952 matches
-
ca decadență, dar și maimuțăreala joasă a curentului la noi, textul restituie simbolului străvechea lui demnitate în comunicarea gândirii, definind omul ca ființă simbolizantă. Un lung post-scriptum al articolului - demonstrând pe text incompetența în materie de poezie a lui G. Panu care profanează, încercând să și-o explice, eminesciana Mortua est! - prilejuiește aprecieri superlative ale modernului Arghezi pentru înaintașul său romantic: „Eminescu [...], mai mult decât oricine, caută expresia fericită, sintetică și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
profanează, încercând să și-o explice, eminesciana Mortua est! - prilejuiește aprecieri superlative ale modernului Arghezi pentru înaintașul său romantic: „Eminescu [...], mai mult decât oricine, caută expresia fericită, sintetică și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu nu-i trebuiesc. Dar cine îl obligă? - Eminescu n-a scris decât pentru pricepători.” Tot Tudor Arghezi (semnând și I. Gabriol) comentează la „Note” Salonul de pictură Tinerimea artistică, ridiculizează prestația arhitecților și a zugravilor unei noi biserici bucureștene și
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
cedează redactorilor literari coloana a cincea din prima pagină și primele coloane din pagina a doua, publicând în continuare un variat material beletristic și critic. Principalul colaborator literar al gazetei este C. Dobrogeanu-Gherea, prezent cu articole polemice (controversa cu G. Panu, autor al seriei de foiletoane intitulate Critica și literatura, apărute în „Epoca literară”) și de critică literară. Au mai scris aici H. Sanielevici și Em. D. Fagure. În foileton apar traduceri de bună calitate literară, din scriitori europeni și americani
LUMEA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287887_a_289216]
-
pictor, pe care, de asemenea, nu îl iubește. Se mărită cu el, pentru a descoperi, abia ca soție, că e vulgar, mediocru și pe deasupra îi este și infidel. Divorțează, încearcă să se sinucidă, e salvată de un admirator neagreat, doctorul Panu, dar nu e deloc sigur că, prin el, va obține mult jinduita fericire statornică. Erosul e văzut aici ca o forță irațională a naturii. Principala realizare a romancierei rămâne Între zi și noapte (1941), cel mai substanțial, mai adânc dostoievskian
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Gh. Mihăilescu, Lucian M. Pandrea. O cronică plastică este ținută de Ștefan Alexiu, Simion Stolnicu și Horia Bottea. Recenzii dau Al. Tudor- Miu (la poezia lui Radu Gyr și o cronică la pictura lui S. Perahim), Tr. Sfetea, Mihai Cornis Panu, care vădesc interes pentru modernismul extrem. Astfel se trasează și orientarea generală a revistei, unde publică proză Al. Tudor-Miu (un fragment de roman, Anda), C. Mihăilescu-Conemy și Ștefan Alexiu. Versurile aparțin lui Horia Bottea (Poem pentru Cocteau, text cu
STRADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
Lepadat, V. Castano, I.S. Bădescu (1867), Th. Șerbănescu, Gh. Bengescu-Dabija, Gh. Negruzzi, I. Pop-Florantin, T. Ciupercescu (1868), Miron Pompiliu (1869), V.Burlă, G. Vârnav-Liteanu, P. Verussi (1870), Șt. G. Vârgolici, A.D. Xenopol, Th. Christodulo, C. Catargi, Mihai Eminescu (1871), G. Panu, V. Tassu, A. Lambrior, A. Naum, E. Filipescu-Dubău, Gr. N. Lazu (1872), V. Conta, Gh. Radu (1873), Ioan Slavici, Ch. Buiucli, Gr. Crețu (1874), M. Strajanu, I. Foti, Ion Creangă, I. Dospinescu, Z. Zaharia, Gh. Bejan, Th. Nica, D.I. Mănăstireanu
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
fără a figura în mod oficial printre junimiști. Sprijinită de la început de V. Alecsandri, J. îl socotește pe poet membru din 1865, declarându-l, mai târziu, președinte de onoare. Din diverse motive au părăsit Societatea A.D. Xenopol, N.D. Xenopol, G. Panu, I. Pop-Florantin, Gr. N. Lazu, D.C. Ollănescu-Ascanio, N. Beldiceanu, I.N. Roman, N. Petrașcu. În mod deliberat, junimiștii nu au adoptat statute organizatorice, mulțumindu-se cu un secretar, Iacob Negruzzi, suplinit, în perioada 1871-1873, de A.D. Xenopol. În acceptarea unor noi
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ani de la uciderea voievodului Grigore Ghica. Deosebit de interesată s-a arătat J. în a câștiga mereu adepți, în special din rândurile tineretului universitar. Membrii ei au contribuit bănește pentru trimiterea la studii în străinătate a lui A.D. Xenopol, Eminescu, Slavici, Panu, Lambrior. Cu deosebire după 1885 J. a ținut să-și împrospăteze rândurile cu tineri formați în spiritul noilor tendințe ale științelor umaniste, obținând stipendii pentru M. Dragomirescu, P.P. Negulescu, D. Evolceanu, Teohari Antonescu, I.A. Rădulescu-Pogoneanu, C. Rădulescu-Motru ș.a., care
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
o nouă orientare. Mijlocul principal de acțiune a constat în delimitarea fiecărei ramuri a culturii și în investigarea ei cu mijloacele cercetărilor moderne, sub semnul obiectivității științifice. În acest spirit și-au dezvoltat criticile (în afară de Maiorescu) A.D. Xenopol și G. Panu (în istoria națională), V. Burlă (filologie comparată), P. Th. Missir (drept constituțional), M. Pompiliu (învățământul național) ș.a. Dacă, la început, critica junimistă a încercat să înlăture total ceea ce socotea a fi „forme goale”, treptat își schimbă atitudinea, încercând să contribuie
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
D.C. Ollănescu-Ascanio în dramaturgie. Înmănunchind pe cei mai valoroși și, totodată, pe cei mai numeroși scriitori ai epocii, îndrumând literatura către desăvârșire artistică, spre național și popular, J. reprezintă cea mai importantă mișcare literară românească a anilor 1850-1900. Repere bibliografice: Panu, Junimea, I-II; Maiorescu, Critice, I-III; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Iași, 1909, 59-192; Lovinescu, Ist. civ. rom., I, 131-135, II, 127-153; Negruzzi, Junimea; [Corespondență], SDL, I-VI, XI; Ornea, Junimismul; Leon Volovici, „Adversarii” Junimii (1867-1887), ALIL
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
a lui V. Eftimiu. SCRIERI: Rienzi, Iași, 1868; Lăpușneanu-Vodă, Cernăuți, 1884; Din scrierile lui Samson Bodnărescu, Cernăuți, 1884; Scrieri, îngr. Aurel Petrescu și Paul Lăzărescu, pref. Aurel Petrescu, București, 1968. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 177, 203-205, 227; Chendi, Pagini, 41-44; Panu, Junimea, I, 23-25, 181, II, 47; Călinescu, Ist. lit. (1941), 370-371; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist.lit., 192-194; Ciorănescu, Teatr. rom., 100-102; Mănucă, Scriitori, 34-69; Mîndra, Clasicism, 132-152; Ist. lit., III, 63-68; Dicț. lit. 1900, 107-109; Dicț. scriit. rom., I, 301-303. D.M.
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
după J. L. Burnouf. S. va susține cu înflăcărare cauza Unirii Principatelor. Via arhimandiților Scriban de la Socola adăpostește întrunirile secrete ale comitetului unionist din Moldova, numărând între alții pe M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Negri, D. Ralet, V. Mălinescu, Anastase Panu, C. Hurmuzachi. Pentru articolul Unirea și neunirea Principatelor Române, publicat în „Zimbrul”, în iunie 1856, S. este atacat de antiunioniști, prin N. Istrati, care îl combate într-un răspuns polemic (Despre cvestia zilei în Moldova). Ripostând la rândul său, din
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
război monografia proiectată, deși dispunea de toate instrumentele necesare elaborării ei și cu toate că a răspândit în publicațiile vremii numeroase studii și articole referitoare la viața și creația lui Eminescu: Portretele lui Eminescu, Din copilăria lui Eminescu, Eminescu și d. G. Panu, Eminescu și istoria națională, Eminescu în Banat, Eminescu și tinerimea, Eminescu și Moldova, Eminescu și chestiunea evreiască (1903), Eminescu și Alecsandri (1904), Eminescu și Schopenhauer (1905), Drama lui Eminescu „Bogdan-Dragoș”. Câteva considerații generale (1906), Eminescu în lumina vremurilor de azi
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 360-363; Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, îngr. Al. Gavra, Buda, 1844; Hronica românilor și a mai multor neamuri, I-III, îngr. A. T. Laurian, A. Panu, M. Kogălniceanu, Iași, 1853-1854; ed. I-III, îngr. Gr. G: Tocilescu, București, 1886; Învățătură firească spre surparea superstiției norodului, îngr. și introd. Dumitru Ghișe și Pompiliu Teodor, pref. D. Prodan, București, 1964; Opere, I-IV, îngr. Florea Fugariu, pref. Manole
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
Craiova, f.a. Traduceri: Frédéric Damé, Visul Dochiei, București, 1879 (în colaborare cu D. C. Ollănescu-Ascanio). Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 189-190; Pop, Conspect, II, 104-107; T. G. Djuvara, Poezia lui Șerbănescu, CL, 1902, 5; Chendi, Scrieri, II, 50-52, III, 279-283; Panu, Junimea, II, 73-77; Artur Gorovei, Theodor Șerbănescu, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 366, Ist. lit. (1982), 420-421; Vianu, Opere, II, 195-197; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit, 188-189; Ist. lit., III, 41-42; Const. Solomon, Theodor Șerbănescu. Contribuții la vieața și opera sa
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
SĂPTĂMÂNA, revistă politică și literară apărută la București, săptămânal între 2 noiembrie 1901 și 7 iunie 1902, între 23 martie 1903 și 28 decembrie 1905, apoi bisăptămânal între 6 ianuarie 1906 și 18 iunie 1910. Este scrisă integral de George Panu, care își publică aici, în foiletoane, începând cu numărul 4/1901, seria Amintiri de la Junimea din Iași. De altfel, tonul acestor texte, ca și atitudinea implicită a celorlalte intervenții vor stârni interesul cititorilor, atrași atât de stilul polemic, cât și
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
1901, seria Amintiri de la Junimea din Iași. De altfel, tonul acestor texte, ca și atitudinea implicită a celorlalte intervenții vor stârni interesul cititorilor, atrași atât de stilul polemic, cât și de noutatea punctelor de vedere exprimate. Încă din Precuvântare George Panu afirmă: „Ceea ce m-a decis ca să scot această mică revistă este că simțesc necesitatea de a avea un organ ca să-mi exprime părerile... scurt și cuprinzător”. Pe lângă viața politică, ale cărei tropisme sunt consemnate printr-un baleiaj continuu și pasionat
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
și un anume regionalism, la care trimite cu obstinație. Pe un ton asemănător sunt comentate traducerea lui Nicolae Gane din Infernul de Dante, poezia lui Vasile Alecsandri ori versurile lui Gheorghe din Moldova. Poziții tranșante, adesea lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta totuși, la începutul secolului, alături de puțini alții, direcția scientist-teoretică în promovarea unor genuri literare noi, cum ar fi romanul. Discutând fenomenul teatral, observă modernitatea lui Henrik Ibsen, teoretizează „deznodământul în teatru”, înfățișând
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
teatru”, înfățișând raporturile acestei părți cu întregul operei (À propos de Othello), definește relația dintre diferitele etaje ale compoziției unei piese. În ciuda simplificării, adesea supărătoare, a perspectivei critice - de unde și lipsa de priză la text -, cronicile dramatice semnate de G. Panu merită să fie relecturate. Astfel, el se implică în apărarea piesei De la oaste de Ion C. Bacalbașa, scoasă de pe afiș pentru că ataca armata, recenzează favorabil spectacolul cu drama Vlaicu-Vodă de Al. Davila, laudă reluarea spectacolelor cu Năpasta de I. L. Caragiale
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
Caragiale și D. de Lorde), reluarea, la Teatrul Național din București, a piesei O scrisoare pierdută prilejuindu-i o analiză a tipologiei personajelor, cu ecouri până într-un articol teoretic din 1906, Patriotismul în literatură. În 1907, în timpul mișcărilor țărănești, Panu se află pe aceleași poziții cu Nicolae Iorga și Spiru Haret. Cum cel din urmă fusese acuzat de instigare la revoltă, pentru că publicase o broșură, Chestia țărănească, Panu scrie articolul Campania contra domnului Haret, unde, pe același ton înflăcărat, chiar dacă
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
articol teoretic din 1906, Patriotismul în literatură. În 1907, în timpul mișcărilor țărănești, Panu se află pe aceleași poziții cu Nicolae Iorga și Spiru Haret. Cum cel din urmă fusese acuzat de instigare la revoltă, pentru că publicase o broșură, Chestia țărănească, Panu scrie articolul Campania contra domnului Haret, unde, pe același ton înflăcărat, chiar dacă ușor superficial, ia apărarea marelui organizator cultural, atrăgând atenția asupra adevăratelor cauze ale răscoalei. I.I.
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
că a uitat de angajamentul luat În 1859, de a renunța la tron În favoarea unui prinț străin. În vara anului 1865, un grup de oameni politici liberali-radicali și conservatori, printre ei aflându-se și C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, An. Panu, Ion Ghica, Gr. Bibescu-Brâncoveanu, Dim. Ghica, George B. Știrbei, C. N. Brăiloiu, au semnat un legământ În care, luând În considerare situația țării și interesele ei, precum și votul celor două Adunări ad-hoc, se angajau ca „la caz de vacanță a
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
TRIBUNA LIBERĂ, revistă apărută la București la 15 mai 1896. Poetul Aristide Cantilli, unul din cei mai consecvenți membri ai cercului literar macedonskian, este redactorul publicației. Aici Al. Macedonski semnează articolul Început de însănătoșire, în care, răspunzând lui G. Panu, își reafirmă crezul estetic. Al. Obedenaru, Eliza M.Z. Ionescu și cei doi frați Cantilli, Aristide și Constantin, sunt autori de versuri și proză. R. Z.
TRIBUNA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290249_a_291578]
-
Friedrich von Schiller, Cântecul clopotului, Iași, 1872; Hendrik Conscience, Flori de câmp. Recrutul, București, 1873; Fedru, Fabule..., Iași, 1875. Repere bibliografice: Dimitrie Petrino, Părere critică, „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, 1866, 12; Negruzzi, Junimea, 176, 201-203; Panu, Junimea, I, 75-76, II, 163-165; N. Iorga, O amintire. Ștefan G. Vârgolici, R, 1923, 19; C. Săteanu, Figuri din Junimea, București, [1936], 305-312; Al. Popescu-Telega, Încercări de traduceri ale lui Don Quijote în românește, RFR, 1942, 1; G. Călinescu, Material documentar
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
administrativă și dezbaterile, t. XI, 1878; Caragiale, Opere, IV, 95-98; Anghel Demetriescu, Opere, îngr. și pref. Ovidiu Papadima, București, 1937, 395-401; B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIV, 1901-1902; Pușcariu, Ist. lit. (1930), 235-236, 244-246; Panu, Junimea (1943), II, 53-61, 73-77; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 22-23; Lăzăreanu, Glose, 257-269; E. Lovinescu, T. Maiorescu, I, București, 1940, 334-336, 381; Călinescu, Ist. lit. (1941), 362, 468, Ist. lit. (1982), 529; Alexandru Iordan, Bibliografia scrierilor lui V.
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]