452 matches
-
al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al altei tulburări psihotice și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Se va adăuga "premorbid", dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, de exemplu: "tulburare de personalitate paranoidă (premorbidă)". Diagnostic diferențial Diagnosticul de paranoia/tulburare delirantă (delusional disorder) se aplică doar dacă delirul nu este produs de efectele fiziologice directe ale vreunei substanțe sau, pur și simplu, de deteriorarea stării generale de sănătate; delirul (delirium), demența (dementia) și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adițional de "paranoia". Spre deosebire de paranoia, nu există convingeri delirante clare ori persistente în cazul tulburării de personalitate (personality disorder), care presupune un ansamblu de trăsături deosebit de stabile și de rigide, apărând la maturitate și putând cauza suferințe ori disfuncționalități. Personalitatea paranoidă (ICD-10: F22.0) se caracterizează prin supraestimarea patologică a propriei persoane, neîncrederea extremă fată de alții, susceptibilitate exagerată, judecată falsă. Presupunând o stare de susceptibilitate invadatoare fată de alții, ale căror intenții sunt interpretate ca fiind rele, ea își închipuie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoia prezintă și o tulburare de personalitate preexistentă, aceasta din urmă să fie listată pe Axa II, urmată de "premorbid" în paranteze. Epidemiologie Paranoia apare de regulă la adulți (între treizeci și patruzeci de ani), la indivizi cu o personalitate paranoidă, și se concentrează asupra unui delir oarecare, delirul de persecuție reprezentând forma cea mai obișnuită. Evoluția variază dar, de cele mai multe ori, dereglarea este cronică; adeseori pot însă apărea perioade de intensificare sau de diminuare. Uneori, remisiunea poate fi completă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Unele studii au relevat că paranoia este mai frecventă printre rudele indivizilor care suferă de schizofrenie, în timp ce alte studii nu au găsit nici o legătură de ordin genetic între ea și schizofrenie. Există și dovezi sporadice cum că tulburările de personalitate paranoide ar fi comune printre rudele biologice de gradul unu ale indivizilor ce prezintă tulburarea delirantă. Problemele sociale și profesionale, ori cele decurgând din viața de familie pot conduce la formarea de convingeri delirante. Mulți indivizi cu paranoia dezvoltă o stare
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
agenții biologici, psihici ori sociali. În lipsa unui acord asupra originii delirurilor se remarcă totuși câteva poziții teoretice, de ordin genetic și biologic, de factură cognitivă ori psihanalitică. Teoriile genetice par să arate că incidența paranoiei și a trăsăturilor de personalitate paranoidă este mai ridicată printre rudele persoanelor care suferă efectiv de paranoia; prin comparație cu rudele persoanelor care nu suferă de paranoia, acestea prezintă rate mai înalte de schizofrenie, tulburare schizoafectivă sau tulburări afective (mood disorder). Prezența, cu o frecvență crescută
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Washington DC: American Psychiatric Association. Amossy R (1995) Dalí, ou le filon de la paranoïa. Paris: Presses Universitaries de France. Anes F (2007) Salvador Dalí. The Construction of the Image, 1925-1930. New Haven: Yale University Press. Aubrey L (1970) Paranoia and Paranoid: A Historical Perspective. Psychological Medicine 1: 2-12. Ballerini A, Rossi M (1990) Shame and Delusion. Comprendre. Archive International pour l'Anthropologie et la Psychopathologie Phénoménologique 5:13-20. Berke JH, Pierides S, Sabbadini A, Schneider S, eds. (1998) Even Paranoids Have
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
E (2005) A Historical Dictionary of Psychiatry. Oxford UK: Oxford University Press. Soares JC, Gershom S, ed. (2003) Handbook of Medical Psychiatry. Basel: Marcel Dekker. Șelaru M, Donciu D, Conachi S, Donciu MD (2007) Paranoia. Iași: Timpul. Trotter D (2001) Paranoid Modernism. Literary Experiment, Psychosis and the Professionalization of English Society. Oxford: Oxford University Press. World Health Organization (1992) The ICD-10. Classification of Mental and Behavioural Disorders. Clinical Descriptions and Diagnostic Guidelines. Geneva: World Health Organization; Clasificarea tulburărilor mentale și de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
simțit nervos și indispus atunci când am rămas singur). 8. Psihoticismul (10 itemi, ex.: Am avut senzația că cineva străin este stăpân pe gândurile mele; Am avut senzația că aud voci pe care cei din jur nu le auzeau). 9. Ideație paranoidă (6 itemi, ex.: Am avut convingerea că cei din jur sunt de vină pentru majoritatea necazurilor mele; Am avut senzația că cei din jur mă spionează și apoi mă bârfesc). III. Instrumente specifice, ce sunt destinate unor grupe speciale de
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
Se referă la un număr mare de medicamente care au fost asociate cu reacții toxice confuzionale (sindrom cerebral acut) caracterizate prin: fluctuații ale stării de conștiență; neliniște; modificări emoționale (de obicei teamă și perplexitate, iar în cazurile severe idei delirante paranoide și/sau halucinații vizuale). Diagnostic Datorită prezentării atipice, sindromul confuzional este deseori nediagnosticat sau confundat cu alte tulburări cognitive sau psihice. În prezent, diagnosticul se pune urmărind comportamentul pacientului, efectuând o evaluare a statusului cognitiv pentru exluderea unei alte tulburări
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
adulți, să nu fie înclinați să se identifice cu adultul și deci să nu adopte normele lui morale și sociale. Se simte izgonit de ceilalți, deoarece nu a fost admis în mediul său de origine. Adoptă față de ei o atitudine paranoidă. Crezând că este ținta permanentă a atacurilor celorlalți, încearcă să le prevină atacând el mai întâi, căutând să se simtă în siguranță prin conduite agresive. Se simte inferior altora, de aceea încearcă să se revalorizeze prin fantezii compensatorii. Are sentimentul
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
pornire gen Van Gogh și-mi retezasem o falangă de la un deget ca să impresionez pe cineva care mă interesa la vremea aia. Doctorii de la balamuc nu auziseră niciodată de Van Gogh. M-au luat de schizofrenic, adăugînd la asta „tip paranoid” ca să justifice faptul deranjant că știam unde mă aflu și cine e președintele Statelor Unite. CÎnd armata a văzut diagnosticul acesta, m-au reformat, cu observația „Acest om nu va fi niciodată rechemat sau reclasificat”. După ce mi-am luat ziua bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
consecință, nici un proces. Este o legislație de stat polițienesc, sancționînd o stare. Alte state au Început să imite Louisiana. Vedeam cum șansa de a scăpa fără condamnare se micșora zi după zi, pe măsură ce curentul antidrog sporea, luînd proporțiile unei obsesii paranoide, ca antisemitismul sub naziști. Așa că m-am hotărît să șuntez cauțiunea și să rămîn defintiv În afara Statelor Unite. La adăpost, În Mexic, urmăream campania antidrog. Citeam despre copii dependenți și senatori cerînd pedeapsa cu moartea pentru traficanți. Nu-mi suna În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
veche, iar simpatiile lui de stânga erau destul de serioase, insă deloc neobișnuite în anii `30. Soția lui, Katherine Puening Harrison, cu care s-a căsătorit în 1940, era văduva unui comunist omorât în Războiul Civil din Spania. Doar în lumea paranoidă a anilor `50 această poziție i-a creat probleme. Ca om de știință, Oppenheimer s-a remarcat ca fiind principalul fondator al școlii americane de fizica teoretică pe vremea când lucra la Universitatea Berkeley, California. La Institutul pentru Studii Avansate
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de a judeca. Asemenea penitenți au nevoie să fie ajutați să relativizeze toate detaliile inutile, în sensul adecvat și potrivit contextului, și să trăiască cu curaj o relație de încredere și abandon în Dumnezeu. b) Penitentul cu tulburare de personalitate paranoidă. Acest tip de penitent poate fi recunoscut după convingerile și tipul său de credință. El este convins că este vulnerabil și că, în general, lumea nu este demnă de încredere. Lumea caută „ale sale” și, prin urmare, el nu își
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
stimei de sine și agresivitate. MATERIALE ȘI METODĂ Subiecți Lotul de studiu a fost alcătuit din 56 bărbați. Acest eșantion a fost Împărțit În două subeșantioane. Primul subeșantion, cuprinzând 27 subiecți, a fost alcătuit din persoane care suferă de schizofrenie paranoidă. Al doilea subeșantion cuprinzând 29 subiecți, a fost alcătuit din persoane care nu suferă de boală psihică. Media de vârstă a fost de 34,56 ani cu o abatere standard de 3,44 pentru primul eșantion, iar pentru al doilea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
fidelitate retest de 0.85 - 0.88. Rezultatele obținute (Tabel 1, Tabel 2; Grafic 1) relevă faptul că există diferențe semnificative Între cele două eșantioane În ceea ce privește agresivitatea În totalitate. Astfel, se poate observa faptul că persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă dispun de un nivel de agresivitate fizică mai ridicată decât cele care nu suferă de boală psihică (p<0.05). De asemenea se remarcă faptul că cei care suferă de schizofrenie paranoidă sunt mai furioși decât cei care nu suferă
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
observa faptul că persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă dispun de un nivel de agresivitate fizică mai ridicată decât cele care nu suferă de boală psihică (p<0.05). De asemenea se remarcă faptul că cei care suferă de schizofrenie paranoidă sunt mai furioși decât cei care nu suferă de boală psihică (p<0.05). Nu s-au relevat diferențe Între cele două eșantioane În ceea ce privește agresivitatea verbală și ostilitatea. Astfel, putem concluziona că diferențele de agresivitate care se remarcă Între cele
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
se datorează agresivității fizice și furiei. Se pare că aceste dimensiuni sunt laturi mai importante ale agresivității În totalitatea ei, acestea contribuind mai pregnant la scorul total. În continuare putem concluziona că agresivitatea crescută la persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă se datorează, În mare parte, faptului că aceștea interpretează informațiile percepute În mod defectuos. În ceea ce privește stima de sine a subiecților, nu s-au remarcat diferențe semnificative Între cele două eșantioane. Totuși s-a obținut un prag de semnificație apropiat de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
s-au remarcat diferențe semnificative Între cele două eșantioane. Totuși s-a obținut un prag de semnificație apropiat de cel critic (p=0.064), ceea ce relevă o tendință de devalorizare a propriei persoane În cazul celor care suferă de schizofrenie paranoidă. Analiza matricei de corelație (Tabel 3) relevă faptul că există o relație inversă semnificativă Între stima de sine și agresivitate (p<0.01). Din aceste rezultate derivă concluzia că, o persoană cu un nivel ridicat al stimei de sine va
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
corectă a evenimentelor. Rezultatele oferite de matricea de corelație sugerează existența unei variabile ascunse care mediază legătura dintre agresivitate și stimă de sine. Se propune analiza amănunțită a acestei variabile În studii ulterioare. CONCLUZII 1. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă dispun de un nivel de agresivitate fizică mai ridicată decât cele care nu suferă de boală psihică. 2. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă sunt mai furioase decât cele care nu suferă de boală psihică. 3. Persoanele care suferă de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
propune analiza amănunțită a acestei variabile În studii ulterioare. CONCLUZII 1. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă dispun de un nivel de agresivitate fizică mai ridicată decât cele care nu suferă de boală psihică. 2. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă sunt mai furioase decât cele care nu suferă de boală psihică. 3. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă și cele care nu suferă de boală psihică sunt tot atât de agresive verbal și ostile. 4. Agresivitatea fizică și furia sunt dimensiuni mai
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
de un nivel de agresivitate fizică mai ridicată decât cele care nu suferă de boală psihică. 2. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă sunt mai furioase decât cele care nu suferă de boală psihică. 3. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoidă și cele care nu suferă de boală psihică sunt tot atât de agresive verbal și ostile. 4. Agresivitatea fizică și furia sunt dimensiuni mai importante ale agresivității În totalitatea ei, acestea contribuind mai pregnant la scorul total. 5. Nu există diferențe majore
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
agresive verbal și ostile. 4. Agresivitatea fizică și furia sunt dimensiuni mai importante ale agresivității În totalitatea ei, acestea contribuind mai pregnant la scorul total. 5. Nu există diferențe majore Între stima de sine a persoanelor care suferă de schizofrenie paranoidă și stima de sine a persoanelor care nu suferă de boală psihică, Însă există totuși o ușoară tendință de devalorizare a propriei persoane În cazul celor care suferă de schizofrenie paranoidă. 6. Există o relație inversă semnificativă Între stimă de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
stima de sine a persoanelor care suferă de schizofrenie paranoidă și stima de sine a persoanelor care nu suferă de boală psihică, Însă există totuși o ușoară tendință de devalorizare a propriei persoane În cazul celor care suferă de schizofrenie paranoidă. 6. Există o relație inversă semnificativă Între stimă de sine și agresivitate; cu cât nivelul stimei de sine va fi mai scăzut cu atât nivelul agresivității va fi mai ridicat. 7. Există o relație inversă semnificativă Între nivelul stimei de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
de acte agresive, inclusiv violența domestică și abuzul copiilor. În cazul consumului abuziv de barbiturice pe lînga simptome că vorbire greoaie, respirație superficială, fatigabilitate, dezorientare, lipsa de coordonare, doze mai crescute cauzează alterarea memoriei și a judecății, iritabilitate precum și ideație paranoidă și/sau suicidara. Consumul de barbiturice pe o perioadă mai lungă de timp crește semnificativ riscul de supradoza datorită creșterii rapide a toleranței și necesitatea măririi dozei folosite. În caz de supradoza sau atunci cînd barbituricele sînt asociate cu alte
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]