652 matches
-
durerea să mă sfâșie. Și zilele treceau. Și săptămânile. Și lunile. Eram acum la mijlocul lui iulie și el murise în februarie, dar încă mă mai simțeam ca și cum tocmai mă trezisem dintr-un vis monstruos, de parcă eram suspendată în starea aceea paralizantă, năucă, dintre somn și realitate, în care încercam zadarnic să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
agitat o mână, după care am coborât treptele în Thursday mi-a oferit un zâmbet mic la deschiderea ușii. — E gol? m-a întrebat ea rece. — Da, e gol. — Doamne, făcu Thursday. De ce mi se întâmplă mie aceste povești pornografice, paralizante, jenante, fără de răspuns. Cred că dacă ești o persoană pornografică, atunci ți se întâmplă lucruri pornografice. Am luat-o spre vest prin frumosul East Side, cu decorativele lui lăzi de gunoi, cu copertinele lătărețe ale magazinelor cu fațada îngustă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simplu. Hai să mergem la hotelul meu și să ne distrăm puțin acolo. Hai, dragă, doar știi că te iubesc. Idiotule, zâmbi Doris. Apoi fața ei s-a schimbat și mi-a spus ceva atât de teribil, de ciudat, de paralizant, încât nu mai îmi amintesc un cuvânt din ce a zis. Fielding și Autocratul și-au făcui intrarea fiecare în stilul lui. Figurile trecătorilor alunecau într-o parte în timp ce mă strecuram în taxi. * Și toate astea fără prea mult stres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochii, Vultur-în-Zbor tot nu și-a găsit liniștea - în parte pentru că, după ce de-acum se lăsase păcălit de două ori de iluzie, se aștepta la o a treia, dar mai ales pentru că simțea în sinea lui certitudinea absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe ori încerc să scriu câte ceva. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe el de frică. A-mpuțit toată odaia. Învățătoarea m-a întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai amesteci.“ Am simțit, de multe ori, frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea, alor mei, ca o pâclă sufocantă din care mereu pândeau amenințări felurite. Încetul cu încetul, am învățat că rostul tău, viața ta puteau fi schimbate, distruse de un oarecare, pornit cu furie oarbă împotriva ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu eram otrăvit de ea - încă din copilărie. Tulbure la început, în pruncie, în primii ani ai tinereții aproape neobservată, pentru ca, mai apoi, să se transforme într-o paralizantă temere de toți și de toate. Vedeam peste tot turnători, delatori, sperjuri și hăituitori. Și chiar erau. Nu-i cunoșteam, dar îi aflam din povestirile altora, după fel și fel de semne adulmecate de mine, după gesturile celor din preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în nefirescul acelei spaime surde, continue. Nu am fost niciodată curajos. Demn, nici atât. Dar mi-am ascuns lașitățile întotdeauna sub astfel de măști, lăsând să se bănuiască un caracter integru, demn, sever până la intoleranță. Îmi era, de fapt, întruna frică. Paralizantă frică, înghițitoare de elanuri și de entuziasme, molcomă frică fără de nume a celui care, prea bine știind că nu are nimic de ascuns, tocmai prin aceasta se simțea vulnerabil. Kerim doar, într-un târziu de noapte, la „Geamandura“, citind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici „UNIVERSAL SUPER SPECIAL FORMULA INSECTICIDE UNIVERSAL - Extra Free Nou % 25 gratuit”, care avea un efect mortal asupra „muștelor, gândacilor, viermilor și tuturor paraziților”. Noimann Îl Încercase probabil pe propria sa piele. După cum Încercase să se folosească și de spray paralizant. Și iată-l viu și nevătămat. Kiltox-ul nu avusese asupra lui nici un efect. Aceasta era poate o dovadă că nu coborâse Încă la stadiul de gânganie, chiar dacă Îi apăreau În fața ochilor tot felul de litere metamorfozate În viespi, muște, coropișnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de durere. Nicolae nu avea cum să vadă acele semne ale dezastrelor și sângerărilor interioare. Din doi pași fu lângă ea și își strecură cu tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care ai ținut odată, căzută pradă celor mai negre porniri. Într-o străfulgerare, mi-am adus aminte de clipa În care crezusem că Lou era În spatele meu, În birou, gata să mă omoare așa cum fusese omorâtă Linda, și de frica paralizantă pe care o simțisem Întorcându-mă. Nu mă temusem atât de arma din mâna ei, cât de intenția de a ucide pe care aveam să i-o citesc pe față. Rachel mă făcuse să trec de două ori prin suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Jake la Kew, Jake în seara asta, la cină, arătând imposibil de bine. E atât de diferit de Patrick, iar amintirile, care mi-ar fi adus o puternică nostalgie... s-au estompat. Acum simt că mă inundă o ușurare aproape paralizantă. Mă cam temeam, în sinea mea, că nimeni n-o să mă mai atragă vreodată. Știu că sună ridicol, dar eram speriată la culme. Iar acum sunt - îmi verific starea, amintindu-mi cum arăta Jake în seara asta și înregistrând fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o polițistă. Charlotte e uluitoare. Exact de asta era nevoie. Doamna Jim amuțește și intră în stare de șoc; apoi începe să plângă încetișor. —Finn, ești întreg? îi spun eu, luându-l de mână. Parcă mi-a dat cu spray paralizant, zice el, deschizând cu mare greutate ochii, care sunt foarte roșii și umflați. —Vai, Finn... O să-mi revin, zice el. Doamne, asta e ultima oară când mai calc prin nenorocitele astea de suburbii. Se lasă greu pe umărul meu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
solitare, efemere, dorește ornamentarea acestui fapt radical și împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale. Se dorește ignorarea acestui moment ca posibil factor paralizant al evoluției generale optimiste, ca stimul al lucidității sceptice. Și totuși, înconjurat de sinceri sau falși iubitori ai parcursului său prin viață, cel care își pregătește eul de sfâșierea finală dintre spirit și trup se simte cuprins de cosmicul unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tradiția țin cu o tenacitate aparte încă mult timp după ce gândirea care le-a inspirat a dispărut”. Același lucru este valabil și pentru Israel (și mai târziu pentru biserică), unde, după cum se poate vedea, „cultul nu a scăpat de puterea paralizantă a tradiției”. A vorbi de cult presupune așadar examinarea unui fenomen cu un pronunțat caracter dialectic rezultat din multiple elemente, uneori contradictorii, dar de cele mai multe ori realizate simultan. 9.4. Cultul și centralizarea cultului Religia lui Israel, ca de altfel
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
introducă sau să încerce introducerea în arena sportivă sau în orice alt loc de desfășurare a unei competiții sau a unui joc sportiv: băuturi alcoolice, făclii, artificii, petarde, torțe, recipiente, materiale explozive, incendiare ori fumigene, substanțe toxice, halucinogene, iritant-lacrimogene sau paralizante, dispozitive pentru șocuri electrice, corpuri contondente, cuțite, pumnale, șișuri, castete ori asemenea obiecte ce pot fi folosite la acțiuni de tulburare a ordinii publice sau care pot conduce la producerea actelor de violență; b) să introducă sau să încerce introducerea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fuge, ori se dă la o parte, ori, dacă e mangustă, o atacă și o omoară. Și iată că exista un exemplar ciudat de mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o teamă paralizantă... La început am crezut că țipătul era cobra. Pe urmă mi-am spus că mai degrabă tăcerea din frizerie reprezenta răul, ea era cobra. Se legăna în jurul victimei care țipa isteric, apoi a început să se legene în jurul meu. Stăteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ardoarea și de rătăcirile lui, dar convingerea mea nu ținea loc de dovadă... Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă pe care o exercita asupra mea teama. Eșafodul mă fascina și mă îngrozea în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu lângă treptele eșafodului și așteptam să-mi aud numele. Istoria dispărea și rămâneam între semne. Ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără odihnă și mai ales fără cruțare. ― Ce s-o fi întîmplat? Cu siguranță că s-a întîmplat un accident. Altă explicație nu e! M-am apropiat de telefon, am pus mâna pe receptor să întreb la Salvare. O frică paralizantă m-a înlemnit... Am învins-o până la urmă, căci îndoiala era mai greu de îndurat. Nimic. Cineva de acolo m-a sfătuit să mă adresez Prefecturii de Poliție. ― Pentru numele lui Dumnezeu, ce-o fi pățit? strigam tulburat cu glasul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
această pricepere a devenit însă foarte filistină, iar judecata critică a căpătat un caracter care nu operează ca un stimulent în nici una din cele trei forme ale sale. Prima formă, puțin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane și alții este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, - care la Pogor este foarte amestecată cu necuviințe - este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vîrgolici ș. a. e foarte aproape de neânțelegere. În ce mă privește cred că
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la parcare. Se simțea tulburat, senzația aceea paralizantă care-l urmărise în toată perioada rezidențiatului ca neurolog. Renunțase la medicină în urmă cu câțiva ani, în favoarea cercetării și a scrisului, poate și ca să se protejeze. În ultimele optsprezece luni, îi era tot mai greu. În curând, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Renunțase la medicină în urmă cu câțiva ani, în favoarea cercetării și a scrisului, poate și ca să se protejeze. În ultimele optsprezece luni, îi era tot mai greu. În curând, până și imaginea unui macac conectat la fire avea să devină paralizantă. Karin Schluter se agățase de brațul lui, îndreptându-se spre parcare. — Ați știut cum să-l luați, recunoscu ea. Cred că i-a plăcut de dumneavoastră. Se uita drept înainte în timp ce vorbea. Își dorise mai mult. Nici măcar nu terminase evaluarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis? strigă ascuțit călătorul cel voios ducîndu-și mîna la ureche. Ce să-i spun Elsei? Spune-i... Elsei că... mătușa Bertha... Îi trimite... rețeta... de... prăjitură, strigă din răsputeri celălalt, hotărît parcă să spună tot ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]