502 matches
-
DUPĂ CUM NE ASIGURĂ... "] După cum ne asigură ziarele inițiate în tainele guvernului Camerele se vor convoca în octombrie, c-o lună înainte de termenul reglementar, pentru?... pentru a rezolva unele cestiuni cari nu mai sufăr nici o întîrziere. Se știe înțelesul acestei diplomatice parafraze. De câte ori am auzit-o ne-am închipuit, în naivitatea noastră, următorul lucru: muncim pământul cu același plug cu care-l munceam la anul o mie două sute după Hristos, în vremea voievodului Bărbat și a Radului din Făgăraș; se vede că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
celor două partide ce au compus-o, ci, așa cum am arătat mai sus, chiar asupra sistemului politic românesc. Paradoxal, pentru că schimbarea formulei politice românești s-a realizat practic pe ruinele formațiunii liberalo-democrate. Să fie oare experimentul Alianței un argument pentru parafraza politică a mitului meșterului Manole? Anexe Anexa nr. 1 Rezultatele alegerilor parlamentare din 20 mai 1990 Numărul alegătorilor potrivit listelor electorale: 17200722 Numărul alegătorilor prezenți la vot: 14825017 Numărul voturilor valabil exprimate pentru Adunarea Deputaților: 13707159 Numărul voturilor valabil exprimate
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
e nevoită să caute un sinonim pentru „creator”, fiindcă acest nume nu e situat într-o serie sinonimica. S-ar pune, eventual, problema redării conotației de inedit. Traducerea ASM încearcă acest lucru adăugând „desăvârșit”, insă termenul e prea vag. Sugeram parafrază: „Cel care a pus început cerurilor și pământului”. Semnificații de bază: creator, inițiator. 2.1.9.6. al-F"”ir: SOI „făcătorul”; ASM și GG „Creatorul”; Marr „Conditor”; RB și DM „Créateur”; YA „the Maker”; Arb „Originator”. Apare și el doar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau „a declara/socoti veridic”. Prima variantă de traducere pare a se sprijini pe o explicație atribuită lui Hasan al-Basr: All"h s-ar fi calificat pe șine drept mu’min pentru că El însuși crede în propria-i unicitate 134. Parafrază prin care traduce Denise Masson acest nume este împrumutata din lucrarea lui Louis Gardet care, sprijinindu-se pe Kit"b Šarh al-Maw"qif de lurman, scrie: „Dire que Dieu est mu’min signifie qu’îl témoigne de șa propre véridicité
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai uzual al formei a IV-a, acela de factitiv, mubn ar putea însemna „cel care clarifica, indică, vădește”138. Dintre toate traducerile pe care le-am ales spre exemplificare, numai cea a lui Yusuf Ali reda, printr-o parafrază această semnificație. al-Mubn figurează în toate listele, și în cea a lui Sufy"n, cu excepția listei lui Wald. Că nume divin, aceasta a doua semnificație este probabil cea avută în vedere; altfel ar fi doar un atribut al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al lui al-Qahh"r, tradus cu „Stăpânul Atotputernic”, gradarea intensității nu este redata. „Nebiruitul” ar fi, poate, mai potrivit pentru cel de-al doilea. f. Unele nume, cum sunt Œ"diq sau K"f, nu pot fi redate decât prin parafraze. În sfârșit, traducătorii încearcă să redea ceva din frumusețea stilistica a originalului. Însă acesta este cel mai greu pariu pe care și l-ar putea asuma cineva, bineînțeles fără a trădă sensurile - cel puțin pe cele denotative principale. Capitolul 3tc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
distruge aură misterioasă, iar alteori au ales soluția dezambiguizării. Un astfel de nume este al-Ð"hir, al-B"”în: el a fost tradus prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă, în care cele două participii active care alcătuiesc acest nume sunt traduse cu participii pasive: „Văzutul și Nevăzutul”. 5.4. Mai ales în cazul unor nume coranice, se constată dificultatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ființa sa e înrudită”. Ca artă gândită a iubirii, erotica e asceză și acces comun la adevăr. Căci acolo unde doi sau trei se vor fi adunat în numele adevărului, acolo va fi și adevărul cu ei. Am făcut aici o parafrază după Matei 18, 20, tocmai pentru că înaintea pericopei amintite aflăm pilda cu oaia rătăcită (Matei 18, 10-14). Îndrumătorul de mai sus și de la poalele Olimpului e un fel de păstor, și cine bate păstorul risipește turma (Zaharia 13, 7; Matei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numai din dorința de experiențe plăcute și considerate normale printre atâtea altele. Ne-am obișnuit prost să legăm pe Platon de Socrate. Prost, spun, pentru că Platon „n-a fost nicidecum socratic; mai degrabă, avant la lettre, Socrate platonic”. Și, prin parafrază, propun ca pe mormântul lui Platon să scrie un epigrafist, într-un fel ironic, să scrie, zic: „aici doarme un arhitect fără noroc, care i-a omorât pe cei pe care trebuia să-i apere”. 7. Sfârșitul politicii erotice - de la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă” (M. Eminescu); „Spre lumina inteligenței, calea e deschisă oricînd, dar plenitudinea inimii nu ne-o poate dărui nimeni” (J.W. Goethe). * „Trăim o dramă a limbajului: unii rostesc fraze, alții parafraze și doar cîțiva, rareori, căte un cuvînt.” (A. Baranga) SÎnt cunoscute, În acest sens, ironia lui M. Eminescu la adresa celor care vorbesc doar de dragul de a vorbi, și preocuparea lui de „a găsi cuvîntul ce exprimă adevărul”: „E ușor a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
umanismului - la aproape o sută de ani după Valla. în 1505, el publică, de altfel, Adnotări la Noul Testament ale lui Valla, un manuscris pe care-l descoperise în biblioteca mănăstirii norbertiene din Parc, lângă Louvain. Apoi el redactează cele două parafraze ale Eleganțelor limbii latine ale aceluiași. Pasiunea pentru latină, necesitatea de a lucra asupra surselor textelor pretins revelate, de a le citi ca filolog, deci ca istoric, Erasmus le are de la maestrul său italian, căruia îi va face foarte de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
History”, The Geographical Journal, 23 (4), aprilie 1904, pp. 421-437; pentru considerațiile lui Spykman, vezi articolul său „Geography and Foreign Policy I”, The American Political Science Review, 32 (1), februarie 1938, pp. 28-50; pentru geopolitica germană sunt utile citatele și parafrazele din cartea ideologizată a marxistului est-german Günter Heyden Critica geopoliticii germane, Editura Politică, București, 1960. ∗ Autorul mulțumește unui grup impresionant de oameni a căror prezență, într-o formă sau alta, a fost indispensabilă scrierii acestor capitole. În primul rând, sunt
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Theory of International Relations, Macmillan, Londra, 1990; Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations, Macmillan, Londra, 1990; și The Transformation of Political Community, Polity Press, Cambridge, 1998 -, pot fi găsite în Devetak (2001, pp. 155-180). Titlul este o parafrază la lucrarea lui Waltz din 1979, Theory of International Politics, constituind ea însăși un mesaj. Din păcate, științele sociale par să nu reușească performanța de a fi la fel de sistematice ca și științele exacte nici la capitolul terminologie. În relațiile internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o fată, București, 1990; Un ceai cu tipele de sâmbătă, București, 1991; Poker și alte două comedii, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, La Vie en rose, RL, 1983, 1; Ioan Holban, Sub semnul arbitrariului, CRC, 1983, 18; Ioan Holban, Parafraze și epistole, CRC, 1986, 39; Țeposu, Istoria, 131-132; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, I, Pitești, 2000, 169-174; Popa, Ist. lit., II, 936; Iuliana Alexa, Viața ca un poker, RL, 2003, 31. M.I.
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, aceasta trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel care deschide seria (a trăit probabil la începuturile secolului al cincilea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel care deschide seria (a trăit probabil la începuturile secolului al cincilea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului ar fi, așadar, opera lui Ciprian din Galia, personaj extrem de obscur din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Galia primelor decenii ale secolului al cincilea: paralele textuale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
presbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns până la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic cu o structură organică, ci mai degrabă pare format dintr-o serie de șapte poeme separate unul de altul. Poetul a folosit un text biblic anterior versiunii lui Ieronim și și-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Nola; totuși, prozodia și metrica sunt deseori defectuoase, adică nu mai respectă regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. În ansamblu pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice care e mult mai puțin liberă decât la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum sunt Sedulius, Draconțiu, Avitus și Arator. Bibliografie. Ediție: CSEL 23, 1, 1891 (R. Peiper). Studii: J. Fontaine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. În ansamblu pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice care e mult mai puțin liberă decât la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum sunt Sedulius, Draconțiu, Avitus și Arator. Bibliografie. Ediție: CSEL 23, 1, 1891 (R. Peiper). Studii: J. Fontaine, Naissaince de la poésie..., op. cit. 2. Endelechius Severus Sanctus Endelechius, probabil prieten cu Paulin din Nola, și născut în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
text și elemente relevante din istoria lui Cristos care au o semnificație importantă pentru oameni. Așa cum făcuse deja Iuvencus, și Sedulius își construiește narațiunea sa pe baza Evangheliei după Matei și o completează cu celelalte, chiar dacă el nu scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decât Iuvencus; narațiunea sa e vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, înflorită, armonioasă și amplă fără să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar cea de-a treia este trimisă unui important funcționar din Roma, unui anume Partenie, nepot al lui Ennodius; este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator vrea să urmeze vechea practică a parafrazei în versuri a textului sacru și, în același timp, vrea să sublinieze semnificația lui spirituală (într-adevăr, cunoaște bine cele trei niveluri de semnificație, istorică, morală și tipică). Interesul pentru interpretarea spirituală este preponderent pentru că numai câteva pasaje sunt efectiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parafrazate; altele sunt omise, rezumate sau amintite, poetul insistând asupra alegoriei și, mai ales, asupra simbolisticii numerelor. Surprinzătoare este structura poemului lui Arator. Poetul a împărțit în pericope textul lui Luca și le-a rezumat în proză; apoi a compus parafrazele în versuri ale acestor rezumate. În acest fel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare având cam cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum sunt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sunt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi încă de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera e precedată de o prefață în proză în care poetul, adresându-se unui episcop cu care e prieten, enunță principiile pe care le-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sunt scrisori adevărate, ci doar exerciții de stil (de ex. II, 216 care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, în general, scrisorile lui Isidor sunt destinate publicării și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]