767 matches
-
de divizie Ion Costaș este numit ca primul ministru al apărării al Republicii Moldova, dar a fost eliberat din funcție (împreună cu Anatol Plugaru, ministrul securității) după înfrângerea trupelor moldovenești în luptele pentru readucerea Transnistriei în componența Republicii Moldova, lupte purtate cu formațiunile paramilitare transnistrene și cu Armata a XIV-a Rusă, condusă de către generalul Aleksandr Lebed. A fost numit Ministru consilier,atașat militar în România, de unde a fost rechemat în octombrie 1993 și trecut în rezervă. Ion Costaș a fost decorat cu Ordinul
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
aderat la Partidul nazist, a participat la „puciul de la berărie”, iar în 1926 a trecut la Partidul German al Poporului (DVP - Deutsche Volkspartei), care avea o orientare de extrema dreaptă. A devenit membru în batalioanele de asalt SA (Sturmabteilung), organizația paramilitară a Partidului Nazist. Membrii acesteia erau porecliți „cămășile brune”. Adam a avut diferite funcții în armata germană, iar în 1941 a devenit aghiotantul generalului Friedrich Paulus. Adam a participat la Bătălia de la Stalingrad, de unde a fost dus în prizonieratul sovietic
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
guvernatorii vor fi aleși din populația locală. Parlamentul a avut drept de a face legi legate de economia regiunii, comunicații, educație și sănătate. Datorită acelor schimbări, Galiția a devenit centrul mișcarii liberaționiste poloneze, aici luând ființă partide politice și organizații paramilitare, care au constituit baza pentru crearea Legiunilor Poloneze la începutul secolului XX. Republica Cracoviană, cunoscută și ca Orașul Liber Cracovia, a fost creată în 1815, din inițiativa țarului Alexandru I, care a propus în cursul negocierilor între cele trei imperii
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
(în ebraică: אליהו גלעדי,se citește Ghiladí; numele la naștere: "Eliyahu Albert Grün", 1915 - 17 august 1943) a fost un militant evreu palestinian, originar din Transilvania, din fruntașii organizației subterane paramilitare evreiești Lehi (Lohamey Herut Israel - Luptătorii pentru Libertatea Israelului), cunoscută și ca Grupul Stern. Lehi a reprezentat o aripă minoritară extremistă în cadrul mișcărilor de autoapărare ale evreilor din Palestina care a acționat în anii 1940 împotriva regimului mandatar britanic și
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
s-a mutat în anul 1938 la București, ulterior emigrând și ea în Palestina. În Palestina, el a adoptat numele ebraic de familie Giladi și s-a alăturat „Organizației militare naționale ”, cunoscută pe scurt ca Etzel sau Irgun, organizația subterană paramilitară sioniștilor revizioniști, de sub conducerea lui David Raziel. Giladi a ajuns la conducerea secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
Fasci italiani di combattimento) la începutul a „doi anii roșii” (biennio rosso). A suferit o înfrângere la alegerile din noiembrie 1919, dar la alegerile din 1922, Mussolini a intrat în parlamentul italian. Alături de partidul său „Fascist”, au fost creată organizația paramilitară „Cămășile negre” (Squadristi). În august 1920, Cămășile negre au fost folosite pentru spargerea grevei generale, care avea loc la fabrica Alfa Romeo din Milan. În noiembrie 1920, după asasinarea lui Giordana (consilier municipal de dreapta din Bologna), Cămășile negre au
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
Democrat din Germania (SPD). El a îndeplinit funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut pe 9 iulie 1868 în Brandenburg an der Havel, Prusia. El era fiul țesătorului Karl Noske (n. 1838) și al muncitoarei Emma Noske (născută Herwig, în
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
ministrul apărării). În prima jumătate a anului 1919 Ebert și Noske au repetat ceea ce au făcut la Berlin în întregul Reich. Revoltele socialiste au fost zdrobite cu brutalitate de forțele militare, formate atât din armata regulată, cât și din forța paramilitară Freikorps. Ca "Reichswehrminister" în guvernele lui Philipp Scheidemann și Gustav Bauer, care a preluat funcția de cancelar în iunie 1919, Noske a supravegheat reconstrucția inițială a armatei după prăbușirea imperiului din 1918. În ciuda unor îndoieli substanțiale el a susținut în
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
de forțele terestre, s-a menținut tradiția de a acorda ofițerilor și piloților grade militare ca ale infanteriei, o tradiție care s-a păstrat și în aviația militară germană a zilelor noastre, "Bundesluftwaffe". Mai înainte de înființarea oficială a Luftwaffe, forțele paramilitare aeriene germane, "Deutscher Luftverband - Uniunea Aeriană Germană" - "DLV" pe scurt, avându-l în frunte pe Ernst Udet, aveau un însemn, uniforme și o ierarhie (grade) care primiseră nume cu aparență civilă, nu militară. Emblema DLV avea să devină emblema noii
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
în operațiuni militare, conjugate cu România, contra Germaniei și Ungariei”. În temeiul Art.15 din aceeași Convenție ”"Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele politice militare sau cele paramilitare cât și orice alte organizații care fac propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice, nepermițând în viitor existența unor astfel de organizații”. La 8 octombrie 1944 Regele României Mihai I a emis Decretul-Lege nr.485 (publicat în Monitorul
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
1944, pag.6559) privitor purificarea administrațiilor publice prin care, s-a dispus licențierea din serviciu, fără nici o indemnitate a funcționarilor care s-au pus în slujba unor interese străine sau au militat sub orice formă în vreo organizație politică sau paramilitară legionară, fascistă sau hitleristă sau a servit prin orice mijloace scopurile unor organizații dictatoriale. În cererea sa de armistițiu de la 25 august 1944 către aliați, prin ambasadorul său la Ankara, Alexandru Crețianu, Guvernul român al lui Constantin Sănătescu a propus
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
în propria lor țară. La scurtă vreme după terminarea primului război mondial, a existat o încercare a comuniștilor germani de preluare prin forță a puterii, tentativă înăbușită de soldații demobilizați, care se puseseră sub comanda foștilor lor ofițeri. Aceste forțe paramilitare au reprezentat o parte importantă a membrilor de la începutul existenței Partidului Nazist. În rândul aliaților occidentali exista un curent conservator de dreapta, (reprezentat în Anglia de primul ministru Neville Chamberlain), puternic anticomunist. Totuși, aceste forțe nu reușiseră să obțină în
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
agitația din presa nazistă. După Anschluss, toate formațiunile politice germane din Sudeți s-au unit (cu excepția Partidului Social Democrat) cu Partidul Germanilor Sudeți (SdP). În alegerile locale din 1938, SdP a câștigat o majoritate confortabilă. În toată această perioadă, activitățile paramilitare și violențele extremiste au atins un apogeu. Guvernul de la Praga s-a folosit de măsuri din ce în ce mai dure pentru a reprima acțiunile separatiste. Ca urmare, pentru apărarea populației germane, Reichul a pretins anexarea imediată a regiunii Sudetenland. În cele din urmă
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
la 16 decembrie 1971, în urma căreia Pakistanul de Est s-a separat și a devenit statul independent Bangladesh. Circa 97.368 de vest-pakistanezi aflați în Pakistanul de Est la declararea independenței, inclusiv circa 79.700 de soldați pakistanezi și personal paramilitar și 12.500 de civili, au fost luați prizonieri de război de India.
Războiul Indo-Pakistanez din 1971 () [Corola-website/Science/324408_a_325737]
-
de filosofie la Universitatea din București, iar în 1939 se înscrie la Universitatea din Berlin, unde urmează două semestre cursuri de istorie și jurnalistică. În anii studenției, Trifa face parte din Mișcarea Legionară (descrisă de Alexandru Crețianu ca o mișcare paramilitară fascistă, stil SS) și din expresia sa politică, partidul Garda de Fier, în care calitate devine redactor al gazetei „Libertatea” din Orăștie, iar în 1940 este ales președinte al "Uniunii Naționale a Studenților Creștini Români". La 21-23 ianuarie 1941 Trifa
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
continentală din Creta, devenind conducătorul noului guvern provizoriu. Spre sfârșitul anului 1916, Franța și Anglia, după ce au eșuat să convingă guvernul regalist să li se alăture, au recunoscut oficial guvernul lui Venizelos ca singur guvern legal al Greciei. Un grup paramilitar roialist numit „Rezerviștii” (Επίστρατοι) a fost format sub conducerea colonelului [[Ioannis Metaxas]], un apropiat al regelui Constantin și viitor dictator al Greciei, acesta dedându-se la atacuri împotriva liberalilor și susținătorilor lui Venizelos din Atena și din zona înconjurătoare. Aceste
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
ale demonstranților cu poliția. Pe 2 octombrie, demonstrantii au construit baricade care au blocat traficul pe mai multe străzi principale din Moscova. În după-amiaza zilei următoare, demonstrantii pro-parlamentari au luat cu asalt cordoanele poliției din jurul casei Albe. Membri ai unităților paramilitare a organizației de extremă-dreapta Unitatea Națională Rusă și militari ai unităților de luptă ale ministerului de interne au trecut de partea parlamentarilor. Alexandr Ruțkoi, baricadat în Casa Albă, a salutat mulțimile protestatare de la unul dintre balcoanele clădirii. El a îndemnat
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
din Anglia s-a simțit de două ori trădat; temător ca orice nobil în fața amenințării comuniste, el a căutat un erou și l-a găsit pe Adolf Hitler. Acum, un cetățean obișnuit, Ducele detronat a devenit asociat cu diferite organizații paramilitare politice de dreapta. În 1932, a luat parte la crearea așa numitului Front Harzburg, prin care Partidul Național al germanilor a devenit asociat cu Partidul Nazist. Charles s-a alăturat Partidului Nazist în 1935 și a devenit membru a Sturmabteilung
Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321670_a_322999]
-
utilizarea de tactici cu trupe antiinsurgente rapide, cu costuri reduse, pentru a interveni în conflictele străine. În 1983, administrația Reagan a intervenit în Războiul civil Libanez, a invadat Grenada, a bombardat Libia și i-a susținut pe Contras din America Centrală, paramilitari anticomuniști care doreau să răstoarne guvernul sandinist pro-sovietic din Nicaragua. În timp ce intervențiile lui Reagan împotriva Grenadei și Libiei au fost populare în Statele Unite, sprijinul lui pentru rebelii Contras a rămas controversat Între timp, sovieticii au suportat costuri ridicate pentru propriile
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
și au reușit chiar să pună pe picioare fabrici pentru producția de război. La începuturile mișcării de partizani, forțele lor erau relativ puțin numeroase, slab înarmate și toatal lipsite de infrastructură. Dar ei avut două avantaje majore față de alte formațiuni paramilitare din fosta Iugoslavie: Forțele de ocupație și cele ale colaboaraționiștilor erau conștienți de forța în creștere a partizanilor și au încercat să declanșeze o serie de șapte ofensive antipartizani. Cele mai mari ofensive din această serie au fost acțiunile la
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
o brigadă mecanizată, un regiment mecanizat adus din orașul Pančevo și, ca întăriri, Unitatea 211 Tancuri din Baranja, staționată în Borovo Naselje. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. În total, în timpul luptelor de la Vukovar, peste 1.300 de
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
pregătit intens în timpul iernii pentru reluarea operațiunilor militare. spre sfârșitul lunii aprilie 1829, otomanii au mobilizat pe frontul din Europa aproximativ 150.000 de soldați și, în plus, puteau conta și pe sprijinul a 40.000 de membrii ai forțelor paramilitare albaneze mobilizate de Mustafa Pașa. Partea rusă avea la dispoziție doar 100.000 de soldați. Pe frontul asiatic, turcii mobilizaseră 100.000 de soldați, un număr mult superior celor doar 20.000 de ruși din regiune. Rușii se bucurau doar
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
MW. În februarie 2010, o televiziune cehă a dezvăluit un secret al gigantului energetic de stat CEZ: compania are de aproape un deceniu o unitate de comando bine pregatită, gata să intervină în lupte de mici dimensiuni. Compania oferă pregatire paramilitară unora dintre angajați pentru ca aceștia să poată interveni în cazurile în care sunt cercetate potențiale cazuri de furt de electricitate, de obicei de către operațiuni ilegale. Cei care fac parte din acest grup se antrenează cu muniție de război, folosesc metode
ČEZ () [Corola-website/Science/310505_a_311834]
-
atacurilor forțelor sârbe. Institutul Bosniac din Regatul Unit a publicat o listă cu 296 de sate distruse de forțele sârbe în jurul Srebrenicei cu trei ani înainte de genocid și în primele trei luni ale războiului (aprilie - iunie 1992): Forțele militare și paramilitare sârbe din zonă și din părțile învecinate din estul Bosniei și din Serbia au ocupat Srebrenica timp de câteva săptămâni la începutul lui 1992, ucigând și expulzând civili bosniaci. În mai 1992, forțele guvernului bosniac sub conducerea lui Naser Orić
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
fier, dar izolarea cartierului l-a transformat într-un fel de ghetou. În ziua în care britanicii au părăsit Palestina la 13 mai 1948 au rămas în Cartierul evreiesc 1700 locuitori. Ei erau apărați de 150 luptători, membri în organizațiile paramilitare Hagana și Etzel. La 14 mai pe o bună parte din teritoriul Palestinei, conform deciziei ONU evreii au proclamat Statul Israel. După rezoluția Adunarii Generale a ONU care fusese respinsă de arabi, Ierusalimul ar fi urmat să fie „internaționalizat”. Odată cu
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]