46,490 matches
-
împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De abia acum, tânărul nostru a plecat liniștit și mulțumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puțin acum, când știa că i-a scăpat, poate, și pe alții de la o suferință ca a lui. Să știi să te gândești și la ceilalți, înseamnă să știi să trăiești. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie și
RĂDĂCINA ȘI IZVORUL BINELUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1420986375.html [Corola-blog/BlogPost/372797_a_374126]
-
trebuie să o protejez permanent. Să o apăr de tot ce este rău. Pentru ea aș fi luptat cu oricine, oricând... și mi-aș fi riscat chiar viața proprie. Ce mult îmi plăcea să o țin în brațe... întrega noapte... parcă pentru a o apăra de vreun duh al întunericului, fermecat de ființa ei. Am iubit-o la nebunie pe Violeta,,, cum nu am mai iubit vreodată o femeie...și o mai iubesc, încă... deși poate nimeni nu ar înțelege asta
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
de plus, pufos și adormi rapid. Era cu Violeta pe tărâmul Africii, pământul natal și erau împreună atât de fericiți... nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune pământul, vegetația și vietățile sălbatice, parcă intensificau iubirea lor unică, dogoritoare. Violeta era fascinată de peisaj, de natură și nici animalele sălbatice africane nu o speriau deloc. Privea pericolele cu inocență, candid, ca pe ceva imposibil. A venit fără frică cu el și cu ceilalți bărbați
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
lux ostentativ. indecent”. Cel mai frumos revelion din viața mea a fost cel petrecut cu Violeta și cu grupul ei de prieteni, la Tușnad”, își aminti Ly. Stațiunea era minunată atât iarna, cât și vara. Avea locuri cu păduri desprinse parcă din basmele fascinante ale lui Andersen, cu peisaje de poveste, încât aveai impresia că dintre copaci îți poate apărea oricând o zână magică, spiridușul sprințar al pădurii sau chiar o fioroasă Baba Cloanța. Am fost cazați la hotelul cel mai
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
că a fost cu grupul de prieteni ai Violetei. Și ea era sufletul petrecerii. Toți bărbații erau atrași de delicatețea și veselia tinerei femei, de frumusețea ei neobișnuită. Ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, când dansa, când povestea, când zâmbea... parcă doreau cu toții, a lor să fie! Și lucrul acesta îl îngrijora pe Ly! Cu toate că știa că, Violeta nu s-ar fi uitat la alt bărbat decât la el. Numai pe el îl iubea. Avea deplină încredere în ea. Și totuși
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Și lucrul acesta îl îngrijora pe Ly! Cu toate că știa că, Violeta nu s-ar fi uitat la alt bărbat decât la el. Numai pe el îl iubea. Avea deplină încredere în ea. Și totuși, privirile acelea cu tupeu, îl înnebuneau... parcă toți ar fi dorit femeia lui. La el, în Africa, nu s-ar fi întâmplat așa ceva... dar aici, în Europa... Oboseala cu dansul neîntrerupt din discoteci, din noaptea de Paști, ritmurile asurzitoare și petrecerea finală, i-au fost fatale... Simți
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
este el, Ly cel actual, era complet altul, unul dintr-o altă viață, anterioară, din misterioasa junglă africană, în care el era un sălbatic neânfricat al tribului său de războinici, cu obiceiurile și ritualurile specifice moștenite cu sfințenie, din moși-strămoși... Parcă ar fi băut o licoare aducătoare de nebunie. Și toate frustrările sale, le-a revărsat atunci pe biata Violeta, cum au ajuns în apartamentul lor din Piața Romană. A luat-o în brațe aprig, a sărutat-o patimaș și buzele
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
albi. Femeia țipă de durere. Instinctual, pentru a o potoli, o mușcă de gât, de vena jugulară. Acesta a fost doar începutul. Petrecerea la care a fost prezent, trezise în el sălbaticul, imposibil de oprit. Nu se mai putea controla. Parcă nu ar fi fost el, Ly cel din prezent. Părea că ar fi unul din altă viață, din alt timp, o epocă în care ceea ce făcea el acum, părea cu totul și cu totul normal. Simțea că o mai făcuse
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Parfumul cărnii si aroma sângelui l-au făcut să acționeze ca un leu înfometat, ce se arunca vijelios asupra prăzii... ca un animal sângeros, care nu mai avea în el nimic uman... Realiză ce făcuse, abia după ce era prea târziu. Parcă se trezise dintr-un coșmar. ” Nu am fost eu cel care am făcut așa ceva”, gândi Ly. ” Violeta era totul pentru mine, era femeia vieții mele, nu puteam să-i fac vreodată ceva rău. Și, totuși, ce s-a întâmplat, cu
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
și dintr-o dată m-am trezit în casa țărănească a bunicilor în camera de zi cu pereții ei gălbui cu diverse modele, cu cele două paturi, cu soba de teracotă (când eram de-o șchioapă era încă de pământ, albă, parcă diformă, dar atât de frumoasă), cu fotografiile de pe pereți, cu calendarul ortodox și candela păzind Estul... pe masa dintre cele două paturi își fac apariția oglinda, pămătuful, aparatul de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
pune ligheanul cu apă pe picioare, își potrivește oglinda... înmoaie pămătuful și îl trece o dată pe toată barba... apoi întinde pasta de ras pe toata fața (uneori mă moscolea și pe mine: cât de deosebit mi se părea mirosul acela, parcă venea din alte lumi)... cu gesturi calculate trece lama pe toata fața... întotdeauna am fost fascinat de felul în care bătrânul se bărbierea! era una dintre bucuriile copilăriei să-l văd cum se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
doar pentru a vedea fi lme, ci pentru a respira timp de aproape zece zile, un altfel de aer. Chiar dacă și în restul anului Clujul mustește de evenimente, sute de concerte, partyuri, festivaluri, expoziții, fi ind astfel un oraș activ, parcă pe toată durta TIFF-ului, lucrurile sunt diferite. Brusc, nu mai trăiești și nu mai muncești în Cluj, un oraș din România, ci poți la fel de bine să spui să locuiești într-un oraș vest-european. Cam asta e senzația pe care
Vine TIFF-ul, bine-mi pare! by http://www.zilesinopti.ro/articole/2573/vine-tiff-ul-bine-mi-pare [Corola-blog/BlogPost/99432_a_100724]
-
aduc aminte cu nostalgie de clipele când primeam cărți de la el, atât personal, când eram la Drăgășani,acum peste 32 de ani, dar și prin poștă la Cluj-Napoca. Când cu înfrigurare deschideam aceste cărți, mai toate de istoria culturii vâlcene parcă o rază de lumină venită din ancestralul meleagurilor natale îmi lumina existența. Le citeam, întotdeauna, cu atenție și cu creionul în mână.Cărțile lui sunt dense, încărcate de date și informații inedite, atât de necesare pentru a ne cunoaște trecutul
DESPRE COSTEA MARINOIU NU TREBUIE SCRIS LA TIMPUL TRECUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_costea_marinoiu_nu_trebuie_scris_al_florin_tene_1329854776.html [Corola-blog/BlogPost/346794_a_348123]
-
oare chiar nu-și dădea seama că asta o făcea să semene cu un elefant în staul?). Iar a treia, Gulbahar - cea care fusese cu ea când îl descoperiseră pe Mica Privighetoare - avea umbre întunecate sub ochi, în acea dimineață. - Parc-ai avea un ochi la spate, obișnuia să-i șoptească admirativ cariye Mihrimah. - E doar un truc pe care l-am învățat de la tatăl meu, îi răspundea, tot în șoapta, Safiye. În țara mea, în munți, suntem cu toții vânători. Trebuie
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
VIS Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Trezit-am visul meditând La taina liniștii ningând Și-n amintiri, adânc intrând, Văzut-am mama mea născând... Văzut-am soare luminând Și stele, parcă, destinând, O cale-a vieții hotărând, Pe care mi-o primeam plângând... Trăit-am iarna vegetând Și primăvara-n crâng cântând, Trăit-am vara culegând Din rodul vieții, tot crescând, Iar toamna mi-o trăiam plouând, Cu gând la ciclul
TAINIC VIS de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1423673411.html [Corola-blog/BlogPost/366456_a_367785]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1330 din 22 august 2014 Toate Articolele Autorului M-am trezit sfioasă adunând tăceri... Buzele ce-s strânse au făcut și riduri, Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri? Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri. Țipătul acesta este unul mut..., Inima îl știe, sinele-l cunoaște, Am făcut poteci în necunoscut Ochii au găsit zările albastre. Toaca rugăciunii sună a trezire, Toamna vine grabnic cu alai de flori, Pe poteci de gând străjuiesc
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1408708019.html [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
grabnic cu alai de flori, Pe poteci de gând străjuiesc castanii Doar cu amintiri calde mă înfiori. Se topesc ghețarii din Alaska noastră Sania e trasă de câinii știuți, Par așa grăbiți..., se întorc acasă, De un bici de viscol, parcă sunt loviți. Într-un clocot surd, arde ceaiul verde Așchia de brad, flacăra o vede, Ceașca tot așteaptă, mână să-ți sărute Singură pe masă...doar cu doruri multe! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: M-am trezit / Camelia Cristea
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1408708019.html [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
optzeci de ani pare să definească o vârstă matusalemică, Buni declară că sufletește se simte ca o adolescentă! Și evocă locurile, oamenii primului „acasă” pe care de abea așteaptă să-l revadă în zilele următoare. O face tot zâmbind, dar parcă mai duios, cu o tentă de tristețe sugerată de modulațiile vocii, fiindcă-și mărturisește teama că s-ar putea să nu mai poată reveni... că cel de al doilea „acasă” o așteaptă... Cred că toți oamenii și-au legat copilăria
UN ZÎMBET SE ÎNTOARCE ACASĂ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_albi_constantin_t_ciubotaru_1371291702.html [Corola-blog/BlogPost/354564_a_355893]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CÂND CÂNTĂ VIOARA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 522 din 05 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 661 CÂND CÂNTĂ VIOARA Spune-mi când cântă vioara, Sensibilă inima se zbate tacit, În neliniște cade și parcă, Îmi spune; Tu n-ai iubit! Nota vibrațiilor înalte se pare, Că deznoadă adâncile mistere, Mă cuprinde o sumbră încântare, Și o necesitate dură de tăcere! Chefliul arcuș se zbate în note, Apasă pe coarde ca un dușman, Ce-i
CÂND CÂNTĂ VIOARA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cand_canta_vioara_mihai_leonte_1338901709.html [Corola-blog/BlogPost/353474_a_354803]
-
poeți născuți, crescuți, învățați ori așezați pe aceste meleaguri! Priveam și nu-mi venea să cred. „Doamne, ce-am făcut eu, Doamne, să am așa mare cinste? Merit eu așa mulțime la o lansare de carte? Este bună cartea mea? Parcă „Ispita” este mai atent lucrată. Ea merita... Și „Chemarea destinului” este mai bună. Cu acțiune în multiple planuri și în perioade de timp diferite, distincte... Adevărat roman social. Totul depinde de domnul Emilian Marcu, de felul în care reușește ori
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
atâta nu te-am vrut...” - se auzi deodată molcomă, vocea mamei, care căzuse pe gânduri, cu privirile ațintite spre fereastra pe care se strecurau deja umbrele serii de toamnă, în timp ce lăsase în poală împletitura, pe care până atunci mâinile ei, parcă în joacă, o făceau să crească de la o oră la alta. Se apropia iarna și pentru că puloverul rămas de la sora mai mare, se subțiase tare mult și rămăsese mic, mama se văzuse nevoită să-i încropească Arinei, din cele câteva
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
telefonat la Primăria din Rucăr și m-a anunțat să mă prezint urgent la revizorat. Mi-a povestit cum l-a cunoscut pe tata și mi-a cerut să-i urmez calea de va fi nevoie de un nou război. Parcă a avut gura aurită, pentru așa mă va duce destinul nu peste mult timp. “Aș vrea să te ajut și de aceea te numesc în postul de la Sătic. E aproape de casa dumitale părintească, a ținut să mai precizeze dânsul. Cunoști
PEREGRINĂRILE UNUI SUPLINITOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Peregrinarile_unui_suplinitor_.html [Corola-blog/BlogPost/348246_a_349575]
-
demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când toată lumea doarme liniștită, ielele joacă destine vechi și
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1437638361.html [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
din Camera Reprezentanților și pentru orice eventualitate am băgat-o pe internet și circulă acum pe Facebook. Iar Luna... Luna e ok! Adică, vreau să vă asigur că Luna e tot acolo pe cer la locul ei, doar că e parcă tot mai aproape de pământ. Alte probleme cu dragostea liberă, cu Lună și cu focul-frigid noi nu avem acum, deocamdată totul e ok la noi! - Ok! Ok! Ok! Au confirmat toate Doamnele doamnelor. - Ok! Zise Sarica. Însă, am vrea să știm
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_interna_constantin_milea_sandu_1336995265.html [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
mai cunoscut al Sfintei Fecioare este “Bogorodița” - Născătoarea de Dumnezeu, la greci, numele cel mai cunoscut este “Panaghia” - Preasfânta. La noi, românii, însă, numele cel mai des folosit și mai apropiat de sufletul nostru pentru Sfânta Fecioară este Maica Domnului. Parcă o simțim mai aproape pe Sfânta Fecioară când ne adresăm ei cu apelativul Maica sau Măicuța Domnului ... - Preacuvioase Părinte Clement, vă mulțumesc foarte mult pentru tot!... - Doamne ajută!... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Câteva cugetări și referinte despre “Rugul ce arde
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1406881809.html [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]