2,686 matches
-
Alessandro Baricco, firește!) ajunsă perversiune și ocară absolută în orice ceartă. În câteva cuvinte, proza lui Petre Barbu e aluvionară la modul "noroios" și "frumusețile" se amână precum unui alchimist frenetic dar pripit. Blazare este o încercare cam haotică de parabolă în care se amestecă toate ingredientele posibile dar care, în lipsa rețetei, își neutralizează efectele. Umorul, care să fi scos din țâțâni lumea amărâților de siderurgiști orfani ai Complexului, sau poezia contrastelor mizerabile ar fi salvat cartea și i-ar fi
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
susțineri se leagă, își continuă Dan Zamfirescu demascarea, de ceea ce s-a petrecut mai târziu la Iași, la colocviul de poezie "care s-a transformat într-un vehement atac concentric la adresa poeziei patriotice și a poetului Adrian Păunescu, executat prin parabole sau direct pe nume de Șt. Aug. Doinaș, Dorin Tudoran și Gheorghe Grigurcu". Atac la poezia patriotică, atac la Adrian Păunescu, parcă e totuși prea puțin, își va fi zis învolburatul Dan Zamfirescu în timp ce cuvânta, și atunci iată-l aruncând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
timp între două tărâmuri... „... Poate visez, dar... crede-mă!”. Astfel, în cele două catrene de început, poetul întărește eul liric prin manifestarea unei dorințe nemărginite de reconstituire a unor secvențe aparținând unui timp pierdut, a acelei iubiri sacre, ca o parabolă despre trăirea eternității sub semnul vieții... “De-aș ști că-n viața mea revii/ Să retrăim iubirea noastră sfântă, / De-aș ști că poți din nou să fii / Pădurea mea și marea mea adâncă/ Și, o, de-aș ști că
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
avut șansa să aibă un rege al sarcasmului: Gheorghe Dinică. Despre restul unei distribuții excelente, vom vorbi la premiera din toamnă. Tot la toamnă, văzînd filmul, o să remarcați tehnica pistelor false, capcanele narative, duelul dintre imagine și monologul personajului principal, parabola (pro)manipulării, finalul în care ficțiunea înlocuiește, total, realitatea... Tot la toamnă o să recunoașteți cîteva momente - mici bijuterii: de pildă, profesorul înamorat dă un telefon secret refugiat în baie, așezat pe WC; " Cineva acolo sus mă iubește!", conchide el, în
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
global, plecând de la un incident care, oricum, incita imaginația. Anume, în primii ani ai comunizării, primarul unei localități natural izolate, arase în jur, făcuse imposibil accesul, încât circumstanțe comune tuturor satelor țării - ocupația sovietică, colectivizarea - rămăseseră acolo necunoscute. În fapt, parabola sa este mai întinsă, vizând oricare colectivitate care se insularizează - sau este insularizată - fenomen pe care l-a cunoscut și România în trecute decenii. Ba încă i se supun apreciabile comunități în zilele noastre, să zicem Cuba, dar nu și
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
sub direcția de scenă a regizorului austriac Ulf Dückelmann și scenografia Getei Medinski. „Este, cred, cea mai frumoasă piesă a celui mai important dramaturg modern al Austriei. Acest circ părăsit, cândva strălucitor, în care se desfășoară drama personajelor, este o parabolă a întregii lumi“, a declarat regizorul. Spectacolul beneficiază de o distribuție excelentă: Traian Buzoianu, Claudia Ieremia, Cristian Szekeres, Ion Rizea, Constantin Tovarnițchi. Următoarele reprezentații cu „Puterea obișnuinței“ vor avea loc în 19 și 22 aprilie, de la ora 19. S. P.
Agenda2003-15-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280892_a_282221]
-
discursului său își lovește cititorul frontal până la producerea unei perplexități care pune în discuție - sau în cazul cel mai profund - rediscută limitele însele ale domeniului, amintind în unele locuri rumoarea pe care au pututo produce la vremea lor, Jurnalul fericirii, Parabolele lui Iisus sau, într-un sens arhetipal pentru această discuție a textului evanghelic, comentariul lui Augustin la Predica de pe munte a Domnului. În text, frapează mai întâi o medietate pe care și-o propune autorul, denunțând drept extreme inconfortabile în
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
despre Virgil, nimeni altul decât Virgil al nostru, săritorul Virgil cu mustața lui inconfundabilă, portarul Uniunii Scriitorilor. Vai, ce personaj profund știe să facă scriitorul din acest om pe lângă care suntem tentați să trecem fără să-l vedem! Și ce parabolă tulburătoare construiește el despre zădărnicie și vanitate, despre glorie și uitare! Și ce confesiune sinceră până la cruzime scrie el despre propria condiție: „Eu mă iluzionez că Dumnezeu îmi va lăsa o zi, înainte să mor, să pun grămadă manuscrisele și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
din generația 1980, are încă de la Sălaș în inimă, din 1976, o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală în maniera cealaltă. Când a
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
un atac de o grosolănie inimaginabilă. Cronicarul nu este prieten, nu este apropiat al domnului Pleșu. Dar pentru orice om rațional este de bun-simț să recunoască valoarea acestui om. Ea sare în ochi dacă îi citești cărțile importante, de pildă, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, dar răzbate, iată, și în simple articole de gazetă, precum e acesta, semnalat aici. Avuția națională este compusă și din minți strălucite, cum este a lui. Iar să-l terfelească unii și alții, cum au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2724_a_4049]
-
acum, într-o variantă revizuită, Apă neagră (volum publicat în 1999, la Editura Nemira, recompensat cu Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București). Într-o notă de pe manșeta cărții, autorul își deconspiră intențiile și modelul literar, vorbind despre o „parabolă neiertătoare“ și despre „satul multisecular, vag macondian, cu rol de axis mundi, (...) matricea metamorfozelor spectaculare ale comunismului românesc“. Romanul Apă neagră poate fi citit, într-adevăr, ca o narațiune parabolică a adaptabilității românului subt vremi sau a carnavalizării unei istorii
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
îndulcește, așa cum desfrânarea învățătoarei Mioara (v. scena acuplărilor succesive cu cei doi bărbați) se transfigurează poetic într-o nouă pagină de Cântarea Cântărilor. De aceea, nu pot să nu mă întreb ce-ar înțelege tinerii născuți după ’89 din această parabolă a vieții sub dictatură. Cred că mai nimic din ce-ar trebui să înțeleagă. Prozatorul are capacitatea mânuirii diverselor registre stilistice (după cum s-a mai spus), putându-se discuta, în același timp, și de o carnavalizare (în sens bahtinian) a
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
nu mai suport nefericirea, înfrângerea. Când un personaj, ori un sportiv preferat, se îndreaptă cu evidență spre eșec, întrerup. Îmi amintesc o vorbă a lui tata, la filmele cu viață grea: „Nu avem noi destule necazuri? De ce aduc ei așa ceva?”. Parabolele lui Iisus. Lui Andrei Pleșu i se potrivește ce scrie el despre poveste: „...nu dă ceva de gândit fără să dea ceva de trăit”. Pornind de la Luca (II, 29), A.P. scrie: „Rolul mesianic al lui Iisus nu are nevoie, pentru
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema cristică seamănă cu ambiția lui William Faulkner de a scrie O parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a cărei decriptare a dus, la rândul ei, la multiple conexiuni. Testamentul
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
Livius Ciocarlie Andrei Pleșu nu acceptă cărările ocolite pe unde să se ferească de întrebarea incomodă: cum e cu putință ca Iisus, iubitorul, să le vorbească în parabole oamenilor pentru ca ei să nu înțeleagă? Preferă s-o apuce pieptiș, îndreptând ascuțișul răspunsului dinspre acei bieți oameni spre noi, cei de acum, care nu suntem disponibili să primim învățătura. Pleșu nu este pentru un creștinism blând, moale, concesiv. Întrebarea
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” parcă este o distanță prea mare. Să fie acesta, cu această dispoporție între greșeală și pedeapsă, Dumnezeul iubitor? Nu este Atotputernicul Vechiului Testament? Iar cel care rostește parabola să fie mielul Domnului? Nu uit, Andrei Pleșu este pentru rigoare, nu pentru blândețe, dar... A.P.: „Vechiul Testament confirmă, în repetate rânduri, afecțiunea Creatorului pentru poporul Său”. Sincer vorbind, n-am observat. Am observat numai că pentru Dumnezeu poporul este, într-
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
dintre toate este dezumanizarea, uciderea sufletului - e ca și cum am spune capacitatea de a alege între faptele bune și cele rele. Impune-i unui individ să fie bun și numai bun și îi vei ucide sufletul, probabil, de dragul stabilității sociale. Ceea ce parabola mea și a lui Kubrick încearcă să afirme este că e de preferat o lume a violenței manifestate în deplină cunoștință de cauză - violență aleasă ca act de voință - decât o lume condiționată să fie bună sau inofensivă. Recunosc că
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
multe alte situații delicate pentru organismul uman și o gamă mare de afecțiuni. Este avizat de Ministerul Sănătății. Detalii pe Internet la adresa: www.spiridus.ro. C.S.: Am citit că faceți parte dintr-un "Club" foarte select... Dr. E.S.: Este o parabolă a presei. Am primit întradevăr Premiul Nikita Mihalkov, care se acordă pentru contribuții originale și de succes în domeniul economic, artistic, dar și științific și politic. Acest premiu lau primit, în ultimii ani, savanți și cercetători, astronauți, dar și personalități
Viitorul, între speranță şi incertitudine. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
Daniel Cristea-Enache Un Sorescu diferit descoperim în ultimul volum al poetului care a impus, într-o epocă literară dominată de lirismul abstract și metafizic stănescian, un program al ironiei, al parabolei minim codificate și al deschiderii maxime către cititor. Unde Nichita Stănescu își cîștigă lectorul și prin doza de ininteligibil și non-rezumabil a poemelor sale (a le repovesti, critic literar fiind, e a avea umor involuntar), Marin Sorescu și-l apropie
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
Dacă un om fuge din fața suferinței seamănului său, neputîndu-i-o nici curma, nici alina, „ce inimă tare/ Trebuie să aibă și Dumnezeu,/ Dacă poate vedea atîta durere/ La răniții uitați sub copaci”? Poemul „desfășurat”, dar cu sensul la urmă, e o parabolă remarcabilă și un text sclipitor, în modalitatea și în maniera vechiului Sorescu.
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
scurt cuvânt de mulțumire, luând nominalizarea ca pe un cadou la împlinirea a 40 de ani. Livius Ciocârlie, cu Exerciții-le sale de imaturitate a fost prezentat de Nicolae Manolescu. Cu multă simpatie, printre tachinări, și dând citire unei scurte parabole despre oamenii de vază, pentru a ne convinge de stilul cărții. Om de vază, el însuși, Livius Ciocârlie a ținut cel mai spumos discurs al serii, glosând pe marginea lipsei sale de noroc de premii. Nu însă și lipsă de
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
Stinge cu dreapta Ta cea atotputernică focul ce m-a cuprins!” „Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai Sin, apărut și lansat postum de editura „Nemira” din București, cu câtva timp în urmă. O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea și dureroasa franchețe a discursului, o carte matură și responsabilă despre condiția dramatică a intelectualului vremii contemporane românești, peregrin întru regăsirea Adevărului Unic al sinelui. Într-o lume ternă, lipsită de orizont, într-un univers ostil
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
numit „o fenomenologie epică a spiritualității române”. Cele zece romane din acest ciclu comunică strâns între ele. Sunt unitare în varietate. Unitatea lor este susținută, între altele, de faptul că fiecare dintre ele a fost conceput și realizat ca o parabolă pe teme istorice, psihologice și morale. De ce ați optat pentru forma epică a parabolei? Mihail Diaconescu: Pentru că parabola mi se pare a fi cea mai potrivită formă epică atunci când stau la masa de scris și doresc să comunic convingerile artistice
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
strâns între ele. Sunt unitare în varietate. Unitatea lor este susținută, între altele, de faptul că fiecare dintre ele a fost conceput și realizat ca o parabolă pe teme istorice, psihologice și morale. De ce ați optat pentru forma epică a parabolei? Mihail Diaconescu: Pentru că parabola mi se pare a fi cea mai potrivită formă epică atunci când stau la masa de scris și doresc să comunic convingerile artistice și filosofice care mă preocupă. Adolescent fiind, îl ascultam cu evlavie pe tatăl meu
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
unitare în varietate. Unitatea lor este susținută, între altele, de faptul că fiecare dintre ele a fost conceput și realizat ca o parabolă pe teme istorice, psihologice și morale. De ce ați optat pentru forma epică a parabolei? Mihail Diaconescu: Pentru că parabola mi se pare a fi cea mai potrivită formă epică atunci când stau la masa de scris și doresc să comunic convingerile artistice și filosofice care mă preocupă. Adolescent fiind, îl ascultam cu evlavie pe tatăl meu, preotul și învățătorul de
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]