807 matches
-
tancul până la 37 km/h, cu o autonomie de 145 km pe șosea. Panzer Ausf. B avea un motor Maybach NL38Tr cu șase cilindri și 100 cp, atingea viteza maximă de 40 km/h și 170 km autonomie pe șosea. Panzer I era condus de doi membri. Mecanicul conductor era situat în partea anterioară, iar comandantul era așezat în turelă controlând radio și armele.
Panzer I () [Corola-website/Science/311143_a_312472]
-
i-au fost reproșate de Rokossovski mulți ani după încheierea războiului. Armata în discuție era Armata a 2-a de Gardă comandată de Rodion Malinovski pe care Vasilevski o destinase stopării contraatacului german extrem de periculos lansat de Corpul al 57 Panzer din zona Kotelnikovo. În ianuarie 1943, Vasilevski a coordonat ofensiva din regiunea cursului superior al râului Don lângă Voronej și Ostrogojsk, care s-a încheiat cu încercuirea și distrugerea mai multor divizii ale Axei. La mijlocul lunii ianuarie, Vasilevski a fost
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
construirea unor fabrici de tancuri din Leningrad și Harkov. Cooperarea a fost întreruptă prin venirea la putere al lui Hitler în 1933. În Germania Heinz Guderian, influențat de teoreticienii J. F. C. Fuller și B.H. Liddell Hart, prin lucrarea sa „Achtung Panzer” dezvolta teoria Războiului fulger (Blitzkrieg), adică o ofensivă militară generalizată, precedată de atacuri aeriene și bombardamente masive urmate de atacuri foarte rapide, unde tancurile erau folosite grupate în mari unități, ocoleau punctele fortificate (lăsându-le infanteriei, penetrau liniile inamice, pătrundeau
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
comparație, tancurile germane nu erau mai bune, decât cele franceze, dar erau grupate în mari unități, destinate să străpungă liniile inamice și nu sprijinului infanteriei ca în cazul tacticii franceze. Diviziile de blindate germane în anii 1939-1941 aveau în compunere Panzer II și Panzer III care până în aprilie 1940 erau echipate cu tunuri de 37mm care după aceea au fost înlocuite cu tunuri de 50mm. Panzer IV a fost conceput ca tanc de sprijin al infanteriei și a fost echipat cu
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
nu erau mai bune, decât cele franceze, dar erau grupate în mari unități, destinate să străpungă liniile inamice și nu sprijinului infanteriei ca în cazul tacticii franceze. Diviziile de blindate germane în anii 1939-1941 aveau în compunere Panzer II și Panzer III care până în aprilie 1940 erau echipate cu tunuri de 37mm care după aceea au fost înlocuite cu tunuri de 50mm. Panzer IV a fost conceput ca tanc de sprijin al infanteriei și a fost echipat cu un tun scurt
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
ca în cazul tacticii franceze. Diviziile de blindate germane în anii 1939-1941 aveau în compunere Panzer II și Panzer III care până în aprilie 1940 erau echipate cu tunuri de 37mm care după aceea au fost înlocuite cu tunuri de 50mm. Panzer IV a fost conceput ca tanc de sprijin al infanteriei și a fost echipat cu un tun scurt de 75mm cu viteză lentă, dar în 1942 lungimea țevii s-a dublat, implicit dublându-se și viteza loviturii la gura țevii
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
dublându-se și viteza loviturii la gura țevii și precizia. Mai târziu singurul tanc britanic folosit până la sfârșitul războiului a fost Matilda cu tun de 40 mm și blindaj de 78 mm. Afrika Korps era dotat la început cu 45 Panzer II, 71 Panzer III, 20 Panzer IV și 10 tancuri de comandă cu care Erwin Rommel a atacat trupele britanice. Rommel folosea cu succes ambuscade folosind împotriva tancurilor britanice care urmăreau tancurile-momeală tunuri antiaeriene Flak 88 mm de mare viteză
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
viteza loviturii la gura țevii și precizia. Mai târziu singurul tanc britanic folosit până la sfârșitul războiului a fost Matilda cu tun de 40 mm și blindaj de 78 mm. Afrika Korps era dotat la început cu 45 Panzer II, 71 Panzer III, 20 Panzer IV și 10 tancuri de comandă cu care Erwin Rommel a atacat trupele britanice. Rommel folosea cu succes ambuscade folosind împotriva tancurilor britanice care urmăreau tancurile-momeală tunuri antiaeriene Flak 88 mm de mare viteză. Folosirea cu succes
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
gura țevii și precizia. Mai târziu singurul tanc britanic folosit până la sfârșitul războiului a fost Matilda cu tun de 40 mm și blindaj de 78 mm. Afrika Korps era dotat la început cu 45 Panzer II, 71 Panzer III, 20 Panzer IV și 10 tancuri de comandă cu care Erwin Rommel a atacat trupele britanice. Rommel folosea cu succes ambuscade folosind împotriva tancurilor britanice care urmăreau tancurile-momeală tunuri antiaeriene Flak 88 mm de mare viteză. Folosirea cu succes al acestui tun
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
britanice. Rommel folosea cu succes ambuscade folosind împotriva tancurilor britanice care urmăreau tancurile-momeală tunuri antiaeriene Flak 88 mm de mare viteză. Folosirea cu succes al acestui tun împotriva vehiculelor blindate a dus la adaptarea sa pe tancuri, ca de exemplu Panzer VI (Tiger I). Primele tancuri cu care SUA a intrat în război erau M3 Stuart (tun: 37mm, blindaj 37mm) și M3 Lee (tun: 75mm, blindaj 51mm), mai târziu M4 Sherman. Sovieticii în primul an al războiului foloseau BT-7 (tun: 45mm
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Războiul de iarnă, blindajul său surclasa oricare tanc german din 1941. Cel mai bun tanc s-a dovedit a fi tancul sovietic T-34, care se consideră că a câștigat războiul. Când a apărut, depășea prin performanțe tancurile germane (tancul Panzer V (Panther) fiind o copie a sa). Mai târziu, deși a fost depășit de Panzer VI (Tiger I) în privința armamentului și al blindajului, dar numărul mare al tancurilor T-34 nu a putut fi niciodată egalată de calitatea superioară a
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
s-a dovedit a fi tancul sovietic T-34, care se consideră că a câștigat războiul. Când a apărut, depășea prin performanțe tancurile germane (tancul Panzer V (Panther) fiind o copie a sa). Mai târziu, deși a fost depășit de Panzer VI (Tiger I) în privința armamentului și al blindajului, dar numărul mare al tancurilor T-34 nu a putut fi niciodată egalată de calitatea superioară a tancurilor germane de mai târziu, Panzer V (Panther) și Panzer VI (Tiger I). Doctrina Blitzkrieg
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
a sa). Mai târziu, deși a fost depășit de Panzer VI (Tiger I) în privința armamentului și al blindajului, dar numărul mare al tancurilor T-34 nu a putut fi niciodată egalată de calitatea superioară a tancurilor germane de mai târziu, Panzer V (Panther) și Panzer VI (Tiger I). Doctrina Blitzkrieg impunea suport din partea artileriei, dar și viteză de deplasare a pieselor de artilerie. Astfel tractarea pieselor de artilerie cu cai sau alte mijloace a fost depășită și a apărut artileria autopropulsată
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
deși a fost depășit de Panzer VI (Tiger I) în privința armamentului și al blindajului, dar numărul mare al tancurilor T-34 nu a putut fi niciodată egalată de calitatea superioară a tancurilor germane de mai târziu, Panzer V (Panther) și Panzer VI (Tiger I). Doctrina Blitzkrieg impunea suport din partea artileriei, dar și viteză de deplasare a pieselor de artilerie. Astfel tractarea pieselor de artilerie cu cai sau alte mijloace a fost depășită și a apărut artileria autopropulsată. Germanii au fost prolifici
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
cunoscut nuărul exact și tipul tancurilor germane disponibile la data de 10 mai. "XVI. Armeekorps" dipsunea de 252 PzKpfw I, 234 PzKpfw II, 82 PzKpfw III și 50 PzKpfw IV. În afară de acestea, Diviziile a 3-a și a 4-a Panzer dispuneau de 27 și respectiv 10 "Befehlspanzer" - vehicule blindate șenilate de comandament, dotate doar cu mitraliere. Fiecare divizie avea cam 56 de mașini blindate. Cele mai multe vehicule PzKpfw II ale "XVI Armeekorps" nu aveau încă blindajul standar cu cel superior de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
lipsa combustibilului, iar pe de altă rămânerea în urmă a unităților de artilerie și infanterie de sprijin. Până la urmă, generalul german a considerat că, atâta vreme cât francezii mobilizaseră în zonă doar un batalion, poate să declanșeze atacul. Divizia a 4-a Panzer a început luptele în acea dimineață cu cele 25 de tancuri franceze. După prima încleștare, germanii au reușit să distrugă șapte tancuri franceze, fără să sufere la rândul lor nicio pierdere. Atacurile aviației aliate s-au concentrat asupra diviziei germane
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
se deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere și diversiune. Principalul obiectiv al germanilor rămânea zona de câmpie din jurul localității Hannut. Regiemntul al 35-lea Panzer comandat de Stever a întâlnit o defensivă foarte puternică în timpul înaintării spre Hannut. Tancurile franceze erau dispuse în poziții îngropate, iar în timpul bătăliei au contraatacat în mai multe rânduri. Forțele franceze au părăsit Hannutul fără luptă. Germanii, în acest timp
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
2-lea cuirasieri a fost spartă de un contraatac al 2DLM. Tancurile SOMUA S35 au străpuns liniile germane, iar unitățile franceze au ieșit din înceurcuire, suferind pierderi grele în timpul acțiunii. În acel moment, flancul drept al Diviziei a 4-a Panzer era slăbit și amenințat de atacurile franceze. Divizia a 3-a Panzer a început înaintarea din zona de concentrare de la Oreye aflată la 11 km nord este de Hannut pentru contracararea amenințării asupra flancului Diviziei a 4-a. La 16
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
SOMUA S35 au străpuns liniile germane, iar unitățile franceze au ieșit din înceurcuire, suferind pierderi grele în timpul acțiunii. În acel moment, flancul drept al Diviziei a 4-a Panzer era slăbit și amenințat de atacurile franceze. Divizia a 3-a Panzer a început înaintarea din zona de concentrare de la Oreye aflată la 11 km nord este de Hannut pentru contracararea amenințării asupra flancului Diviziei a 4-a. La 16:30, comandantul Armatei a 6-a germane, Reichenau, a cerut sprijinul aviației
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Wansin. Germanii au primit ordinul să își regrupeze tancurile și infanterie și să asigure securitatea zonei ocupate. Mai înainte ca să poată îndeplini ordinul, germanii au fost atacați de unități franceze de blindate SOMUA. În timpul luptelor, tancul comandantului german al regimentului Panzer a fost distrus. După o luptă sângeroasă, cele două tabere și-au retras în dezordine blindatele. Francezii s-au retras la Merdorp iar germanii în zona orașului Hannut. La ora 20:00, Stever a luat legătura cu Hoepner și i-
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
că două divizii mecanizate sunt gata să îl atace, una din fața frontului său și a doua de peste cursul râului Mehaigne. Cei doi comandanți au hotărât să organizeze o ofensivă amplă a doua zi. Planul prevedea ca Divizia a 4-a Panzer să îșî concentreze atacul pe partea drepată a orașului Gembloux și să acționeze în colaborare cu Divizia a 3-a Panzer, care urma să primească sprijin aerian din partea "Fliegerkorps VIII". Germanii au atacat în timpul nopții, pentru testarea defensivei franceze. Apărătorii
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
doi comandanți au hotărât să organizeze o ofensivă amplă a doua zi. Planul prevedea ca Divizia a 4-a Panzer să îșî concentreze atacul pe partea drepată a orașului Gembloux și să acționeze în colaborare cu Divizia a 3-a Panzer, care urma să primească sprijin aerian din partea "Fliegerkorps VIII". Germanii au atacat în timpul nopții, pentru testarea defensivei franceze. Apărătorii punctelor întătite franceze au luptat până dimineața împotriva atacurilor infanteriștilor germani, care au încetat doar în primele ore ale zilei de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ieșit cu siguranță victorioase”. Infanteria germană a declanșat atacul principal în partea de sud-est, traversând râul Meuse. Pentru blocarea intervenției Armatei I franceze, Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a 4-a Panzer trebuia să lupte în mod sigur cu forțe mecanizate franceze puternice la Hannut și Thisnes - poziții pe
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a 4-a Panzer trebuia să lupte în mod sigur cu forțe mecanizate franceze puternice la Hannut și Thisnes - poziții pe care francezii le abandonaseră de fapt - și foarte probabil cu o a doua divizie mecanizată franceză la sud Mehaigne. Luftwaffe a executat în
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și Thisnes - poziții pe care francezii le abandonaseră de fapt - și foarte probabil cu o a doua divizie mecanizată franceză la sud Mehaigne. Luftwaffe a executat în acea dimineață atacuri în sprijinul ofensivei terestre, acoperind înaintarea Diviziei a 3-a Panzer spre Thorembais. Divizia a 4-a Panzer trebuia în acest timp să se deplaseze spre Perwez, împotriva a ceea ce germanii considerau că trebuia să fie o linie antitanc belgiană puternică. Prin aceste acțiuni, Corpul de Armată VI s-a încadrat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]