2,828 matches
-
care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua. Chiar așa, din senin? Nu cumva i-ai făcut de petrecanie?,, Antoniu se Întreabă cum și de unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din mijloc, să văd luminile semafoarelor la timp și să nu încep să cotesc brusc nebunește când ne înghițea complet întunericul era o încercare care-mi solicita maximum de concentrare. M-am aplecat mult peste volan aproape atingând cu fruntea parbrizul pe care ștergătoarele împingeau încolo și încoace o mâzgă mizerabilă. Simțeam cu un soi de satisfacție că, mai curând sau mai târziu, o să ne ciocnim de ceva. Înviorat de acest gând, m-am adresat însoțitoarei mele: — Ei, și ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pare rău, am spus. Ea s-a întors din nou adunându-și haina pe lângă picioare. Scuzele se puteau referi la oricare dintre cele două lucruri. Am luat-o spre sud în direcția în care bănuiam că se află Shaftesbury Avenue. Parbrizul era aproape opac și începuse să înghețe; am lăsat în jos geamul mașinii pe partea mea și aerul sufocant a năvălit în mașină. Începuse să-mi curgă nasul. — Vreți, vă rog, să lăsați geamul în jos pe partea cealaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se aplecă tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copac care face flori, toată noaptea petalele trandafirii s-au scuturat și s-au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix mâinile de pe volan, în mănușile din piele de vițel mulate perfect, zice: — Dă-te jos. Pe parbriz se văd mici lentile de apă. Începe să plouă. Foarte bine, zice Stridie, și deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea spre cer. Mm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar în locul lor, acum, unul vorbește cu spor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne cu Universul? Finit, au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd ajungi, să-mi spui, poate-mi amintesc unde te-am mai văzut... O rafală puternică de vînt, cu fulgi mari, lovește parbrizul, întunecîndu-l. Luat prin surprindere, șoferul se pierde o clipă, volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre fereastră și, cînd mașina s-a statornicit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și în parbriz, vîntul lovește mai rar, dar cu mai multă putere, depunînd straturi întregi de zăpadă, ca și cum norii și-ar desface solzi uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l face pe șofer să încetinească uneori. Pe șosea au început să apară mici valuri albe, la curbe, ori între capetele podurilor de beton. La o curbă în pantă șoferul frînează, așteptînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roțile din spate se opresc în capătul de beton al podului, îndreptînd colosul metalic în direcția de acțiune a vîntului, ca pe un cocoș de tablă, așezat în cornul casei. Ochii speriați ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum liniile de forță pe lîngă modelul unui avion, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a orașului. În fața lui, podul descria o curbă lină, întinzându-se spre vest. Picăturile ploii de primăvară biciuiau parbrizul, dar nu reușeau să schimbe traiectoria mașinii nici măcar cu un milimetru. Conducând cu vigoare și fermitate, își dădea seama, cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe urmă toți și Fane le-a zis că țin cu Dinamo. Mai târziu a venit și tata (care ținea cu Steagu), pe urmă a plecat, nu chiar imediat, peste vreo două zile, a plecat la București să cumpere un parbriz de Pobeda cu banii lui de concediu pregătiți să mergem la Sarmizegetusa. h’. H 3 și H 4. Pauză de miracole (piua): ca să am răgazul să repet că miracolul A, cu stufoasele lui puncte și subpuncte, s-a petrecut înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
polițistul cu lanterna. Acum e liniștit. — A cui e mașina aceea? Întrebă domnul Prentice, care nu auzise ce spusese polițistul. Pe alee se vedea un Ford V8, dar nu de mașina asta Întreba domnul Prentice, ci de o rablă cu parbrizul spart și murdar - una din acele vechituri părăsite pe cîmp, În marginea șoselei, pe care le poți căpăta pentru cinci lire, firește, dacă le poți urni din loc. — Asta-i mașina pastorului, domnule. — Dar ce-i aici, o serată? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]