1,950 matches
-
fîțîie singure cîteva minute, și abia după aceea mergem la ele. Haina face pe om, dar numai pînă la un punct, după aceea îl ruinează, îl transformă, îl sufocă, îi schimbă personalitatea, începu să se gîndească, luînd la rînd cămăși, paltoane, sacouri și perechi de pantaloni. Scoase fiecare umeraș de la locul său, îl cercetă centimetru cu centimetru, îi netezi textura, și în cele din urmă îl puse cu grijă la loc ca să nu facă zgomot, urmărind în același timp cu coada
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de fiare vechi. Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate în timpul războiului, fără revizii și alte alea, vremuri nasoale. Surpriza mare a fost, continuă Roja, cînd din ele au coborît patru haidamaci cît toate zilele, în paltoane de piele, tunși, rași și frezați la fel, spilcuiți ca scoși din cutie. Oameni de-ai lui, spune Părințelul, e părerea ta i-o întoarce Roja, ce am fost și ce-am ajuns, intră și Curistul în vorbă, să facem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a întîmplat? — Nu vrei să știi, zise Angelina. Aceeași poveste, cred că n-o să mai reușeșc să ies niciodată din pasa asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul în cuiul rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile ocupate, spune, căutînd în jur un loc cît mai bun din care lumina să poată umple toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa de Modă pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toate puterile pînă cînd ați dispărut la metrou. — Minciună, strigă Roja mișcîndu-se cu tot cu scaun. Știți cînd mi-am dat seama de asta? Cînd l-am lăsat baltă pe Părințel, am băgat de seamă că avea ceva ascuns la piept, sub palton. Spurcăciunea naibii, cît timp au durat negocierile, s-o fi gîndit că-i mai prudent să și închidă stația ca să nu-mi dea mie nici un motiv să banuiesc ceva. Nu te cred, zice Curistul uitînd cu totul de cărțile pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acțiune. E Hogmanay și azi ies În oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe, dar i-o perioadă nasoală a anului. E frig și mă bucur că mi-am pus paltonul meu cel masiv. Am la mine poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din supermarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit la treningul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum sîntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitîndusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrîni și urît-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrîni și urît-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o seringă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi vâri În căpățână povești greu de ținut minte... Uite luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce să-ți răspund, și de altfel, nu cred că o carte poate Înlocui viața. -SSttt! Nimeni nu trebuie să afle lucrul ăsta. Cine ar mai citi-o? Epilog Ă2ă Cinci decembrie. Antoniu a primit de pomană de la lumănăreasă un palton gros, vechi, care-l apără cât de cât de frigul de-afară și de cel din cavou. Doarme Îmbrăcat cu el, și parcă, parcă, nu mai simte rânjetul sfidător al iernii. ,,Încălzirea globală,,, a planetei, care-i Îngrijorează pe meteorologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-a mâncat mai nimic de vreo câteva zile. Are În buzunarul paltonului, adresa unei edituri, copiată dintr-un ziar. În urmă cu o săptămână, i s-a aprins pofta de-a ști ce se mai Întâmplă prin lumea largă și a rugat-o pe lumânăreasă să-i cumpere un cotidian. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai curând sau mai târziu, o să ne ciocnim de ceva. Înviorat de acest gând, m-am adresat însoțitoarei mele: — Ei, și ce ziceți de ultima ispravă a lui Palmer, doamnă Klein? Ea s-a întors brusc spre mine și marginea paltonului ei a căzut peste mâna mea așezată pe schimbătorul de viteze. Înainte ca ea să apuce să-mi răspundă la doi pași în dreapta mea apăru brusc un camion mare. Probabil mă abătusem spre mijlocul șoselei. Am frânat brusc și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să spună nimic și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră a paltonului ei îmi zgârie mâna. Indicatoare mari portocalii în colțul de lângă Hyde Park ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Era cald în hol, pe jos era un covor gros și, în comparație cu aburii de afară, mirosea frumos a lemn lustruit și a țesături noi. Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce ea își scotea paltonul și am văzut, deasupra capului ei, sabia de samurai împodobită cu ciucuri pe care Palmer o atârnase fără nici un rost deasupra unui mic șifonier din lemn de trandafir după care eu și Antonia tânjiserăm cândva. M-am întrebat dacă Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am ieșit în hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și o ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]