar, în sanctuarl auster al meditației a pătruns dintr-odată aerul ce se deplasează spre miazăzi a întunericului de pământ. Imaginea lacustă îl împresoară pe poet, având impresia că se află în ceruri, fiind dezorientat își pipăie
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
-o mai bine, era imobilizată pe un scaun cu role. Cine știe de când? Era îmbrăcată cu un capot lung de cânepă, care avea un ornament floral în nuanțe de albastru-petrol. Îi scotea și mai mult în evidență ochii verzi și paloarea feței ridate. Se dezvăluia o personalitate puternică. Ce mi-aș dori să aflu mai multe despre ea! Nu-mi rămânea decât să învăț câteva cuvinte simple în italiană. Atât cât să pot pune întrebări. Răspunsurile, cu siguranță lungi, generoase, mă
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
tale, și gesturile-ți. Am închis culorile tale În zile de sărbătoare... Ca să rămână în ele gândul tău Crescut la umbra lui Eminescu și a lui Noica; Să curgă prin ele dorul Pentru Duhul Sfânt al Suceviței, cea iertătoare. Și paloarea câmpiei sub arșița amezii Cotropitoare; Să respire prin ele, dragostea ta pentru noi Netrecătoare. Referință Bibliografică: Culorile tale / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 827, Anul III, 06 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei
CULORILE TALE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346062_a_347391]
-
lor... ți se par apetisanți și curați, grei și incisivi... îți zăbovesc degetele de pian mult timp în atingerea lor. Apoi mă săruți cu sarea mării pe buze și cu dulceața florilor de măr în vârful degetelor chiar și cu paloarea lunii abia răsărite în obraj... atingerea buzelor ... ce frumos ar fi să moară fiecare în timpul unui sărut plin de așteptare și simetrie consumată ... Mă descătușezi de haine și preconcepții și îmi dai târcoale din cele patru puncte cardinale... mă simt
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
Apă plată?” “Apă plată.” continua să mă consulte L. Când trenul a intrat în gara Oradea, nu-mi mai păsa de motivele Anei Karenina... ...dar trenul a oprit exact în locul în care era L....fără freza țepi, fără freza buzdugan. Paloarea lui m-a făcut să zâmbesc. Pentru prima dată îl simțeam stângaci. “Bine-ai venit!” îmi zise, încercând o strângere de braț...dar își retrase mâna, simțindu-se vulnerabil. “Suntem adulți, ce naiba! Ne purtăm ca doi puștani ... neexperimentați!” îmi ziceam
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
prag apăru Sefora prima lui soție. O privi cu drag îmbătrănise și ea însă își păstra încă acel stil al ei de femeie foarte chibzuită. Sefora se opri în prag înspăimântată de chipul slăbit a lui Alexandru ce avea o paloare cadaverică apoi spuse: ,,Alexandru cei cu tine?” ,,Sunt pe moarte Sefora curând mă voi coborâ în mormânt. Dar să lăsăm asta mă bucur că te văd, ești exact așa cum eu mi-am imaginat că arăți, ai îmbătrânit atât de frumos
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
apoi frații și surorile sale, de unii dintre prietenii săi. În tot timpul acestor vizite el vedea pe fața celor cel vizitau o spaimă atunci când ei îl priveau și își dădea perfect seama că chipul său avea încrustat în el paloarea morții. Veniră și cei doi copii ai săi discută cu ei și deși ei îi arătau compasiune el avea impresia că lor le era milă de suferința lui așa cum le-ar fi fost probabil milă de orice alt om suferind
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
RASA Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXII de David Sofianis reeditare 7.02.2016 A.D. Tabula Rasa Noapte de magnolii înseninată blândă față petale de smarald au coperit paloarea zilelor din urmă cu tainice atingeri de safir sunetul tău psaltiră de celestru picură cu flori de smirnă peste marea neputință a ființei de a-și striga nenuntirea cu Cel ce atinge infinitul cu lacrimi de Logos flămând + + + cu Cea
POEM HIERATIC XXII-TABULA RASA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369967_a_371296]
-
Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Oglinda îmi șoptește prin firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
ei se aprinseră luminile, iar, printr-un ochi din afara realității s-au privit unul pe altul, și au simțit libertatea miraculoasă a cântecului în nemărginirea sufletelor lor. Zâmbi când îi veni în minte primul ei,,da” și primul sărut, precum și paloarea unui obraz feciorelnic în mijlocul unei mărci a candorii, lumina ce se furișase pe chipurile celor doi adolescenți în irizări, răsăritul soarelui văzut ca o desfacer de aripi, dar și apusul ce li se înfățișase ca o desfacer în comete.Își
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt tren. - Da? Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]