441 matches
-
nemulțumirea lui, dar tot ce e nefiresc nu ține o veșnicie. 8. Reîntors în camera mea, gândul îmi rămase în continuare la domnul Pavel, la uluiala de care era cuprins; „Nu se poate, își tot spunea. Atunci, în 1923... Ce papion purtam! și cum arătam când mă plimbam prin Schioping-Parc, se uitau toți la mine”... (era vorba de un mic parc, mai mult improvizat, de-a lungul a vreo 400 de metri, la capătul bulevardului mare, spre fluviu, cu câteva bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mediu. Dar dictatura asta? Pe el nu-l întreabă nimeni ce vrea? Nu-i vorbă, nici înainte nu-l întrebase... măcar așa, că exista și el. Și tot amestecând gândurile, se văzu din nou în anul 1928, tânăr, elegant, cu papion la gulerul cămășii scrobit, alb, impecabil, și adormi, în sfârșit, încântat. 9. Mă aflam în tribunal, la biroul meu, când unul dintre grefieri, tânăr, înalt, bătu la ușă (politețe ce se va uita cu timpul), o deschise și îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una în prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau îmbrăcați în costum negru, cămăși albe și papion, mândri când erau solicitați cu apelativul „picolo”, amintind de lumea Europei de Apus de vremurile de altădată, de care ne despărțea ca-ntr-o capcană imensa cortină de fier despre care nu aveai voie să vorbești. Era în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise David Stronge. —Richard Fine, încântat de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se Întorsese de la bucătărie cu satârul și o fugărise prin tot apartamentul. Tot cu satârul amenințase și costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și acum”, Își spuse el, „să Încheiem socotelile. Hei, chelner”, strigă el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l, un tânăr picolo În cămașă albă, pantaloni bleumarin și papion la gât se desprinse din perete și se apropie cu pași repezi de masă. Când acesta Îi Întindea chitanța, privindu-l drept În ochi, inginerul simți nevoia să-i pună această Întrebare: „Nu-i așa, tinere, că dimineața bunul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți vedea viitorul dumneavoastră... Veți avea parte de un sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La început, le-am ținut piept, cam cu jumătate de gură, când a venit vorba de planurile de nuntă, dar tipele au pus șaua pe mine rapid - iar adunarea intimă de la ferma părinților mei a explodat într-o serată cu papion la hotelul St. Regis, alături de 600 dintre „cei mai apropiați prieteni“ ai noștri. Altfel spus, aceștia erau 300 dintre cunoștințele înțepate ale lui Lucille din zona Palm Beach, 250 dintre partenerii de afaceri ai lui Randall și o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în semn de încurajare și înmânându-mi un card de acces temporar. Când am pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu butoane, dacă nu-l deranjează să apese și pentru mine pe butonul pentru etajul doisprezece. Din nu știu ce motiv, rugămintea mea le-a făcut pe toate celelalte persoane din lift să se oprească din conversații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ruga pe cineva să-ți apese și ție butonul era considerată o cerere nepoliticoasă? Mi-am făcut o notă mentală, ca data viitoare când aveam să merg cu liftul să mă descurc cu forțe proprii. — Mult noroc, mi-a spus Papion când am coborât la etajul doisprezece. Oare-și dăduse seama că eram acolo pentru un interviu? O altă femeie mi-a aruncat o privire și a clătinat cu tristețe din cap. Ce însemna asta? Era foarte deconcertant. Oare aveam atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori în rochii ca asta, când tu, de fapt, nu-ți dorești să te îmbraci decât în pijamaua ta lăbărțată, a pufnit femeia, scoțându-și un picior din ciorapi. Și când ai văzut tu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nici nu aveai cum. Rochia asta are cel puțin zece ani. E una din vechiturile mele preferate și mă bazez pe ea. —Te-ai simțit bine? Bărbatul rămăsese numai într-o pereche de boxeri și-și freca ceafa, acolo unde papionul i se îmfipsese în carne. Susan a strâmbat din nas. —Sincer? Nu, nu m-am simțit realmente bine. Detest petrecerile astea. Niciodată nu știu ce să spun și asta mai ales atunci când nu ești lângă mine. Da, îmi pare rău pentru chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și-a deschis telefonul mobil, a anulat comanda la taxi și s-a îndreptat către recepție, unde a luat o cameră. * ** Când a ajuns și ea, James stătea singur la bar, cu un Baccardi cu Coca Cola dietetică în față. Papionul îi atârna desfăcut în jurul gâtului. Încăperea era pe jumătate plină: câteva cupluri erau împrăștiate pe ici și colo și un grup mai numeros de bărbați se comasase lângă intrare. Oamenii râdeau zgomotos, dar când Julia a pășit înăuntru cu toții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi suna oarecum cunoscut atunci când mi-l spusese Felice și, Între timp, Îi telefonasem persoanei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
această după-amiază, la ora patru. Este vorba despre o chestiune importantă și urgentă. I-am cerut șoferului meu să rămână la dispoziția dumneavoastră. XLIV La legație mă așteptau doi bărbați, cu aceeași nerăbdare stăpânită. Russel, Într-un costum gri, cu papion În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de făcut decât să-mi pun pe cap pălăria unchiului meu, pe care o cărasem de-acasă împreună cu alte lucruri. Mi-am strâns tot părul sub ea. Mi-am legat la gât o fundiță de pânză verde, în chip de papion, și cu un cărbune găsit pe jos am rugat-o pe Ada să-mi facă o mustăcioară. Până la urmă, Ada a rupt cărbunele-n două, i-a dat jumătate soră-sii și amândouă mi-au trasat, simetric și simultan, două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la urmă din buget, pentru că a trebuit să le Încercați pe toate, cu aerul că ați crescut cu ele În casă. După doar cinci zile sînteți stăpîni pe voi și nu mai aveți nimic șovăielnic. Îi faceți semn tipului cu papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două zile. Numai anul ăsta e sărac, promitea tata, nu prea convins, c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu vorbea deloc; clienții i se adresau doar pentru a comanda cafea sau țigări, și atunci cînd nu le vindea, stătea atît de nemișcat încît tejgeaua părea o prelungire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privire. Se opri lîngă mine și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lovi cu umărul un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci n-o mai văzuse și ea nu-i dăduse răspuns după ce primise invitația. Doctorul și soția lui anunțaseră că vin, o știa de la Marioara. Despre ea, nici o vorbă. Îi tremură mâna când își potrivi papionul de mătase, dar oglinda nu-l nemulțumi, cu chipul din ea, care-l privea altfel. Hristea și Maria Livezeanu se ciondăniră încontinuu prin ușa deschisă între camerele lor, în timp ce se pregăteau de seara festivă. Pentru ei Anul Nou era un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trenciul pe umeri, se uită încă o dată în jur. Îl trase pe mâneci, mormăind mulțumit: ― Cred că asta e totul. Dascălu se privea încîntat în oglindă. Împrumutase din garderoba lui Scarlat o haină în dungi, o cămașă galbenă și un papion violet. ― Nu prea țin chestiile astea dimineața, remarcă zâmbind Raul Ionescu. Parcă ești un papagal. Cârnul îi scoase limba și continuă să se strâmbe în oglindă. Morfina încă nu-și făcuse efectul și Nucu Scarlat închise ochii. ― Aș rămâne aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un produs nou. Camera era plină de tineri, adolescenți și de douăzeci și ceva de ani, toți îmbrăcați normal, ca și cum ar fi participat la un concert rock și nu la prelegerea seacă a unui profesor care stătea la pupitru, purtând papion și vorbind despre o genă numită a58799-6b. Profesorul le arăta acum grafice cu acțiunea enzimatică, linii negre întretăiate, pe un fond alb. Puștii stăteau tolăniți în fotolii, jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra materialului. Stând în partea din spate a camerei, conducătorul echipei, un psiholog pe nume Paul Gode, ridică un deget în aer, făcându-i semn profesorului să scurteze. „Papion“ îl privi surprins, dar încheie rapid. În concluzie, zise profesorul, echipa noastră de la Universitatea Columbia a izolat o genă care promovează armonia socială și coeziunea de grup. Face acest lucru prin activarea cortexului prefrontal al creierului, o zonă cunoscută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]