275 matches
-
s-a înrolat în armată ca voluntar în unitățile de parașutiști, făcând parte din batalionul 890. Îb armata i-a fost schimbat din greșeală numele de familie din Shimron în Shomron (numele ebraic al Samariei). După parcurgerea etapelor antrenamentelor că parașutist combatant, a fost trimis la un curs de ofițeri de infanterie, în cadrul căruia a participat la operații de represalii contra fedainilor palestineni. luând parte la raidul asupra postului de poliție A-Rahwa,la Operația Gulliver - raidul asupra postului de poliție iordanian
Dan Shomron () [Corola-website/Science/310176_a_311505]
-
și comandantul aviației militare, Luftwaffe, a Germaniei naziste. Înființarea primelor lagăre hitleriste germane de concentrare (gen închisoare) și a Gestapo-ului (poliția secretă de stat) sunt strâns legate de numele lui Göring. Divizia de tancuri " Panzerdivision" (divizia de blindate și parașutiști), care a luptat în Africa și Sicilia, a purtat numele său. Fiul lui Ernst Hermann Göring (n. 1839, d. 1913) și al Franziskăi Tiefenbrunn (d. 1923), Hermann Göring avea origine aristocrată, fiind considerat unul dintre eroii germani ai Primului Război Mondial. Prin
Hermann Göring () [Corola-website/Science/303060_a_304389]
-
fie efectuate mult în spatele liniilor inamice cu câteva ori înaintea asaltului amfibiu, zonele de parașutare ale „Varsity” erau imediat în spatele primelor linii germane, în raza de acțiune a artileriei aliate. În plus, pentru ca să nu fie loviți de focul propriei artilerii, parașutiștii aliați nu trebuiau să înceapă acțiunea decât după ce infanteria reușise să ajungă pe malul estic al Rinului. Justețea hotărârii lansării parașutiștilor înarmați doar cu arme ușoare de infanterie într-o zonă așa de apropiată de front a fost pusă la
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
(n. 15 decembrie 1923, Balasinești - d. 12 martie 2000, București) a fost un militar român, ofițer parașutist al trupelor de elită cu specializare făcută în Germania la "Academia de Înalte Studii Aeronautice" de la Jüterbog Berlin-Brandenburg pe care a absolvit-o la data de 1 august 1944 și, ulterior, stagiu de exercițiu și pregătire la Allentsteig Lager Kaufholz
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
impusă prin armistițiu; colonelul Al. Evolceanu, locotenent-coloneii Eugen Plesnila, Dumitru Sorescu (din Craiova) și Constantinescu; maiorii Brezeanu și Gertner; căpitanii: Mircea Criveanu, Cochinos, Mantu (parașutist), Victor Sassu (parașutist) Mihai Țanțu (parașutist) și Smaranda Brăescu (prima femeie pilot și prima femeie parașutist); locotenenții V. Ciofan și Mircea Holban; N. Alexandrescu, I. Alexandrescu, N. Chisalicescu și Victor Toma (preot). Timp de 15 ani a îndurat și suportat cele mai fioroase și cumplite atrocități cunoscute de om, suplicii elaborate minuțios de fiarele dictaturii comuniste
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
ferate de aprovizionare, atacând poziții nipone foarte slab fortificate. Comandantul japonez a lipsit de la postul său în primele 18 ore ale atacului, iar comunicațiile dintre centrul de comandă și unitățile îndepărtate au fost întrerupte aproape de la început. În același timp, parașutiștii sovietici au fost lansați pentru cucerirea aeroporturilor și orașelor aflate pe direcția de atac a forțelor terestre. De asemenea, avioanele de transport au fost folosite pentru aprovizionarea cu combustibil a unităților avansate, care nu mai puteau fi aprovizionate pe cale terestră
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
obiectiv era capturarea lui Josip Broz Tito și a principalilor lui colaboratori. Cartierul general al lui Tito era amplasat pe dealurile lângă Drvar (Bosnia). Alături de pricipalii lideri iugoslavi se aflau și ofițerii de legătură aliați Randolph Churchill și Evelyn Waugh. Parașutiștii germani lansați în zona de luptă și-au croit drumul prin lupte grele spre peșteră în care se află cartierul general al lui Tito. Ar mai trebui amintit că în același timp și cetnicii lui Draža Mihailović au desfășurat un
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din care două de parașutiști englezi, printre care cei trei membri ai operațiunii “Autonomous”, și trei grupuri compuse din parașutiști sovietici. Misiunea Jandarmeriei era strict de a captura aceste grupuri și de a-i împiedica să acționeze în spatele frontului. De asemenea, gen. Constantin Tobescu menționează un caz în care s-au comis atrocități de către jandarmi asupra populației civile, pentru care
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
într-o zonă împădurită aflată undeva între județele Satu Mare, Sălaj și Bihor Alți agenți vor fi trimiși din Grecia, printre aceștia numărându-se Toma Bebi, prins de Securitate exact la aterizare. Bebi va colabora cu Securitatea până la prinderea altor 12 parașutiști legionari. Printre românii recrutați de CIA la începutul lui 1951 se numără: Constantin Saplacan, Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Matias Bohm, Ilie Puiu. Securitatea îi va prinde și va descoperi că au fost recrutați în Italia. Guvernul român va trimite o
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
încercuire. Sultan Yacoub a rămas unul dintre puținele obiective neadjudecate de Israel în acest conflict. Ei au înaintat înspre Beirut. Pentru a tăia toate rutele de retragere ale OEP, marina israeliană a facilitat o debarcare amfibie de tancuri, blindate și parașutiști la nord de Sidon. Israelienii au ajuns curând la Beirut și erau hotărâți să îndepărteze OEP din Libanul de Sud. Tir și Sidon (marile orașe din Libanul de Sud, aflate încă în fâșia de ) au suferit multe pierderi, iar capitala
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
regiune din nordul tărmului Mării Egee. Scopul bulgarilor era să obțină ieșire la Marea Egee și să ocupe Macedonia răsăriteană și Serbia răsăriteană. Vardarska banovina iugoslavă și regiunea Macedonia au fost împărțite între Italia (vest) și Bulgaria (est). Pe 20 mai 1941, parașutiștii germani au fost lansați deasupra aeroporturilor din nordul insulei Creta. Asaltul parașutiștilor a fost întâmpinat cu o rezistență puternică de apărători - trupele aliate și populația cretană - dar aceștia au fost până la urmă covârșiți de forțele germane. Totuși, pierderea unui mare
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
B.Yehoshua a primit, în cele din urmă, o educație laică sionistă cu o orientare socialistă. El a învățat la Gimnaziul ebraic din cartierul elitei intelectuale a Ierusalimului - Rehavia. Ulterior el s-a înrolat în armata israeliană. În cadrul unității de parașutiști a Nahal (Tineretul agricol combatant) a luat parte la operații de represalii din anii 1950 contra fedainilor palestinieni și la Campania din Sinai din 1956. După eliberarea din armată, A.B.Yehoshua a locuit o scurtă vreme în kibuțul Hatzerim
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
, () a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioana europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA). S-a născut în satul Hănțești, comuna Buciumeni, din județul Tecuci (interbelic), actual în județul Galați. Între anii
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele Negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistență [MNR] organizația „HAI” împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihai Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist). Ascunsă de oameni de suflet - prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru - nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialitățile sovietice pentru a face
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele Negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistență [MNR] organizația „HAI” împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihai Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist). Ascunsă de oameni de suflet - prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru - nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialitățile sovietice pentru a face instrucția soldaților sovietici. O versiune acceptată în general
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
direct, în anii 1993 - 1999, de domnul Anghel Ciucur, a cărui activitate că parașutist militar și apoi civil, a început în anul 1941, cu primele promoții de parașutiști militari și s-a încheiat după 60 de ani de activitate alături de parașutiștii sportivi. În ultimii ani de viață Anghel Ciucur a fost președintele de onoare al Asociației Naționale a Parașutiștilor din România, activitatea sa fiind recunoscută și de Federația Aeronautică Internațională care i-a acordat Diplomă Paul Tissandier în anul 1993, pentru
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
O altă femeie, doamna Blanchard, văduva navigatorului aeronaut Blanchard, practica ascensiunile cu balonul și lansările cu parașuta. La 16 iulie 1819 la Paris, în cursul unei ascensiuni nocturne, balonul se incendiază accidental și doamna Blanchard își pierde viața. Dintre femeile parașutiste mai amintesc pe Katchen Paulus, care a cucerit publicul la trecerea între secolele XIX - XX, nelipsita la principalele manifestări internaționale cu spectaculoase lansări din balon. Până la sfârșitul primului război mondial, parașuta era folosită de aerostieri ca mijloc de salvare la
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
serie de antrenamente și cursuri de cunoașterea parașutei, sub directă îndrumare a domnului Otto Heinecke, la 5 iulie 1928 Smaranda Brăescu a executat primul salt cu parașuta, de la o înălțime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie parașutist din România. Revenind în țară, „singură și necunoscută”, așa cum mărturisește Smaranda pentru revista "Realitatea Ilustrata": "„Am facut o cerere pentru a intra în școala de pilotaj. Amânată de la o săptămână la alta, m-i s-a spus în cele din
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
a trupelor de parașutiști este 10 iunie 1941. O regăsim pe Smaranda Brăescu alături de Cpt. Ștefan Șovert și Traian Dumitrescu, zis Popa, în compoziția cadrelor de instruire în calitate de „profesori” prin D.M. nr. 233 din 25 iulie 1941. Se formau noi parașutiști, iar Smaranda avea darul de a genera „încredere” noilor parașutiști, așa cum mărturisea și Anghel Ciucur, care a obținut brebetul de parașutist în 19 octombrie 1941. Aici s-au format cadre de nădejde ale parașutismului militar și sportiv românesc. În timpul războiului
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
pe Smaranda Brăescu alături de Cpt. Ștefan Șovert și Traian Dumitrescu, zis Popa, în compoziția cadrelor de instruire în calitate de „profesori” prin D.M. nr. 233 din 25 iulie 1941. Se formau noi parașutiști, iar Smaranda avea darul de a genera „încredere” noilor parașutiști, așa cum mărturisea și Anghel Ciucur, care a obținut brebetul de parașutist în 19 octombrie 1941. Aici s-au format cadre de nădejde ale parașutismului militar și sportiv românesc. În timpul războiului a mai activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
botezate: o stradă din București, o aeronavă a companiei Tarom, iar la Muzeul Aviației îi este dedicat un stand de prezentare. Aeroclubul României, de asemenea, a numit Aeroclubul teritorial din Oradea cu numele „Smaranda Brăescu”, numeroase competiții fiind dedicate eroinei parașutiste. Pentru cinstirea memoriei ilustrei campioane, Compania Red Bull a înființat „Ordinul Smaranda Brăescu”, dedicat tinerelor parașutiste din România. Cu acest prilej, personalitatea Smarandei Brăescu a fost adusă în actualitate, în stilul “vulcanic” al acțiunilor “Red Bull”. În decembrie 2010 a
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
faptul că Gabčík a studiat acolo. Jozef a lucrat la un moment dat la o uzină chimică din Žilina până în 1939. El a fugit din Cehoslovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Marea Britanie, unde a fost antrenat ca parașutist. El a fost avansat la gradul de "rotmistr" (un grad similar cu cel de sergent în Armata Britanică). Cehoslovacii liberi, așa cum erau numiți el și ceilalți cehoslovaci auto-exilați, au locuit la Castelul Cholmondeley de lângă Malpas, în comitatul Cheshire. și Jan
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul. Între 10 - 18 iunie, ofensiva diviziei a IV artilerie, împreună cu regimentul 505 infanterie parașutiști și divizia 82 aeropurtate americane, au spart linia de apărare germană, care se intindea de la, Quineville, prin Montenburg și Chef du Pont, pâna la Carentan, și au înaintat spre extremitatea vestică a peninsulei. Trupele americane au obținut aici o mare
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
cercetători ai iudaismului și limbii ebraice. Fratele său, rabinul Elhanan Ben Nun, este rabinul așezării Shilo și directorul ieșivei Beit Orot. Yoel Ben Nun a invatat la Ieșiva Merkaz Harav a rabinului Tzvi Yehuda Kook. Ca soldat în brigada de parașutiști rezerviști 55 a participat în cursul Războiului de Șase Zile la luptele pentru Orașul Vechi al Ierusalimului și Muntele Templului. În 1968 cu Hanan Porat, Ben Nun a apelat la rabinul Yehuda Amital și împreună au înființat ieșiva „Har Etzion
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]