KorAP: Find »[drukola/base=paranoic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...37 >

922 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

pe cei din jur, în mod intolerant și incisiv, în scopul conservării individualității. Apare ca evidentă o organizare psihotiformă, realizată prin alte mijloace decât în cazul manifestărilor psihotice propriu-zise și care poate favoriza scurte episoade delirante. Din perspectivă genetică, personalitatea paranoică aparține spectrului schizofreniilor, fiind raportabilă cu precădere la tulburările delirante (Bernstein, Useda, Siever, 1993Ă. Pe terenul concepției despre sine și lume și al atitudinii față de cei din jur, TP paranoică se întâlnește cu TP obsesiv-compulsivă, care însă este racordată normelor

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
care poate favoriza scurte episoade delirante. Din perspectivă genetică, personalitatea paranoică aparține spectrului schizofreniilor, fiind raportabilă cu precădere la tulburările delirante (Bernstein, Useda, Siever, 1993Ă. Pe terenul concepției despre sine și lume și al atitudinii față de cei din jur, TP paranoică se întâlnește cu TP obsesiv-compulsivă, care însă este racordată normelor și valorilor comunitare. Personalitatea paranoică mai interferează și cu personalitatea schizotipală și cu cele de cluster B. Dintre acestea, cu TP de tip borderline, în primul rând, în cadrul acesteia din

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
raportabilă cu precădere la tulburările delirante (Bernstein, Useda, Siever, 1993Ă. Pe terenul concepției despre sine și lume și al atitudinii față de cei din jur, TP paranoică se întâlnește cu TP obsesiv-compulsivă, care însă este racordată normelor și valorilor comunitare. Personalitatea paranoică mai interferează și cu personalitatea schizotipală și cu cele de cluster B. Dintre acestea, cu TP de tip borderline, în primul rând, în cadrul acesteia din urmă inconstanța manifestărilor de tip psychotic-like fiind însă evidentă. Tehnicile comportamentale pot ameliora stilul paranoic

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
paranoică mai interferează și cu personalitatea schizotipală și cu cele de cluster B. Dintre acestea, cu TP de tip borderline, în primul rând, în cadrul acesteia din urmă inconstanța manifestărilor de tip psychotic-like fiind însă evidentă. Tehnicile comportamentale pot ameliora stilul paranoic, dar ele trebuie să profite de perioadele de descurajare, pesimism și de dezorganizare a mecanismelor de securizare. Tulburarea de personalitate paranoică se poate structura în familiile schizofrenilor și e mai frecventă la sexul masculin. 5.2.2. Tulburarea de personalitate

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
primul rând, în cadrul acesteia din urmă inconstanța manifestărilor de tip psychotic-like fiind însă evidentă. Tehnicile comportamentale pot ameliora stilul paranoic, dar ele trebuie să profite de perioadele de descurajare, pesimism și de dezorganizare a mecanismelor de securizare. Tulburarea de personalitate paranoică se poate structura în familiile schizofrenilor și e mai frecventă la sexul masculin. 5.2.2. Tulburarea de personalitate schizoidă Este dominată de indiferentism afectiv și detașare în raporturile interpersonale, atribute manifeste din tinerețe. Sunt evidente capacitățile reduse de rezonanță

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
structuri personologice oferă șansa abordărilor psihoterapeutice. Ele pot fi eficiente atunci când, pornind de la prelucrarea experiențelor biografice negative din copilăria precoce, se adresează deficitului abilităților relaționale și comunicative, considerat ca un act de voință. Tulburarea de personalitate schizoidă, ca și cea paranoică sau cea obsesiv-compulsivă, are un stil emoțional controlat - expresie majoră a nepăsării și replierii spre lumea interioară -, în timp ce tulburărilor de personalitate schizotipală, de tip borderline și evitantă le este propriu un stil emoțional evitant. 5.2.3. Tulburarea de personalitate

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
lume: „Cei din jur există pentru a-mi servi interesele!”. Pot fi conturate câteva subtipuri de TP antisocială cu atribute dominante care, simultan, le apropie și le diferențiază de celelalte tulburări de personalitate din clusterul B, dar și de TP paranoică. Sunt astfel descriptibile manifestări psihocomportamentale din seria grandorii, autoreferinței și aroganței, care asociază tendințe manipulative și un stil non-empatic, asemănătoare reperelor tulburării de personalitate narcisice. Farmecul și emoțiile superficiale, promiscuitatea sexuală și exprimarea expectațiilor negative în raport cu cei din jur reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
jur reprezintă interferențele histrionice. În același context se plasează și ignorarea riscului, căutarea noului și impulsivitatea. Mai pot fi descrise și variante structurale dominante de intransigență, stil caustic, hipercriticism, suspiciozitate, ostilitate și agresivitate paroxismală, care pot fi raportate la TP paranoică și TP sadică. Comportamentul acuzator, tiranic și destructivitatea, întreținute de cruzime, pot ocupa o poziție similară în acest context (Millon și Davis, 1998Ă. Rezultă, ca atare, o comuniune de criterii de factură dominant morală și comportamentală care definesc o structură

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Mai există și variații transculturale. De exemplu, în Norvegia (studiul lui TORGERSENĂ, obiceiul de a trăi împreună fără a fi căsătoriți se răspândește și e în egală măsură prezent și la cei cu tulburări de personalitate și la cei fără. Paranoicii sunt mai des divorțați, iar schizoizii frecvent necăsătoriți. Unele studii indică faptul că cei cu tulburare de personalitate sunt mai puțin educați decât cei fără tulburare de personalitate. Datele depind și de zona de selecție a cazuisticii. Singurul tip recunoscut

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cont de faptul că simptomele și trăsăturile sunt mereu dificil de diferențiat iar dimensiunile personalității normale se regăsesc - mai intens exprimate - la personalitățile cu trăsături accentuate sau la cele patologice. Pot fi considerate ca excepții de la această opinie personalitățile schizotipală, paranoică, borderline și uneori narcisică și isterică care sunt diferite corespunzător atributelor structurale și integrative ale Eului. Aceasta generează abilități și strategii particulare de prelucrare a experiențelor de viață și de adaptare la realitatea obiectivă. În același context se situează și

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dialogului terapeutic și apariția rezistenței (RACKER, 1968, SCHLESINGER, 2005Ă. Personalitățile patologice de cluster A pot beneficia de psihoterapii suportive atunci când afișează atitudini reținute și indiferență mai mult aparentă - în cazul tipurilor schizoid și schizotipal sau când asociază depresia la personalitățile paranoice (GABBARD, 2000Ă. Dintre personalitățile de cluster B se pretează - în condițiile stabilității în timp a terapiei - la tehnici suportive TP borderline și TP histrionică, nu și TP narcisică și TP antisocială (KERNBERG și colab., 1989, BLUM, 1973Ă. Personalitățile patologice de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
pacienții cu tulburări de personalitate. Ele sunt cu precădere indicate la TP schizoidă, TP schizotipală, TP histrionică, TP borderline, TP dependentă, TP evitantă și într-o oarecare măsură la TP obsesiv-compulsiv. Sunt dificil de aplicat sau puțin eficiente la TP paranoică, TP antisocială și TP narcisică. Asocierea mai multor tulburări de personalitate diminuă constant eficiența psihoterapiilor de grup (DOLAN și colab., 1995Ă. Psihoterapiile familiale. Este binecunoscut faptul că mediul familial reprezintă simultan un cofactor personogenetic de importanță majoră și unul implicat

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
asupra eventualilor urmași. Astfel sfatul conjugal devine unica variantă pertinentă preventivă (JOHNSON, LEBOW, 2000, SHOLEVAR, SCHWOERI, 2003Ă. La nivel atitudinal, considerăm că efectele personopatice majore pot apare atunci când stilul hiperprotector parental coabitează cu deficitul moral al unei personalități patologice. TP paranoic și TP antisocial sunt cele mai potrivite exemple în acest sens. Mecanismul dominant în acest context este cel al identificării proiective care prin repetiție - induce rigiditatea atitudinală, erorile adaptative și nu în ultimul rând estomparea aspirațiilor prosociale ale Eului (ZINNER

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
membrii familiei favorizează acuratețea diagnosticării personalităților patologice. Același rol îl are și fenomenul de transfer al trăirilor și atitudinilor în raport cu partenerul conjugal. Au fost observate, în același context căsătorii „complementare” precum cele dintre TP obsesiv-compulsiv și TP histrionic respectiv TP paranoic și TP afective depresive care fără a avea o semnificație statistică, relevă - corespunzător eșecului prematur al relației - disfuncționalitatea tulburărilor de personalitate în rolul familial și facilitează selectarea cazuisticii pentru psihoterapiile familiale. Cele mai semnificative încercări psihoterapeutice implicând grupul familial au

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
ale vieții condiționează și diversitatea tulburărilor psihopatologice ale Axei I. Ca urmare fenomenele productive perceptuale și cognitive din puseele acute de schizofrenie pot avea același substrat neurobiologic - în acest caz dismetabolismul noradrenergic - ca și cele din reacutizările manifestărilor schizotipale sau paranoice. Terapiile farmacologice în tulburările de personalitate se adresează manifestărilor clinice și comportamentale relevante prin intensitatea, dramatismul și periculozitatea lor pentru individ și anturaj. Sunt vizate deci stările depresive și anxioase, producțiile perceptuale și cognitive patologice, impulsivitatea și agresivitatea ce pot

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cu o durată medie de 7 luni de zile. Programele semiambulatorii includ și spitalizări de scurtă durată - 2-4 săptămâni. Ele s-au dovedit - ca și cele precedente - utile la pacienții cu TP borderline dar și cu TP antisocial și TP paranoic atunci când au avut un caracter intensiv și o structură mixtă farmacologică și psihoterapeutică (WILBERG și colab., 1998Ă. În ansamblu ele vizează pacienții cu marcate dificultăți de inserție socială și cu un scor GAF sub 50 (KARTERUD și colab., 2003Ă. Structura

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
deosebit de important și adaptabil în cazul tulburărilor de personalitate deși calitatea lui depinde de cea a relațiilor interpersonale a fiecărui caz în parte (HERSONG și colab., 2002, GIBBONS și colab., 2003Ă iar pacienții cu TP narcisic, TP borderline și TP paranoic dețin atributele perturbatorii majore. Alianța terapeutică este teoretic fundamentată de limbajul psihanalitic conform căruia o parte a Eului rămâne accesibilă terapeutului putând fi folosită împotriva celei deja modificată patologic (GUTHER, HAVENS, 1979Ă. Extrapolând cele de mai sus tulburărilor personalității se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
preocupați de relațiile cu terapeutul - dar în afara întâlnirilor propriu-zise - diversitatea atributelor cognitiv-imaginative reprezentând adesea o sursă de motivații pentru contactele interpersonale. Detașarea schizoidului dezavantajează alianța terapeutică la fel ca și nevoia permanentă de autoafirmare chiar și bine disimulată - a personalităților paranoice. Personalitățile de tip borderline și histrionic sunt mereu sensibile la dovezile de căldură și sprijin, fiind doritoare de relații cât mai stabile. Narcisicul răspunde la rândul său la mesajele empatice care nu-i subminează permanentele strădanii de a se valoriza

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și TP schizotipală. Nu există nici un studiu care să evalueze eficacitatea intervențiilor psihoterapeutice și socioterapeutice. În ansamblu, ele se consideră a fi puțin eficiente pe termen scurt și ineficiente pe termen lung în cazul TP schizoidă, TP schizotipală și TP paranoică. În cazul TP antisociale dificultatea realizării unei alianțe terapeutice este reală dar mult argumentată de prejudecățile corpului medical psihiatric. Tehnicile psihoterapeutice pot fi utile în modelarea unor abilități relaționale și a lumii valorilor personale. În schimb terapiile psiho-farmacologice nu par

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Este în permanență certăreț și conflictual cu orice ocazie, oriunde poate găsi prilejuri de a-și descărca iritabilitatea sau a induce cazuri litigioase. Deși unii cverulenți susțin că luptă pentru principii înalte, acest tip de psihopatie se asociază cu TP paranoică. Este mereu în opoziție și contrazice pe alții. Psihopatul vindicativ („malevolent”Ă. Este în permanență ostil și vindicativ, neîncrezător, combativ, cu intenția dominantă de a-și lua revanșa pentru un tratament nefavorabil, real sau imaginar. Are tendința de a se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
nefavorabil, real sau imaginar. Are tendința de a se răzbuna, a distruge și pedepsi pe alții, de a-i brutaliza. Ține să controleze, să domine și e plin de resentimente. Nu are sentimentul vinovăției și remușcărilor fiind apropiat de TP paranoică și sadică. Psihopatul tiranic. Este cel mai crud și de temut subtip. Mereu îi atacă pe alții, îi intimidează, îi acuză, e abuziv și distructiv. Este stimulat de rezistența victimei pe care se străduiește să o facă să se supună

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și uneori o stimă de sine scăzută. Psihopatul malign. Este o persoană orientată autocratic spre putere, neîncrezătoare, plină de resentimente față de alții, cu permanență tendințe răzbunătoare, bazându-se, dacă e nevoie, pe un calcul rece al situațiilor, corelabil cu TP paranoică. Resimte în permanență nevoia de a-și proteja propria autonomie, fiind mereu convins că alții vor să-l supună autorității lor. Efortul său principal este de a abuza continuu de alții, de a-i tiraniza, de a le fi ostil

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
eu-voi” este una mai specială, ceilalți fiind considerați uneori ca potențiali agresori și dușmani, fapt ce duce la crispare, la o poziționare de tensiune, de așteptare neîncrezătoare și ținere la distanță a celuilalt. Nici această situație, caracteristică pentru TP paranoică, pentru cea evitantă și parțial pentru cea borderline, nu e favorabilă desfășurării plenare a comportamentului etic. Duplicitatea malignă. Este o caracteristică intrinsecă a existenței persoanei umane, comentată amplu de existențialismul sec. XX. Se poate porni de la minciună. Când minte omul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
acționează e duplicitară și nu găsește un echilibru între zona sa intimă și cea publică de manifestare. Omul duplicitar și ambiguu e considerat ca neautentic iar autenticitatea exagerată, anularea deschiderii spre posibil și imaginar poate fi anormală, ca în varianta paranoicului. Duplicitatea umană se desfășoară și în plan suprapersonal, socio-politic, ca de exemplu în nesinceritatea propagandei și diplomației. E un aspect similar cu celelalte direcții de comportamente anetice deja comentate. Egoismul și negenerozitatea. Manipularea, chinuirea, ignorarea, duplicitatea sunt comportamente interpersonale - și

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863

ca mizerie intelectuală și morală, în "Analele Universității Spiru Haret", București, nr. 3/2002, p. 32). Mihail Diaconescu e convins că există o echivalență între ideologia postmodernistă și anarhismul defunct al lui Bakunin și Koropotkin sau "teoriile pline de substanță paranoică ale lui Troțki despre revoluția mondială permanentă" (p. 31). El adaugă: "Derrida vorbea de destructurarea textului. Touraine vorbește de destructurarea ordinii la scară planetară reluând astfel ideile lui Troțki despre așa-zisa "revoluție permanentă" și "revoluție mondială"" (p. 27). 10

[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]