348 matches
-
cu care ea dansase toată seara. Îl forțase să coboare de pe motocicletă, o distrusese cu o bâtă și apoi, când Îi păru că-l speriase Îndeajuns pe maestru, se aruncase asupra ei. O târâse de păr printre bălțile și mașinile parcate. Din sala de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor, o cunoștea de prea puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat pe proprietarul vreuneia dintre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Anne Bréhat căreia acesta tocmai Îi prezentase scuze pentru disputa din ajun. În ciuda tristeții, ea apreciase acest lucru. O dată În viață, familia Kersaint Își Încălcase obiceiurile și se amestecase cu gloata, chiar dacă membrii ei nu binevoiseră să coboare din limuzina parcată mai la o parte. Am privit-o cum le ține piept. Mușcîndu-și buzele ca să-și controleze vocea. Cea născută la Lands’en Înțelegea adînca supărare a fiecăruia. Descendenta familiei Kermeur plîngea moartea fratelui ei. OPJ voia să știe cine Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copii de crescut și munca de la castel. Își dădu seama că mama ei nu suflase vreodată o vorbă despre ce se petrecea În familia Kersaint, nu făcuse niciodată nici un comentariu, nu comisese nici o indiscreție. Jeanne se Întoarse auzind zgomotul mașinii parcate. Rămase nemișcată și, cu chipul lipsit de orice expresie, Își fixă cu privirea fata care se Îndrepta spre ea. Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă la loc, pe marginea mesei, înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a obosit s-o pună prea mult la îndoială. Era un fan adevărat al celor de la Manic Street Preachers și a suferit foarte mult când i s-a spus că Richey Nu-Știu-Care se aruncase în cap. I-au găsit mașina parcată exact în același loc în care fusese și a lui, cu o casetă a ăstora în casetofon. Și se știa că e deprimată. —Lucru care, dacă te gândești acum, poate să fi avut o legătură cu cineva căruia îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de fum al cărei scop Brunetti nu-l putuse niciodată Înțelege. Carabinierii nu aveau nici o legătură cu traficul, Însă tot ce se Întâmpla În Piazzale Roma era trafic: mașini, rulote, taxiuri și, mai ales În timpul verii, nesfârșite șiruri de autobuze parcate acolo doar cât să-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dreapta și porniră Înapoi spre oraș, trecând din nou peste podul feroviar. La baza lui, virară la stânga, apoi la dreapta și opriră În fața unei clădiri cu cinci etaje dispusă cu câțiva metri mai În spate față de stradă. În fața porții văzură parcat un jeep verde-Închis, pe scaunele din față șezând doi soldați În uniformă americană. Brunetti se apropie de ei. Unul dintre soldați coborî din mașină. — Sunt commissario Brunetti din Veneția, zise el, reluându-și gradul adevărat, apoi adăugă: Maiorul Butterworth m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu fie ceva În ordine cu o companie, o privatizare sau un transfer. Cu doi ani În urmă, pe când ieșea din același birou la cinci după-amiaza, mergând să-și Întâlnească prietenii pentru un pahar de băutură, cineva dintr-o mașină parcată deschisese focul cu o mitralieră, țintind cu grijă spre genunchii lui, sfărâmându-i pe amândoi, iar acum casa lui Fosco era biroul și de mers mergea doar cu ajutorul a două bastoane, un genunchi fiindu-i permanent Înțepenit și celălalt având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fu capul cățelei, ieșind afară pe geamul din spate al mașinii, Împungând vântul cu nasul. 20 Pe când capul cățelei dispărea de-a lungul drumului Îngust, Ambrogiani se Întoarse spre Brunetti și Întrebă: — Ei bine? Brunetti Începu să meargă spre mașina parcată. Când erau amândoi Înăuntru și portierele erau Închise, Ambrogiani rămase la voal fără să pornească motorul. — Mare afacere, să construiești un spital, zise În cele din urmă Brunetti. Mare afacere pentru signor Gamberetto. Foarte, fu de acord celălalt. — Îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
roșie pe-o parte cum trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum Îngust de pământ. Ei merseră mai departe, continuând să coboare dealul, dar Brunetti Îl văzu pe Ambrogiani Întinzându-se către tabloul de bord și apăsând butonul care readucea kilometrajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
păsa. Mergea cu gândurile vraiște, așteptând un răspuns care întârzia să apară, ca și cum ceva l-ar fi oprit pe drum și nu i-ar mai fi permis să ajungă la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată. La volan, Detectivul desfăcu o lamă de gumă și o introduse în gură. Îl urmări pe scriitor cu privirea. O umbră pe o șosea. Clătină din cap și țuguie buzele. - Prea multe coincidențe. Aici e ceva necurat... Displayul laptopului se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
metereze, notează câți elevi fumează în părculețul de vizavi, ca să scrie anonime la școala din cartier, sau veghează ca nimeni să nu parcheze pe locul altuia sau, Doamne ferește, pe locul unde e pancarta pe care scrie, ca o poruncă dumnezeiască, „Parcatul interzis“. Avea ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că eu îs bâtă!”. Noi veneam la școală pe jos cu trăistuța în spinare și cu voioșia pe chip. Sincer să fiu, parcă era mai bine așa. Asta, spre deosebire de vremurile pe care le trăim acum. Deseori, în fața școlii unde vezi parcat un Logan și un Beemveu X5, îți este foarte greu să te hotărăști: care e mașina directorului și care e a elevului? Din fericire de multe ori e ușor să-ți dai seama. Deducând ca omul deștept, după numărul de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu mai avea cum să nu plece în excursia aia. 5 Autocarul s-a oprit brusc, curmîndu-le cîntecul. Ușile n-au pufăit deschizîndu-se, ceea ce însemna că nu ajunseseră la popas. De altfel, nu se vedea nicio clădire, restaurant, mese, mașini parcate, o firmă luminoasă sau poate doar metalică. Nici măcar mașinile de pe contrasens. Doar cîmp. Nu știa nimeni de ce s-au oprit sau de fapt nimeni nu-ndrăznea să-ntrebe pe șofer sau pe profi, care poate știau mai multe, aveau vizibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe el înăuntru. Geamurile erau aburite dar totuși îl zăream, în spatele volanului. Din felul în care era aplecat spre spate am priceput ce s-a întîmplat. Îmi pare rău să aflu că era fratele dvs." Cît timp a stat mașina parcată? întreabă jurnalistul. "Eram înăuntru, la căldură, dar aș zice cel puțin o jumătate de oră înainte de a auzi focul. O fi stat acolo să mediteze la gestul lui, îmi închipui." Străduindu-se să reconstituie cu precizie faptele, Jack se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și, mai departe, Centrul. De obicei însă, când ies după cumpărături, nu ajung așa departe. O iau pe Teiul Doamnei înapoi, spre Șoseaua Colentina. Drumul e curb ca șanțurile unui disc muzical. Copaci bătrâni și uscați se-ntind peste mașinile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiesc peste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri și parfumuri. Așa cum sânt ele, magazinele astea te bucură întotdeauna: nu ești în Matto Grosso. Unele vânzătoare sânt tinere și drăguțe ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
You Ain’t Seen Nothing Yet“ al lui Bachman Turner Overdrive. Se aud zgomote de alături, zgomote de futut. Stronach fute pe cineva, probabil pe târfulița aia care lucrează la barul din hotel. Cred că i-am văzut Mini-ul parcat afară. Bineînțeles Julie e plecată la vreun curs din ăla ciudat, el mi-a zis asta. Nu mai pierd vremea și mi-o bag În Bunty. Abia aștepta și ea, e genul ăla de tipă puternică și tăcută. Deci tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
imobiliară este imensă în raport cu condițiile pe care le oferă. Instituțiile publice, serviciile nu sunt dotate cu sistem de acces pentru persoanele cu handicap, cu sistem de alarmă, de supraveghere video etc. Strada este denivelată, îngustă, cu trotuare ocupate de mașini parcate. În carosabil sunt gropi, "plombările" se fac "în bătaie de joc", nu se rezolvă "problema parcărilor" etc. Locuitorii ar vrea "să se facă ceva", dar se tem că "lucrurile vor fi doar începute și lăsate așa"... Ei se tem de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
poate fi retras cu un mâner sferic din interior sau cu o cheie prin exterior și m-am gândit că erau mari șanse ca femeia de la curățenie să iasă pe acolo. Cu gândul aiurea, am verificat portierele celor două mașini parcate și am descoperit că Mercedesul nu era Încuiat. M-am așezat pe scaunul șoferului și am bâjbâit după butonul pentru faruri. Cele două lămpi uriașe au tăiat Întunericul ca reflectoarele de la un miting al Partidului la Nürnberg. Am așteptat. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spate? Nu aș vrea ca prietena mea să fie rănită. El dădu din cap: — Prin bucătărie, În jos pe scara de urgență. În capăt e o ușă care duce pe o alee. E un loc liniștit. Sunt doar câteva mașini parcate. Una dintre ele, o mașină sport gri-deschis, este a mea. Împinse un set de chei spre mine: E un pistol În torpedou, În caz că ai nevoie de el. După aceea, doar lași cheile În țeava de eșapament și ai grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să verific dacă era Încărcat, dar nu credeam că Roșcovanul e genul care să țină o armă pentru că Îi place să se joace de-a cowboyii și indienii. M-am aruncat la pământ și m-am rostogolit pe sub scara mașinii parcate lângă Bugatti, un Mercedes mare decapotabil. În acel moment urmăritorul meu ieși pe ușa de incendiu, lipit de peretele bine umbrit, drept acoperire. Am stat complet nemișcat, așteptându-l să pășească În mijlocul luminat de lună al aleii. Au trecut cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de hârtie ieftină, în culori vesele, de vânzare cărți bisericești, cruciulițe de aramă, lănțișoare, cărți de cântece, din nou coca-cola, un camion cu pepene roșu, muzică din zeci de casetofoane, e oare sfârșitul lumii, every night in my dream, mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă o fi trecut Ana pe lângă mine și n-am văzut-o, nu, acum iese pe poarta masivă a liceului, cu încă două persoane, probabil colegi, grăbesc pasul să n-o pierd, când vrea să urce cu ceilalți în mașina parcată jumătate pe trotuar, o strig, Ana; ochii noștri se reîntâlnesc după, le face semn s-o aștepte, să nu plece fără ea, cu ochii în ochii mei, Theo, acum trebuie să merg undeva, nu pot veni cu tine, ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a înseninat. —Haide, imploră ea, cu ochi strălucitori. Spune tot! Nimic, da’ nimic nu mă înveselește mai mult decât să-i aud pe oameni cum se ceartă de mama focului. Săptămâna trecută ieșeam de la sală și într-o mașină parcată erau o femeie și un bărbat care răgeau unul la celălalt. Dar chiar răgeau! Chiar și cu ferestrele ridicate și tot îi auzeam. M-a binedispus pentru tot restul zilei. —Urăsc chestia asta, recunoscu Ashling. Este foarte deranjant. —Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]