1,125 matches
-
aceștia ignorau timpul real, adică istoria. Timpul zeilor agricoli asemănători lui Hristos era unul „sacru” sau „liturgic”, caracterizat prin ciclicitate, prin eterna întoarcere. Timpul nașterii lor, al acțiunii, al morții, al coborârii în infern și al reînvierii era un timp paradigmatic, după care se remodela periodic timpul vieții, reactualizându-se. Dimpotrivă, Hristos a acceptat timpul „uniliniar”, adică ceea ce noi numim „istorie”. El a rupt structura circulară a vechilor religii și a vorbit despre un „sfârșit”, nu despre o „întoarcere”. Dar, repet
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-o facă; Biserica nu poate decât să impună verbal Speranța, deoarece experiența sa cu privire la chestiunile omenești o împiedică să nutrească orice fel de speranță; Biserica nu poate (ca să venim la teme de actualitate) decât să considere veșnic valabil și paradigmatic concordatul său cu fascismul. Toate acestea reies limpede din douăzeci de sentințe „tipice” ale Tribunalului Sacru, publicate în cele 55 de volume ale Sacrae Romanae Rotae Decisiones, editate de Libreria Poliglotta Vaticana între 1912 și 1972. Desigur, nu era necesară
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
declanșează comportamente specifice și au un impact important asupra procesării informațiilor, putând influența pe termen lung cognițiile și comportamentele. Luarea în discuție a implicațiilor problematicii mai recente a expresiei emoțiilor în activitățile socioprofesionale are următoarele efecte asupra calității și orientării paradigmatice a studiilor viitoare: regândirea „stării de bine” mai degrabă în termeni de emoții sau reacții psihofiziologice specifice modulate cognitiv decât în termeni generali de stres sau satisfacție; concentrarea asupra solicitărilor emoționale sociale și ocupațional-organizaționale specifice din interiorul sau din afara serviciilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au propus o caracterizare mai comprehensivă a stresorilor din mediul muncii, incluzând măsurarea efectelor, strain-urilor și moderatorilor/mediatorilor relației stresor-strain. Alegerea unui instrument de măsurare și diagnoză a S.O. este în mod clar dependentă de scopul investigării și orientarea paradigmatică a cercetătorului, iar aceste chestionare variază în funcție de numărul și tipul stresorilor. O problemă cu care se confruntă multe dintre instrumentele descrise mai sus este că tind să se focalizeze doar pe o dimensiune a stresorului investigat, iar diversele scale trebuie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
determinare a cărții spune mult la o examinare mai atentă. De fapt, mai toate potrivirile dintre viața personajelor și modelele biblice sunt fabricate de tatăl lui Tobit - un vânător perseverent de aluzii, care să-i înalțe existența la o demnitate paradigmatică. Cartea biblică are în centru călătoria lui Tobie-fiul și a lui Rafail îngerul, care o pețesc pe Sara, fiica lui Raguel din Acbatana. Manualul... consemnează scrupulos manevrele grație cărora viața e manipulată în așa fel încât să capete o respectabilă
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
fi folosită Împotriva unui anumit tip de știință socială reducționistă. Dar, cum eu m-am Întins deja prea mult, las sarcina acestei demonstrații adiționale altora, cărora le dau binecuvântarea mea. Îmi dau seama că, Încercând să fac o expunere puternică, paradigmatică, risc să dau dovadă de aceeași aroganță de care sunt acuzați pe bună dreptate extrem-moderniștii. O dată ce ți-ai confecționat lentile care Îți schimbă perspectiva, este foarte tentant să privești totul prin ele. Cu toate acestea, vreau să pledez nevinovat În fața
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
semnele, urmele, sângele, timpul, piatra, sufletul, focul ș.a., relativ uzitate de mai toți poeții șaptezeciști. Cealaltă tonalitate exersată este una vitalistă, senină, în poeme „concrete”, simple, care cântă, în modul cel mai spontan, misterul lumii și al vieții. Un exemplu paradigmatic ar fi Din senin, care deschide volumul Pragul de sus (1979), aici fericirea existențială asociindu-se cu aceea de a rosti cuvântul poetic: „e un cuvânt în aer / care trebuie rostit din senin.” G. încearcă, mai ales odată cu Armuri (1971
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
incontestabilă, oricât de puțin elaborat este anarhetipul) ca, În momentul În care vei merge mai departe cu elaborările - pentru că asta se va Întâmpla, Într-o formă sau alta -, să eviți asocierea cu modernismul sau cu postmodernismul, să nu păstrezi referința paradigmatică decât pentru ilustrări, În alegerea exemplelor. Însă În momentul În care implicațiile tale vizează ce „se Întâmplă” cu omul de astăzi sau cauzele care duc la aparițiile operelor de acest tip, mă gândesc să nu arestezi configurarea anarhetipală Într-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conținut teologic. În diferitele întâmplări prin care trece omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia ajunge să capete un caracter paradigmatic și universal, precum tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filosofilor, imaginat de ei ca entitate absolut transcendentă, astfel încât omul este incapabil să și-l închipuie: dimpotrivă, este atât de prezent și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Și este important să stabilim că ea nu poate fi încadrată în problematica „tradițională” a ideologiei dominante despre comunism, tranziție și capitalismul dezvoltat. Dimpotrivă, putem înțelege sarcinile noii tranziții către prosperitate a societății românești postcomuniste numai dacă renunțăm la cadrul paradigmatic care a întemeiat practicile politice ale postcomunismului și construim unul nou, pornind de la realitățile empirice ale actualei societăți românești, precum și de la realitățile empirice ale actualei societăți occidentale. Principalul obiectiv al tranziției care urmează este de a construi în România o
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Iar discuția teoretică de mai sus cu privire la ideologii este importantă deoarece construcțiile teoretice ale comunismului ideologic - precum și cele ale capitalismului ideologic - au reușit să obtureze semnificativ caracteristicile reale și ale unui sistem, și ale celuilalt. Potrivit teoriei în forma sa paradigmatică, comunismul este un sistem de producție și distribuție care ignoră piața, adică ce doresc și sunt dispuși să achiziționeze de pe piață membrii societății. Teoretic, în orice economie, problema fundamentală a unui producător este să producă obiecte sau servicii care au
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de producere: se produce în unități organizate industrial, prin intermediul unui sistem de mașini deservit de muncitori care lucrează pentru un salariu, adică pentru un preț asociat cumva timpului de muncă pe care îl petrec în producție deservind mașinile. Acest acord paradigmatic a condus la realitatea „ciudată” ca, în ambele sisteme de organizare socială - cel comunist și cel capitalist -, organizarea producției să fie similară. Venind din urmă, comunismul a importat, în consecință, producția industrială din lumea occidentală fără nici un fel de dificultăți
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Reunirea acestor studii nu propune o comparație sistematică Între istoriile intelectuale și politice din România și Germania de Est, dar permite unele clarificări reciproce. Miza acestei intersectări a sociologiei cu istoria este aceea de a evita limitările fiecărei discipline, Închiderea paradigmatica În teorie sau etnocentrismul istoric. Glosar ABM - Arbeits-Beschafungs-Maßnahmen, posturi cu durată determinată, create pentru a sprijini reconversia sau inserția diferitelor categorii de personal care au trebuit să-și schimbe locul de muncă În Germania de Est după 1990. ABF - Arbeiter
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
grupului domestic (avere, venituri etc.), dar încearcă să descrie și să explice așteptările și comportamentele de rol cu ajutorul unor variabile economice și, mai ales, după modelul comportamentului microeconomic, în termenii maximizării beneficiului (fie el material sau psihospiritual). În acest context paradigmatic, segregarea de roluri este în funcție de diferența de investiție de capital dintre cei doi soți în capitalul marital (comun). La rândul lui, capitalul personal investit depinde de o serie de variabile, cum ar fi averea prealabilă, salariul și alte venituri, școlaritatea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o iubesc), Profira Sadoveanu, Gala Galaction (Rița-Crăița), Gh. Brăescu, Ion Luca. Deosebit de importante sunt în R.F.R. studiile, articolele și eseurile de critică, istorie literară, literatură comparată și teorie literară. Notele, cronicile și recenziile se constituie ele însele într-un corpus paradigmatic de texte critice. Se adaugă studiile de filosofie, istoria culturii, artă, sociologie, folcloristică ș.a. Între critica academică și critica de întâmpinare, între metadiscursul științific și critica estetică se păstrează un echilibru constant, girat de interesul pentru calitate și de prestigiul
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
intră o primă tranșă (cuprinzând anii 1926-1928) din publicistica lui literară, precum și cu Jurnal de epocă (2002). A doua carte, Momente ale romanului. Modele, continuitate, neprevăzut (1973), este o solidă culegere de studii urmărind destinul romanului european, surprins în ipostaze paradigmatice și din perspectiva reflexelor lui asupra celui românesc, rod al familiarizării cu epica franceză modernă, de la Eugène Sue și Victor Hugo (al cărui roman Mizerabilii este definit, cu un călinescian curaj al expresiei, drept o „caricatură genială”) la François Mauriac
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
mută același scenarii de la unul la altul, oferă replici ale propriilor scrieri etc. Cercul de ochi, Zeii obosiți (1969) și Dincolo (1970) sunt exerciții epice în care este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia capătă un caracter paradigmatic și universal, ca tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filozofilor, imaginat ca entitate absolut transcendentă, astfel încît omul este incapabil, ci să și-l închipuie dimpotrivă, este atît de prezent și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales în Testamentele celor doisprezece patriarhi apare foarte frecvent o expresie sinonimă: „duhul” sau „duhurile de amăgire”. Am putea întocmi un dosar de dimensiuni reduse cu privire la această problemă, abordând cele două variante, de singular și de plural. Un singur duh, paradigmatic, al rătăcirii. Acesta este înfățișat permanent în opoziție cu un alt duh, cel al adevărului, cum se întâmplă, de exemplu, în Regula comunității, III, 18‑IV, 26. În acest text, normativ pentru comunitatea din Qumran, se spune că Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu voiește să te încerce astfel, așa cum a încercat odinioară pe Avraam cerându‑i‑l pe Isaac. Iar dacă, atunci când vei fi la tribunal, Dumnezeu va voi să te scape de acolo, dă slavă Lui” (II 37, 1‑5). Imaginea paradigmatică a Anticristului Ca și în monografia precedentă, Hipolit zugrăvește aici un Anticrist sub chipul unui tiran sângeros manipulat de forțe malefice. Atât comportamentul său, cât și trăsăturile sale de caracter se regăsesc la unii regi din vechime. Nabucodonosor se află
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
treia generație după sângeroasele persecuții a căror amintire începe să se estompeze. Creștinii nu mai au noțiunea exactă a coșmarului trăit de predecesorii lor și, de aici, poate, această tendință de a situa în viitor „catastrofa exemplară” (în sensul de „paradigmatică”). O anumită diferență calitativă între martiriul actual și martiriul eshatologic apare, după cum am văzut, și la Irineu și Hipolit, dar cu scopul bine determinat de a încuraja eventualii candidați să primească cununa lui Cristos. „Nu vă temeți, îi consolau ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
antipolitică PAGEREF Toc125451267 \h 164 HYPERLINK \l " Toc125451268" Succesiunea imperiilor PAGEREF Toc125451268 \h 165 HYPERLINK \l " Toc125451269" Roma ambivalentă: imagine a Anticristului și katechon PAGEREF Toc125451269 \h 167 HYPERLINK \l " Toc125451270" Persecuțiile PAGEREF Toc125451270 \h 169 HYPERLINK \l " Toc125451271" Imaginea paradigmatică a Anticristului PAGEREF Toc125451271 \h 171 HYPERLINK \l " Toc125451272" Venirea Anticristului PAGEREF Toc125451272 \h 173 HYPERLINK \l " Toc125451273" Rezumat și concluzii generale PAGEREF Toc125451273 \h 176 HYPERLINK \l " Toc125451274" Capitolul IV. HYPERLINK \l " Toc125451275" Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de sociologie”, „Sociologie românească”. Din 1996 coordonează seria „Etnos” a Editurii Albatros. Studiile interdisciplinare ale lui S. - circumscrise domeniului istoriei ideilor și, în special, ideii de națiune - abordează probleme referitoare la sociologia dezvoltării culturale (la Mihail Kogălniceanu), conceptul de gândire paradigmatică (la Mihai Eminescu), modernizarea culturală (la Titu Maiorescu), etnic (la C. Rădulescu-Motru), națiune (la Simion Mehedinți) sau la dimensiunea religioasă a națiunii (la Nichifor Crainic), revoluție (la Mihai Ralea), corectând înțelegerile reducționiste și partizane. În cadrul cercetărilor privind problema modernizării este
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
discipline umaniste și științe sociale. O pătrunzătoare și empatică întâlnire dă naștere monografiei Rembrandt (1966), unde textul iradiază o învățătură împărtășită cititorului printr-o propedeutică naturală. Perioadele frazei măsoară persuasiv treptele dezvelirii fenomenului: aspirația continuă a pictorului către o „artă paradigmatică cu valoare de exemplu moral și social”. Eseistul afirmă că Rembrandt practică aventura interioară, este un sedentar călătorind în universul spiritual al picturii, iar coloristica sa devine „element constitutiv al atmosferei afective”, poartă un „timbru liric”. S. definește clar-obscurul rembrandtian
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
o va absolvi în 1932. Din această perioadă datează douăsprezece scrisori puse sub semnul „culmilor disperării”, pe care Cioran i le trimite din București. Legătura lor epistolară va continua toată viața - cu întreruperi din cauza regimului totalitar instalat în țară -, ilustrând paradigmatic disjuncția operată de istoria politică în destinul a doi tineri similar dotați și formați cultural, care conturau imaginea virtuală a unui cuplu de complementarități. La Universitatea din Cluj, unde leagă o prietenie durabilă cu Horia Stanca, e studentul preferat al
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]