255 matches
-
veacului, amin. De atunci, Cristos e răspândit în toate, unde nu-l aștepți, dar lumea îl urmărește, și-l schingiuie, și-l răstignește. Așa mă răstignește pe mine și hainele mele! Felix fu silit să recunoască o anume logică în panteismul extravagant al bătrânului. Cine știe? Era un maniac cu vechi teorii mistice. Îl ispiti mai departe: - Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu?Simion păru nedumerit de subtilitate. - Eu sunt purtătorul cuvântului dumnezeiesc, Isus etern,care înviază mereu. Ieri am înviat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spusese această vorbă cu mare orgoliu, dar celălalt filozof recunoscuse sincer ignoranța lui: - Vezi că eu nu m-am gândit la asta. Trebuie să fie și aici o socoteală. Eu, unde am citit, am aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asupra artiștilor pe care i-ai ales drept paradigmă pentru acest tip de cunoaștere. Într-adevăr, Goethe te slujește cu toate cele trei caracteristici pe care le distingi tu în gândirea artistică. Dar pe linia globalismului trebuie să întîlnești și panteismul, asupra căruia o să revin când am să mă opresc asupra fiecărei caracteristici în parte. În ce-l privește pe Leonardo, eu văd în el mai ales splendoarea mecanicismului, una pe care științele au pierdut-o: la Leonardo este vorba deci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
legenda aceea românească unde la moarte, sufletul, ieșind din trup, se întoarce asupra lui și îl sărută de sus până jos, mulțumindu-i că l-a ajutat. În sfârșit, globalismul. Am să vă spun ce cred despre el și despre panteism totodată, pornind tot de la individual și idiomatic. Eu nu cred că între epistemologie sau logică, pe de o parte, și hermeneutică, pe de alta, este o ruptură. Idiomaticul devine transmisibil când îi revelezi forma. Orice lucru se află în forma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Iacob. Spun toate astea ca să înțelegi de ce mă tem de al treilea capitol, cel cu globalismul. Globalismul înfrînge această dublă procesiune din viziunea mea: îngeri care coboară și devin licurici, oameni urcători care devin îngeri. Globalismul care e, în fond, panteismul pierde și descinderea, și ascensiunea: totul e în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin poetic. Partea este înnobilată de întreg, dar nu se poate ridica la nivelul întregului. Mizeria panteismului este că înnobilează și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care e, în fond, panteismul pierde și descinderea, și ascensiunea: totul e în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin poetic. Partea este înnobilată de întreg, dar nu se poate ridica la nivelul întregului. Mizeria panteismului este că înnobilează și totodată degradează partea. Ajungi atunci la viziunea monstruoasă a lui Goethe, că doar totalitatea oamenilor înseamnă omul? Ce rost ar mai fi avut atunci Isus? Mă tem deci să nu cazi în panteism cu globalismul tău
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nivelul întregului. Mizeria panteismului este că înnobilează și totodată degradează partea. Ajungi atunci la viziunea monstruoasă a lui Goethe, că doar totalitatea oamenilor înseamnă omul? Ce rost ar mai fi avut atunci Isus? Mă tem deci să nu cazi în panteism cu globalismul tău. Însă dincolo de toate acestea, mă bucur că în cartea ta, deși spui că pleci mereu de la o experiență care îți aparține, nu te mai ocupi de tine: te-ai desprins de soterie, de omulețul din tine. Spui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina comuniune cu natura, poetul nega orice soi de Încălțăminte și hălăduia, șchiop și cu rănile sângerânde, printre straturile cu răsaduri ale cochetei lui vile din strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-acum ai celebrității, În care Anglada, Întovărășit de o guvernantă și de versiunea chiliană a lui Lawrence, nu șovăia să frecventeze bălțile din Palermo, Îmbrăcat Într-un pueril costum de marinar și Înarmat cu un cerc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrînește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scurtat din vremea Constituțiilor apostolice și a lui Iacob și până la Ioan Hrisostom. Faptul că autorul corpusului sugerează existența unei bogate vieți liturgice în comunitățile creștine constituie o nouă mărturie în favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian în contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu 207. În realitate, Stăniloae oferă o descriere perfect normală a sistemului dionisian, având pretenții de originalitate. Pentru că funcționarea triadei lui Proclus nu poate fi înțeleasă în alt fel decât așa cum este prezentată aici de către teologul român și nu admite panteismul. Motivele pentru care Stăniloae apără, împotriva tuturor evidențelor, autenticitatea corpusului areopagit ne scapă. Dar mesajul este limpede: nici o jignire nu trebuie adusă Tradiției! Trebuie ca Dionisie să rămână ceea ce a fost vreme de secole, adică un autor pe care Tradiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma în 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inferior Tatălui. Fiul și Duhul Sfânt sunt două creaturi, „dar există din veci”. Cu ele începe creația „spiritelor inferioare”, care, „în realitate, nu sunt create la fel, dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, în realitate, despre un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
opalul de sus ă...î. Departe de a presupune insensibilitatea, parnasianismul formal al acestui poet cuprinde chiar un simțământ frenetic al vieții multiple, împins până la "isteria vitală". O astfel de concepție se găsește și în Dionisiaca, și, mai ales, în Panteism pe care îl cităm în întregime pentru expresia lui cosmică ă...î. Am citat această poezie și pentru a întrevedea expresia cosmică a emoției poetului, dar și pentru a da un exemplu tipic de specia formei acestei poezii. D. Ion
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
c) Vaduri și alaiuri ......... 53 d) Cuvinte de îmbărbătare 54 e) Aur netemporal ........... 55 f) Chemarea mosorului .... 57 ISARLÎK ......................... 59 IN MEMORIAM ............... 61 ÎNCHEIERE ..................... 65 ADDENDA ELAN .............................. 66 LAVA .............................. 67 MUNȚII ........................... 67 COPACUL ........................ 68 BANCHIZELE ................... 69 PENTRU MARILE ELEUSINII ....................... 69 PANTEISM ...................... 70 ARCA .............................. 71 ȚI-AM ÎMPLETIT ... ......... 72 UMBRA ........................... 72 DIONISIACĂ .................... 74 NIETZSCHE ..................... 75 PYTAGORA ..................... 75 PEISAGIU RETROSPECTIV 76 FULGII ............................ 78 CUCERIRE ....................... 79 LUNTREA ....................... 80 SOLIE ............................. 81 CÎND VA VENI DECLINUL ....................... 82 RÎUL .............................. 83 UMANIZARE ................... 84 ÎNFRÎNGERE .................. 85 ÎN CEAȚĂ ....................... 86
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viziunii, forța intelectivă a acestei viziuni: învingerea morții de către sublimitatea iubirii de dincolo, din postviață totul ne înalță emoțional, spiritual deasupra stihiei negative, Albia modelatoare a liricii lui Rabindranath Tagore a fost diada din viziunea Indiei pe de o parte panteismul, ideea că totul este în Unul, iar pe de altă parte, kama, iubirea care asigură monada universală. Exaltarea bucuriei cuprinde, pe de o parte, privilegiul de a fi fost trimis oaspete ale acestei existențe sub diversele ei aspecte, de la frumusețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întreaga natură, începând cu "gura de rai" de pe plaiul pământesc și sfârșind cu munții mari și cerul astrelor. Iar vorbind de indieni, trebuie reliefată viața lui Rabindranath Tagore, care reprezintă un model paradigmatic de trăire filozofică și poetică în spiritul panteismului hindus, unificarea universală având loc sub semnul iubirii. * La moderni, Nietzsche, a îmbinat, asemenea presocraticilor, la modul ideal gândirea cea mai profundă cu poezia. Întreaga sa filozofie are vibrație și elevație lirică, în pisc aflându-se Also sprach Zarathustra. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
însemna "ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche consideră marea sa descoperire, Eterna întoarcere. Ideea revenirii, a renașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a fost odată phoenixul, este oaspetele casei tale Tu ești phoenix și munte. ...Veșnic te cufunzi în tine și îți iei zborul dincolo de tine. Tu ești profunzimea tuturor crestelor. De Spinoza îl apropie cuvântul primordial al acestuia: Deus sive Natura panteismul în sensul confundării lui Dumnezeu cu întreaga Fire și excluderea transcendentului; totul se află aici, totul este imanență; de asemenea, analoage sunt tonul ritualic și profetic al Ethicei spinoziste. Iată un fragment din poemul Lui Spinoza: Înclinat către " Totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot atâtea ocazii de a preciza natura faptului mistic. În fine, despre magie ca o cale de cunoaștere vorbise cu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
magiei. „Viața de sfânt înfățișează deci întru atât o primejdie, întrucât ea se poate calca, se poate grefa pe o atitudine magică, adică pe o atitudine prin care noi credem că participăm noi înșine, într-un oarecare fel, la divinitate.“ Panteismul, teozofia și ocultismul cultivă această atitudine. De aceea se referă aici la alchimie: pentru a o distinge de magie. Alchimia aparține fără îndoială ocultismului, dar este o „operație mistică“ a acestuia. Alchimia e o terapeutică, în timp ce magia e o tehnică
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
afară, cum se clatină frunzele eucalipților din parc, cum lucește iarba, cum zboară păsările. Dumnezeu e peste tot, nu numai în capelă, au vrut să sugereze constructorii. Și n-am văzut un lăcaș religios care să ilustreze atât de bine panteismul. Nu-mi displace, deși eu sunt obișnuit ca într-o biserică să mă simt ca într-o biserică. În schimb, pot să mărturisesc liniștit că nu mă prăpădesc deloc după celebra "catedrală de cristal", una dintre mândriile capitalei californiene. Impunătoare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]