349 matches
-
pseudonimul B. Montana. Vehemența articolelor lui B., care împarte lumea în săraci și bogați, vine dintr-un complex social, cu energice descărcări resentimentare. Violent, dar fără spirit, el încearcă să-și convertească înverșunările în sarcasme. Numai că, în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
politică, nu face politică, în sensul propriu al expresiei. Adică n-a fost niciodată membru al unui partid politic. Asta nu înseamnă însă că el ar fi fost indiferent față de ceea ce înseamnă politică. Încă din tinerețe își exersează talentul de pamfletar, victimă acestuia căzându-i în primul rând socialismul. Arestat fiind ca parte a "lotului mistico-legionar", mulți vor clama legionarismul lui Steinhardt. E însă mult spus. E, poate, un simpatizant al mișcării legionare la un moment dat, dar asta nu dintr-
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dicționarul!). Închei acest dosar de acuze, deschis de alții, afirmând categoric că nu se adeverește suspiciunea că DGLR plătește polițe adversarilor lui Eugen Simion. E o legendă, născută în conivență cu diabolizarea președintelui Academiei, într-o imagine negativă vehiculată de pamfletarii de profesie. Dar să nu ne speriem prea tare: Academia a fost întotdeauna ținta inconformiștilor. Să nu ignorăm nici reciproca: Academiei nu-i plac inconformiștii și turbulenții. Cele două părți se penalizează reciproc de câte ori au ocazia. DGLR e cel mai
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
țară după țară drum de glorie-i deschid.../ Până-n Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...”. Ironia se naște tocmai din punerea acestui vis de expansiune a Aliotmanului în antiteză cu „iubirea de moșie” a bătrânului „atât de simplu după vorbă după port”. Pamfletarul Eminescu intervine plenar abia atunci când pune în antiteză trecutul, „veacului de aur” care a întrerupt visul profetic al sultanului Osman, cu un prezent pe care „ni-l umplură saltimbancii și irozii”...
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
atât un teren al amorsării diferitelor problematici socio-politice, un poligon al angajării, cât o modalitate de a se exprima și dezvălui. Lângă modelul publicistului Eminescu, arzând literalmente pentru fiecare filă de adevăr personal, netranzacțional, avem și modelul Arghezi, al necruțătorului pamfletar căruia i se ștersese complet din memorie numele actriței nimicite pe hârtie cu numai o zi înainte. Paginile de gazetă, pagini "la vedere", accesibile cititorului mediu, sunt și o formă de socializare. Autorul de ficțiuni dense, grele, pline de fantasme
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
parte din această ultimă categorie. Ca polemist, Șeicaru este, fără îndoială, redutabil. Avea dreptate E. Lovinescu. Negru în cerul gurii, a inventat la noi limbajul mahalagesc. Doar T. Arghezi îl întrece în plasticitate, deși literatura noastră nu duce lipsă de pamfletari talentați. Nici Scrisoarea, nici Tejgheaua nu fac excepție. Autorul nu se mărginește la a inventaria cedările morale ale lui Sadoveanu și Arghezi de după instalarea puterii comuniste. Ambele texte reconstituie, minuțios, traseul, mult mai lung, al "colaborărilor" celor doi mari scriitori
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
și chiar de gestionarea dubioasă a unor fonduri guvernamentale. în bună parte, aceste acuzații sînt întemeiate. Nu însă pentru a le accepta sau respinge scriu acest articol. El mi-a fost prilejuit de o reflecție de natură morală. Mai toți pamfletarii și scriitorii cu care Șeicaru s-a războit, fie în atac, fie în apărare, sînt departe de a avea calitatea morală necesară într-o astfel de înfruntare. Cocea, Stancu, Dem. Theodorescu, Arghezi și ceilalți sînt din aceeași plămadă morală. Prea
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
oricărei polemici trebuie să fie respectul față de opinia celuilalt, cu alte cuvinte dezacordul cordial. Nota individuală nefiind la fel de apăsată ca în pamflet, polemica dă deobicei câștig de cauză celui cu mai mare putere de convingere. Polemica e silogistică, pamfletul, expresiv. Pamfletarii n-au atât nevoie de argumente, cât de verb. {i dacă pamfletarii, artiști fiind, înving așa zicând pe cont propriu, grație talentului, doar polemiștii care respiră aerul timpului își impun punctul de vedere, grație exploatării oportunităților. Lovinescu, nu Ibrăileanu sau
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6557_a_7882]
-
dezacordul cordial. Nota individuală nefiind la fel de apăsată ca în pamflet, polemica dă deobicei câștig de cauză celui cu mai mare putere de convingere. Polemica e silogistică, pamfletul, expresiv. Pamfletarii n-au atât nevoie de argumente, cât de verb. {i dacă pamfletarii, artiști fiind, înving așa zicând pe cont propriu, grație talentului, doar polemiștii care respiră aerul timpului își impun punctul de vedere, grație exploatării oportunităților. Lovinescu, nu Ibrăileanu sau Iorga, a ieșit biruitor din confruntările anilor ‘20-’30 ai secolului trecut
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6557_a_7882]
-
în spiritul și litera" gazetăriei noastre interbelice, mai precis a uneia din ramurile acestei gazetării, orientate spre agresivitate și șantaj (Petre Pandrea l-a botezat "acest Pamfil Șeicaru al lumii proletare"), adora grobianismul, scandalul de presă, năzuind a deveni un pamfletar temut. Jocul rațional ca și scrupulele morale erau date la o parte: "Cît despre tehnica sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
adora grobianismul, scandalul de presă, năzuind a deveni un pamfletar temut. Jocul rațional ca și scrupulele morale erau date la o parte: "Cît despre tehnica sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
iminente, ca urmare a fărădelegii pe care am săvârșit-o trecându-i sub tăcere opera. N-am citit ceva mai cutremurător. Nu am mai simțit niciodată revărsându-se asupra mea atâta ură ca atunci când am citit această scrisoare. Textele unor pamfletari mereu surescitați (ca Laszo Alexandru sau Grid Modorcea), care și-au făcut un fel de profesie din denigrarea, într-un limbaj vulgar, a unor persoane publice, au ceva burlesc-inofensiv și sunt mai degrabă hilare, amintind de temperamentul violent al Miței
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
târziu va trece de la comunismul ultraortodox la fanatismul islamic. A ajuns să fie condamnat la tribunal pentru afirmații rasiste în conflict cu legea. Pe o pagină întreagă a unui ziar de mare tiraj el a demascat atunci cu delicii de pamfletar pe un „fals profet”, un stâlp al diversiunii. Ținta era Jean-Paul Sartre. Un locotenent al lui Garaudy, Jean Kanapa se va aproviziona și el din depozitul unor caracterizări zoologice. La urma urmei, va scrie el, Sartre e pur și simplu
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
fie autorul celor două borne (sau bombe) incendiare ale unei culturi. Cu prețul de cost aferent; de pildă, 22 de ani distanță între două premiere de film în România... Totul e “relatat” într-o mare varietate de registre, de la cel pamfletar (v. episodul Cristian Tudor Popescu) la cel suav (v. episodul cireșului pîndit cînd înflorește); predominante sînt unghiurile “grotești și insolite”, veselia sfîșietoare și registrul deriziunii. “Scopul deriziunii mele nu este acela de a sabota pateticul, ci de a-l ambiguiza
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
și spiritual, cultural și artistic), într-o așa măsură încît imaginea cea mai frecventă pe care o oferă aici Arghezi este cea a unui revoltat incurabil, situat într-o atare poziție de la debutul și pînă în finalul carierei sale de pamfletar. O revoltă - trebuie subliniat încă acest lucru - care, departe de a constitui un simplu capriciu de ordin artistic (sau indignarea de cele mai multe ori "din pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu totul complexă, legată de
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
textului în sine. Din spatele acestui efort de arheologie textuală apare însă nu numai profilul real al personajelor, ci și cel al autorului, care devine mai veridic, mai individualizat pe măsură ce textul său devine mai transparent. Aceste reconfigurări detaliază adesea, pe lângă intențiile pamfletarului politic, violent la adresa numeroșilor săi adversari, și poziția sa ideologică, care se dovedește compatibilă cu raționalismul și modernitatea apărute încă la sfârșitul secolului precedent în Apusul Europei: el „operează o selecție tendențioasă în faptele tradiției, manifestă spirit critic, dislocă simbolul
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui teze, tot atât de radicale, sunt susținute pe un ton nu o dată pamfletar, ca în Literatura română sub comunism sau, și mai și, în Iluziile literaturii), Boia e lipsit de stridențe. Are oroare de excese. Când le detectează (și, slavă Domnului, cât privește reflectarea acestui interval, are unde) prima sa tentație e să
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
întîi, un interviu al dnei Mariana Criș cu dl Augustin Buzura. îl regăsim pe autorul Blocnotesului din anii dictaturii, "furios", în sensul bun dispus să așeze punctele pe i, nemenajînd nici o susceptibilitate și neluîndu-și nici o măsură de precauție. Printre "victimele" pamfletarului se numără și dl Paul Goma: "A fost suficient ca generalul Pleșiță să-l prindă de barbă, ca după numai patru zile să revină la sentimente mai bune față de secretarul general al partidului. Scrisoarea prin care-i cere îndurare lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
greu să accepte că el, Tao, cum l-au supranumit elevii, ar fi putut trece de granițele academismului fără a-și compromite imaginea clasicizată. Și totuși, întors cu spatele spre zonele abisalului, Blaga coboară în arenă spre a-și caricaturiza pamfletar un adversar. Cât era de inocent acesta nu ne preocupă. Orgoliul creatorului de sistem prin "trilogii", chiar dacă nu încheiate în 1942, fusese atins dureros, ceea ce iscă un talent cu nebănuite resurse, în stare să facă victime. Mulți dintre cei interesați
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
același titlu, dar cu alt conținut, publicase Arghezi în revista "Cronica", în 1916. Spiritul polemic în care e conceput, în bună măsură, articolul program al lui Blaga, publicat în primul număr al revistei (Despre viitorul filosofiei românești), promite ceva în numele pamfletarului care își face intrarea mai târziu (în nr. 3 al publicației) cu "nota": De la cazul Grama la tipul Grama. Trecuse numai un an de când sistemul filosofic blagian fusese contestat, ca neortodox, din direcția bisericii. Se înțelege că nu e nevoie
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
numai un an de când sistemul filosofic blagian fusese contestat, ca neortodox, din direcția bisericii. Se înțelege că nu e nevoie să glosăm în marginea alegerii prototipului de detractor în persoana preotului Grama, care îl denigrase pe Eminescu. Cât despre asimilarea pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul nedreptățit, e de domeniul evidenței. Blaga a găsit o mască foarte potrivită pentru detractorul său, evident coborâtor din modelul Grama, "într-o altă ipostază și sub alt nume" și închis în limitele, de la sine constrângătoare
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
impostura călugărului. Aceasta fiind miza, limbajul mustrător este extras din cărți de dogmatică, spre a spori gradul de vulnerabilitate al subiectului păcătuitor. "Cum s-ar putea numi păcatul de care s-a făcut vinovat Popa Grama?" se întreabă aparent serios pamfletarul. Răspunsul vine imediat, agravat de ironie: "Păcat împotriva sfântului duh, fără îndoială. Căci sfântul duh dacă sălășluiește undeva, atunci el sălășluiește în inima și în creierul creatorilor predestinați. Popa Grama însă, care, împintenat de un vis nerod își depășește zelos
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
care îl laudă (Petru Rezuș) pentru "răspunsul magistral" contra Blaga. Însemnările lui Rezuș sunt considerate drept "ciudățenii rizibile", însăilate într-un fel de panegiric "în înțelesul originar al unui discurs de laudă", acum închinat contestatarului. Ceea ce provocase spiritul acid al pamfletarului nu era atât panegiricul, cât faptul că îi era atribuită, în mod fals și într-un limbaj pedestru, insultător, "mărturisirea oficială a regretului tipăririi acestei nenorocite opere filosofice". Se preface a fi încercat de îndoiala că un profesor teolog ar
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
repetate rînduri voința și energia, fiind aparat de acuzațiile de franchism și plagiat. Așadar, s-ar putea susține, cu destule argumente, ideea că Umbral este de partea lui Cela, în ceea ce privește chestiunile importante (valoarea fundamentală a operei și a omului). Săgețile pamfletarului țintesc, cu precădere, faldurile din vesmîntul idolului, nefăcînd decît să sublinieze, în acest fel, volumele pline și liniile de forță ale trupului. Trebuie subliniat totodată că, uneori, pledoaria e ironică sau suficient de extravaganța ca să se autodescalifice că apărare. Elocvent
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
cu adevăratul Cămilo José Cela sînt relativizate și revizuite de cerințele interne ale literaturii. Cela: un cadavru de lux aparține unui registru mixt, în care biograficul este subminat în permanență de românesc. Constrînși de canoanele genului, atît apologetul, cît și pamfletarul sînt mai radicali, măi plastici și mai hiperbolici în discursul public, decît în fața propriei conștiințe. Figurile pe care le creionează rămîn undeva, la jumătatea drumului dintre viață și literatura. Din acest motiv, cartea lui Umbral despre Cela nu poate fi
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]