491 matches
-
mult comentate ca regenerare lirică, prezintă încă perspectiva socialistă asupra vieții, cu biografii luminoase de oameni simpli, hrăniți de speranțe și idealuri, dar survin acum o „melancolie optimistă” (Paul Georgescu) și o „litanie”, în manieră minoră, a domesticității feminine „umile”, panicată de semnele alterării tinereții. După „deschiderea” politică din 1965, scriind Întoarcerea din Cythera, P. abandonează „lirismul ideologic” și, potrivit unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
ale sufletului omenesc. Din acest unghi privită, proza va fi o încercare, un exercițiu obstinat de a prinde „fluxul spontan”, complex al memoriei, gândurile și senzațiile se întretaie, se întrerup, trec de la un plan la altul. În După-amiază neliniștită, femeia panicată de o criză de inimă își rememorează întâmplări și fapte disparate, M. ilustrând astfel discontinuitatea psihicului uman. La fel în O iarnă, unde efortul de a nota senzațiile obscure primește și o justificare teoretică, percepția dereglată a bolnavului fiind asociată
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
presă al spitalului Tensiune ”Mi-e teamă să nu mă molipsesc”. Aceste ziare sunt probabil contaminate de către bolnavi”. Nu-l iau pe primul ci pe ultimul din teanc”. Să se joace cu fiul său care îi atinge gura cu unghiile. Panică ”M-a zgâriat probabil”. ”Pot să-l contaminez”. Trebuie să-i spăl și să-i dezinfectez repede mâinile”. Să facă cumpărături Crispare ” Voi întâlni probabil pe cineva care are herpes”. Mi-ar fi teamă să nu-l transmit copiilor mei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sus. De ce nu te duci să te bagi cu el În pat? Și ieși ca o furtună. Urmă un moment dificil. Regretul, care mă inunda deja, rupse zăgazul. Mi se revărsă În picioare, Îmi făcu băltoace prin inimă. Mă cuprinse panica la gândul că-mi pierdusem prietena și, pe deasupra, Începusem brusc să mă Îngrijorez pentru reputația mea. Chiar eram o târfă? Nici măcar nu-mi plăcuse. Dar o făcusem, nu-i așa? Îl lăsasem s-o facă. Apoi mă cuprinse teama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curaj. — Scribonius Libo, cel care a fost adoptat de bunicul său matern... Cezarul și-a revenit îndeajuns pentru a rosti cu o voce de gheață: — Fiul fostei mele soții... Fulcinius începe să aibă îndoieli. Ce a pierdut din vedere? Se panichează și glăsuiește repede: — Libo n-a uitat niciodată că se înrudește cu Sextus Pom peius... Pune dinadins accentul pe ultimele două cuvinte. Nu-și dă seama dacă mimica împietrită a principelui e de bine sau de rău. Cu sprâncenele adunate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care Iunius? — Un libert, se grăbește în fața privirii severe a împăratului. Înțelege într-o străfulgerare că principele nu se interesează al cui libert este. Semn rău! Se panichează: — Jură că Libo a stăruit pe lângă el ca, prin descântecele sale, să cheme umbrele trecutului... — Și Iunius ăsta al tău face astfel de mărturisiri compromițătoare, fără să-i treacă prin minte că el va fi primul acuzat de vrăjitorie? îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea! Ce-a apu cat-o? Trio își dă seama că balanța s-a dezechilibrat din nou. Nu mai înclină în favoarea lui. Șoptește copleșit: — Imolează împreună copii nevinovați... Îl vede pe bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii împăratului. Se hotărăște așadar să fie prudent și vântură din mână. — Așa și așa... Vocea bătrânului se înăsprește. — Și ce-i cu asta? Fulcinius se panichează. Nici această veste n-a avut efectul scontat. Decepția îl face să ezite: — Sunt... sunt poezii de dragoste... — De dragoste!? repetă cu uimire principele. Pufnește imediat în râs. — Parcă înainte ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au primit bani ca să denunțe... Cuvintele cad ca o secure: — ...sau pentru a urzi pieirea unui nevinovat! Fulcinius își frânge panicat mâinile. Din nou fierbințeala i se urcă la cap. Augustus îl vede neajutorat și se bucură. Presează: — Te-ai gândit că ai putea fi surghiunit și deportat departe, unde să-ți fie interzise apa și focul? Glasul se ridică clocotitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intri de vie într-un mormânt. O picătură de salivă îi cade pe mână. Iar stă cu gura căscată! Pe pipăite, îi prinde ușor bărbia și cu degetul împinge de buza inferioară în sus. Gata. Pare că a priceput. Se panichează instantaneu. Dacă își ține cumva limba afară în fața împăratului? Ridică obosită din umeri. Asta e. Are biata de ea nu numai un tonus scăzut al mușchilor feței, dar și limba îi e prea mare, iar gura mai mică decât în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai suntem de folos după ce ajungem roși de răni, boli și reumatism în urma anilor petrecuți prin corturi, în campanie. Se freacă furios cu mâna la nas. Câți mai apucă ziua fericită a lăsării la vatră? Nici jumătate. Vittelius se uită panicat la mutra lui fioroasă. Tânărul își dă seama și încearcă să se controleze. Nu are nici un rost să-l lase să-i citească gândurile. Se forțează așadar să se calmeze și în treabă cu o voce pe care se silește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur și împungând cu coarnele. Se produce o busculadă. Cei ce stau dincolo de zidul in cintei, neștiind ce se întâmplă, se panichează. Unii strigă îngro ziți, alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă? întreabă Paterculus cu glas sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l sărut delicat pe buze, acceptând încet-încet ideea că acest bărbat este al meu. Cel puțin momentan. ― Și acum ce facem? spun eu, întrebându-mă cum ne vom petrece restul zilei. ― Ce vrei să spui? spune Brad, cu o expresie panicată pe față. Eu încep să râd, pentru că-mi dau seama că înțelege că întreb „și acum ce facem?“ în legătură cu relația noastră. ― Ce facem azi? spun eu. ― A. Da. Păi, trebuie să trec pe la sală mai târziu în după-amiaza asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi spui ce s-a mai întâmplat. Și Lauren face întocmai. Ce n-ar avea cum să știe Jemmima este că persoana care încearcă să sune este Brad. Brad care și-a pierdut firea calmă și californiană. Brad care este panicat ca naiba și-și tot reapelează numărul de acasă, ca să i se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului, ridică naibii telefonul! zbiară el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-au pus lucrurile sub scară. Nu se mai așteptau de mult să mă întorc, și le părea foarte rău, dar nu puteau s-o dea afară pe această fată. Știu că ăsta e un lucru bun, dar m-am panicat pentru câteva clipe. Așa că am sunat-o pe Geraldine, care m-a salvat încă o dată. S-a mutat în noul ei apartament, care nici nu mai e nevoie să mai spun că e „absolut superb“ și cealaltă rezervă, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ușor. —O, nu, nu e vorba de dolari, ci de CD. Certificat de depozit? Bennie era surprins să afle cât de sofisticate ajunseseră metodele de mituire Într-un loc atât de izolat cum era această parte a Asiei. Nu te panica, Își spuse. O să vezi tu cum faci. Putea să-l sune pe brokerul lui din State. Pe de altă parte, poate tipul ăsta, Walter, o să accepte mai mulți bani În loc de certificate. —Și despre cât era vorba În CD-uri? Bennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înăuntrul pământului, că mintea i se strânge, ca și cum el se micșora, dar devenea mai greu, țâșnind Înapoi din mijlocul pământului spre cosmos. Și avea acea premoniție a disperării care Îi absorbea toată puterea și concentrarea necesare pentru a nu se panica. În trecut, acest gen de semne anunțaseră apropierea unui atac mai generalizat, șocuri nervoase simultane, care se Împrăștiau În tot creierul și provocau o criză gravă. Simțea că se apropie una puternică, lucru ce făcea ca plecarea În mijlocul sălbăticiei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Am fost sănătos. De aceea am rezistat atât de mult în metrou. Metroul a mers mai departe și după ce am coborât eu. Ar fi trebuit să-l oprească la Hongō-sanchōme sau la Ochanomizu. Toți pasagerii din celelalte stații deja erau panicați. Cum de n-au înțeles că și aici e ceva dubios? Cu treizeci de minute înainte să iau eu metroul, la Kasumigaseki era deja mare hărmălaie. Știau foarte bine că se întâmplase ceva ciudat și că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-ar fi iscat o adevărată hărmălaie. Toată lumea ar fi țipat: «Ce se întâmplă?» și ar fi căutat împreună cauza. M-am gândit mult timp la lucrul ăsta. În ziua următoare, la interogatoriu, polițiștii m-au întrebat: «Oamenii s-au panicat?» «Toți au fost foarte tăcuți», mi-am reamintit eu. Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Cei care coborâseră din metrou tușeau în continuare. Se vedea dinăuntru. După ce am trecut de Kōrakuen, respirația mi-a devenit din ce în ce mai greoaie. Galbenul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-o asemenea situație de criză. Dar, dacă ai niște informații exacte dinainte, poți da indicațiile cu calm: «După o perioadă o să-ți revină vederea. Nu te îngrijora, totul este bine. Odihnește-te!» În acest fel nici pacientul nu se panichează, iar doctorii și asistenetele pot administra tratamentul conform procedurii. — Nu există manuale practice despre dezastre în masă, pe care să le înveți în timpul rezidențiatului? Nu, nu înveți nimic de genul acesta. Nici noi, până să aibă loc incidentul Matsumoto, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
femei sau bărbați. Mai era una care se sprijinea de perete. Dar nu era nici un observator. În afară de oamenii ăia, nu mai era nimeni. Mi se părea o priveliște destul de ciudată. « Tipul ăsta pare cam periculos!», îmi ziceam. Nu eram deloc panicat. Da, absolut deloc. Chiar dacă am auzit de gaz toxic, nu simțeam că ar fi fost o problemă de viață și de moarte. În timp ce mă gândeam cum să ajung la firmă, se auzeau sunetele sirenelor, fie de la mașinile de poliție, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unul singur la microfon. Când l-am auzit, m-am gândit că nu prea era de bine. Însă cei din jur nu păreau chiar atât de speriați. Dacă s-ar mai întâmpla același lucru acum, cu siguranță s-ar instaura panica, dar atunci nu se știa nimic. Mie mi-a venit într-o clipită în cap incidentul cu sarin Matsumoto. Nu m-am gândit chiar la sarin, însă am făcut legătura cu incidentul Matsumoto și am bănuit că s-a răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
speriate. Nimeni nu alerga. La scurt timp, s-a dat alt anunț: «E vorba de gaz otrăvitor. Pentru că e periculos să rămâneți în metrou, vă rugăm să evacuați zona!» Toți călătorii s-au ridicat și au coborât. Nimeni nu era panicat. Mergeam destul de repede și ne îndreptam spre ieșire. Oamenii nu se împingeau. Erau persoane care-și țineau batista în dreptul gurii sau care tușeau, doar atât. Când am coborât din metrou, am simțit un curent care a venit din spate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mari). La firmă am ajuns la 09.10, adică am întârziat puțin. Deși aveam treabă, nu puteam să fac nimic. Chiar nimic. Colegii de la muncă se uitau la televizor și am auzit că la metrou fusese răspândit sarin. M-am panicat și m-am dus cu taxiul la cel mai apropiat spital, Kantō-teishin din Gotanda. M-a însoțit o doamnă de la firmă. Am fost internat doar o noapte. Sincer să fiu, nu prea îmi amintesc ziua petrecută în spital. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine) și am luat-o la fugă. Orice secundă era prețioasă. Nu am mai scos abonamentul, am sărit peste barieră și am luat-o la fugă pe scări strigând: «Gaz! Gaz! Fugiți!» Toți mergeau încet pe scări. Nimeni nu era panicat. Pe deasupra, erau mulți care coborau la metrou. Nu se zărea nici un observator. Nu era nimeni care să le interzică oamenilor să coboare în stație. Am strigat în gura mare, iar cei de sus spuneau: «Nu te alarma!» sau «Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]