642 matches
-
detalii, cu o migală învecinată cu obsesia, iar apoi pusă în practică de romancierul Vasile Neacșu, ilustrează raporturile complexe dintre realitate și ficțiune, dintre ceea ce imaginează personajul și ceea ce imaginează autorul intrat în scenă. Totodată parodic și absurd, psihologic și parabolic, romanul valorifică ambiguitatea subiectului epic, permanenta confuzie a planurilor și a datelor, substituirea între personaje și măști într-o lume carnavalescă, în care totul este relativ. C. reia tema vieții ca spectacol, exploatată atât de des de la comedia renascentistă la
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
un „șoc de ideal” dislocă inerția și rutina, predicând o întoarcere la iubire și la idealismul adolescentin. Mai complex tematic și tehnic, romanul Varvarienii (1998) - scris înainte de primul, dar respins de cenzură - combină ingenios registrul realist cu cel fantastic și parabolic. Varvaria (trimitere străvezie la „Barbaria”) e un ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
Cocó la Iași, Cocó și actorii, Plângerea lui Cocó, Rugăciunea lui Cocó, Cocó-express etc.). Ca prozator, Tudor Arghezi nu publică însă în B. de p. numai tablete, ci și o serie de mici povestiri cu conținut anecdotic, caracterologic sau chiar parabolic, între care: Iisus al doilea, Un linșaj, Moș Niculae, Fizionomistul, Un roman de iubire, Doi vecini. În ce privește proza, sunt de consemnat, în afara textelor argheziene, contribuții remarcabile ale altor scriitori. Deși dintre ei nu lipsesc cei de factură mai tradiționalistă, precum
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
cui vreau, cu condiția să am mijloacele de a mă racorda la cutare sau cutare rețea, ale cărei capete, sedii ale culturilor multinaționale, sînt în Statele Unite, Japonia, Europa de Nord. Orice om care are 3000 de dolari își poate procura o antenă parabolică pentru a recepta semnale din lumea întreagă, dar sateliții geostaționari nu vin de oriunde și posesorii releurilor de transmisie nu sînt orișicine. Sfîrșitul monopolurilor de stat, începutul oligarhiilor. Există și un alt versant, negativ de data aceasta, al dematerializării suporturilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
doua paradă, bruiajul, a cărui eficacitate este infailibilă, presupune ținte fixe, puține la număr și de putere scăzută cu excepția imobilizării unor mijloace considerabile. Filtrarea undelor hertziene este de-a dreptul o tîmpenie; pînă și sateliții de difuzare directă, alăturați antenelor parabolice, eludează bruiajele. Descumpănirea statelor din Lumea a Treia unde rețelele hertziene și centrele de emisie se află sub controlul statului în momentul confruntării lor cu revoluția video seamănă într-atît cu cea din statele Vechiului Regim în momentul confruntării lor cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
periferică totală este ~1 URP (0,2 4 URP), în timp ce rezistența pulmonară este mult mai mică, de numai ~0,14 URP. Curgerea cu debit constant printr-un tub lung cu pereți netezi este laminară și are un profil de viteză parabolic, datorită diferențelor dintre forțele de adeziune (ale lichidului la peretele vasului) și cele de coeziune (din interiorul lichidului). Mai ales la viteze mari, neregularitățile tubului determină curgere turbulentă, însoțită de creșterea rezistenței la curgere. Tendința de apariție a turbulenței se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
roman, oricât s-a contestat aceasta, un roman în esență social și realist, iar acest caracter nu-i este deloc diminuat nici prin somptuozitatea stilului, nici prin visarea și melancolia romantică (și bovarică). Mai există și tendința către o literatură parabolică, de mituri și simboluri. Sunt exemple ilustre de felul acesta și vechi și recente. Ele ating grandoarea numai dacă sunt adânc impregnate de realitate, cum e cazul la Rabelais, Cervantes, Melville sau Kafka. Realitatea empirică nu este adevărul, dar îl
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar, Cluj, 1943; La izvorul cu pietre albastre
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec discret al trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape”, „Eutopia, mândra
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
al Poporului din Republica Moldova (1989). Este laureat al Premiului de Stat din Republica Moldova (1990) și al Premiului „Nichita Stănescu” (1997). În primele volume de versuri, Maci în rouă (1963) și Univers intim (1966), M. exploatează anecdoticul, relatarea frustă, dar și parabolicul. Formula poetică este contaminată de clișeele timpului, conținând totuși în subsidiar un refuz al idilicului. O poezie despre tăcerea pământului cutreierat de fiorii creației, despre duritatea și gravitatea comunicării, despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ basarabean („Poate osul, de-a
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care întrețese misterios realitatea cu închipuirea, ține în parte și proza autorului. Dus la extrem în romanul Pavilionul (1981), o supraîncărcată și aproape prolixă narațiune parabolică despre o lume levantină în descompunere, acest joc ia o formă mult mai echilibrată în culegerea Pasagerul (1985), care cuprinde câteva povestiri remarcabile (Călătorul clandestin, Debarcaderul, Capcană pentru vulpi, Sauna), ca și în romanele Strada Occidentului (1986) și Vizită la
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
părți), accesibilitate a conflictului („cazuri de conștiință” prezentate într-un context cotidian), știință a dozării efectelor etc. Începuturile lui datează din anii ’60, vădind influența teatrului absurd, cu afinități mai degrabă pentru tensiunea pieselor lui Samuel Beckett decât față de orizontul parabolic al creațiilor lui Eugen Ionescu. „Uitate” prin arhivele secretariatelor literare, dintr-o simptomatică teamă față de presupusul lor caracter subversiv, textele dovedesc subtilitate și capacitate de a coagula înrâuriri variate. Astfel, Podul sinucigașilor („comedie în două părți”, scrisă în 1965, dar
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
noile lor înfățișări, din istoria recentă în imaginația epică. Ploieșteanul I. încearcă și reușește în câteva rânduri să prindă psihologia și moravurile individului în perioada tranziției. Narațiunile lui arată inteligență satirică și putere de imaginație epică. Piesele cultivă farsa tragică, parabolicul, comedia de moravuri, cu mijloacele și limbajul teatrului postionescian. Punctul de reper mai îndepărtat rămâne tot Caragiale, modelul absolut. Personajele sunt mărunți funcționari locali, birocrați înăcriți, femei bovarice și geloase, mărunți șefi tiranici față de subalterni și slugarnici față de superiori. O
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Lovinescu, Trăsura la scară, „Caiet program” (Teatrul Nottara, București), 1983, 3; Victor Parhon, Fiorul tragic al satirei, TTR, 1988, 2; Valentin Silvestru, Comedii incisive, RL, 1988, 43; Valentin Silvestru, O satiră multiplă, RL, 1989, 7; Eugen Simion, Comedia satirică și parabolică, RL, 1989, 9; Florin Faifer, Suflete moarte, suflete vii, CRC, 1989, 25; Victor Parhon, Starea satirei, TTR, 1989, 4; Eugen Simion, Spiritul ploieștean în literatură, L, 1992, 3; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Cultura națională”, 1996, 5; Fănuș Neagu, Noi
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
5; Fănuș Neagu, Noi și viața păcătoșilor, „Caiet program” (Teatrul Național, București), 1996, 6; Ștefan Augustin Doinaș, Pierderea inocenței, „Caiet program” (Teatrul Național, București), stagiunea 1996-1997; Natalia Stancu, Lumi pe dos și idealuri zadarnice, „Cotidianul”, 1997, 2; Romul Munteanu, Teatrul parabolic „Naționalul”, 1997, 5; Ghițulescu, Istoria, 434-436; Doina Papp, Viața pe o scândură, București, 2001, passim. E.S.
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
ale românilor din exil („Limite” și „Meridian”). Poezia pe care o scrie I. este una modernistă, marcată uneori de accentele unui neoromantism lucid, „controlat”, vădind alteori propensiuni expresioniste, o poezie însă cu precădere imagistă și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii sunt vădite încă din cartea de debut, în care elementele, vegetația, natura sunt mobilizate în construcții doar aparent alegorice, menținute într-un vag el însuși
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
ucisă de Siguranță pentru vina de a fi participat la acțiuni comuniste subversive, săvârșite în memoria tatălui ei, participant la revolta muncitorilor de la Grivița din 1933. „Infernul” ideologic se încheie pentru prozator odată cu apariția romanului Alexandra și infernul (1966), narațiune parabolică ce marchează începutul celei mai importante etape în evoluția scrisului lui F. Roman de război, încărcat de evocarea unor experiențe traumatizante și a unor crize psihologice profunde, Alexandra și infernul este alcătuit prin punerea cap la cap a unor povestiri
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Ci, pur și simplu, cu un alt subiect, de fiecare dată individual. Formula lor simplă e: de fiecare dată, eu cu tine. Criti-ficțiune, filosofo-ficțiune, teori-ficțiune Corin Braga: Am să Încep cu o mică parabolă (de fapt e o anecdotă, dar parabolică) asupra acestei ședințe: În urmă cu vreo jumătate de an, devenea tot mai evident, iar lucrurile cred că s-au accentuat Între timp, că există o anumită nemulțumire, o formă de frustrare În privința felului În care se desfășoară aceste ședințe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cele două cărți. Există în ele și multă discursivitate, dar aceasta ilustrează doar aparent și în parte conformarea la imperativele oficiale ale poeziei pe înțelesul tuturor. „Muntean”, „bucureștean”, „Mitică” (așa cum i s-a spus), pentru D. agorafilia, oralitatea/locvacitatea, anecdotismul parabolic (uneori și numai tezist-didactic), dedublarea de tip ironic, cultivarea poantei etc. presupun un anumit spațiu de manevră și o plasmă în care această materie poetică poate să ia naștere și să se miște, dar și prin care poetul ajunge să
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă din 1664, obiectul discuțiilor sale
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
E drept că meditația asupra scriiturii și intertextualitatea nu lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă indicii ale unei angoase duse până la autocombustie decât desene din covorul pestriț al unui discurs optzecist. În plus, visceralitatea, vizionarismul, dominanta parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează față de congenerul clujean este proiecția panoramică a viziunii pe scara istoriei - o istorie văzută nu ca un carnaval
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
vârstă a eroinei-martor, Ann, înfățișând experiențele erotice ale studentei pierdute într-un mare oraș, probabil Bucureștiul, de dinaintea celui de-al doilea război mondial, proiectat însă printr-o localizare incertă într-un burg al Guvernatorului, „ființă misterioasă și atotputernică”. Alunecarea spre parabolic este de această dată mult mai evidentă decât în primul roman. Din păcate, Les Amours impitoyables recurge la o complicare polițistă a intrigii, sporind senzaționalul. Totuși, prozatoarea știe să recreeze atmosfera încărcată de suspans și de mister a vechilor palate
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
70” de Matei Călinescu), literar-meditativă („Privirea lui Orfeu” de Dan Laurențiu, „Scrisori Provinciale” de Ștefan Bănulescu, „Prepeleac” de Constantin Țoiu), filosofico-ideologică („Pro domo” de Alexandru Ivasiuc, „Mic dicționar” de Mihai Zamfir), altele, tablete în care lirismul și reflecția morală, uneori parabolică, se îmbină potrivit unei formule personale („Trapez” de Geo Bogza, „Atlas” de Ana Blandiana, „Cerșetorul de cafea” de Emil Brumaru, „Cronica pesimistei/ optimistei” de Ioana Pârvulescu). Nu mai puțin incitante sunt rubricile cu un caracter informativ și cultural mai larg
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar scrierea primește implicații parabolice sau mistice. Riscul investirii de tip bovaric în propriul personaj se vede mai ales în romanul Platonia (1999), unde R. se transformă în apărător necondiționat al eroinei sale, a cărei idealizare excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale protagonistei, o exilată la New York, căreia i se radiografiază atent metamorfoza interioară. Și poezia scrisă de R., prezentă în volumul Învățarea lumii (1998), este o proiectare parabolică, cu unele accente expresioniste, a unor stări interioare dramatice, majoritatea derivate tot din condiția înstrăinării. SCRIERI: Lecturi moderne, București, 1978; Dumitru Radu Popescu, București, 1981; Civilizația romanului, I-II, București, 1983-1991; Totdeauna toamna, București, 1988; ed. (Timpul celor aleși), București
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]