350 matches
-
x x - - - x x - - - x - - - - diverse comisioane x x - - - x x - - - x x - - - x - - - - la solicitare se rezervă locuri la mese x x - - - - - - - - x x - - - - - - - - să ofere în lista-meniu un minimum de preparate dietetice x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - asigurarea pazei pentru autovehiculele parcate x - - - - x - - - - x - - - - - - - - - gararea autoturismului și, respectiv, predarea lui la plecarea clienților se fac de către personalul restaurantului x - - - - - - - - - x - - - - - - - - - plata serviciilor să poată fi efectuată și prin cărți de plată (carduri) în fața clientului x x x x - x x x
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144041_a_145370]
-
la oră, dar nu m-au putut înregistra pe radar, că m-a acoperit un autobuz. Am ajuns la CNA după ce am încălcat aproape toate regulile de circulație pe care le știu. Am parcat mult mai ilegal decât toți cei parcați ilegal acolo, lăsând numărul de telefon în geam, să știe băieții unde mă găsesc. Totul, pentru a fi prezent la ora stabilită, la CNA. Și, când m-au pus pe scaun, după vizionarea celebrelor materiale, nu mi-au mai dat
Pătraru sare la gâtul CNA: Sunteți foarte proști! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/42064_a_43389]
-
nu a putut face altfel, întâlnirea în trei. în fața cafenelei, s-a parcat în acel stil de diagonală drăcească în care mașina ocupă trei locuri. în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Anca Murgoci Vineri, natura s-a dezlanțuit asupra orașului Mangalia. Mai mulți copaci au fost doborâți de vânt, iar unii s-au prăbușit peste mașinile parcate. Herghelia din Mangalia a fost grav afectată de o tornadă. Fenomenul meteorologic extrem a măturat grajdurile, țiglele de pe clădiri, jgheaburile pentru animale și ușile mai multor clădiri. Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Caii nu au avut de suferit
Tornadă în Mangalia. "A fost un adevărat prăpăd" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37385_a_38710]
-
inițiativă se mai prevede ca sumele încasate ca urmare a ridicării și depozitării mașinilor să constituie venituri la bugetele locale și să fie folosite pentru amenajarea locurilor de parcare și pentru achiziționarea de utilaje speciale pentru ridicarea și depozitarea vehiculelor parcate regulamentar. "Solicitarea de sume de bani cu titlul de contravaloare a serviciilor de ridicare, transport și depozitare de către firmele private este interzisă", mai propun inițiatorii.
Vin zile grele pentru "hingherii de maşini": Autoturismele, ridicate numai în cazuri excepţionale, iar banii merg la bugetele locale () [Corola-journal/Journalistic/25095_a_26420]
-
al Capitalei. A fost dus la secție, unde, în timpul audierilor, s-a aruncat pe geam, potrivit Digi 24. Șefii secției încearcă să afle cum a fost posibil ca omul să cadă de la etaj în timpul audierilor. A căzut pe o mașină parcată și a fost transportat la Spitalul Universitar, cu răni la cap, membre și torace.
Un bărbat s-a aruncat de la etaj în timp ce era audiat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67588_a_68913]
-
înalte, imediat ce a pornit prima și a doua oară alarmă nu au luat-o la fugă, ci au plecat la pas imediat pe strada după ce au sărit gardul. Sigur, poate au fost doar hoți, dar în fața casei erau 3 mașini parcate și e greu de crezut ca hoții intra mai degrabă într-o casă locuită decât într-una fără locatari. De asemenea în zona respectivă, în imediata vecinătate, sunt cel putin 2 case care arată mult mai bine decât a noastră
Casa lui Rareș Bogdan, atacată în toiul nopții: "Cineva a vrut să-mi transmită un mesaj" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/66820_a_68145]
-
erau multe restaurante cu nume orientale și multe săli de jocuri de noroc. în unele, zări oameni care stăteau cu sacoșe și coșuri în fața tejghelelor, jucînd, după toate aparențele, în schimbul hranei. Golurile lăsate de clădirile demolate erau înțesate de mașini parcate și înconjurate de garduri cu tot felul de amenințări mîzgălite cu vopsea. NEBUNUL MAC UCIDE sau BROASCA NEBUNĂ JUDECĂ, sau VIN MICILE MALCIES, dar nu abăteau atenția de la mesajele mai mari de pe afișe. Acestea prezentau poze cu viața de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trecură pe lîngă o coadă lungă la ușa unui veceu public, apoi pe lîngă un zid cu afișe gigantice. Aici, zise el, și pășiră printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo-n rai!" "Ba pe mă-ta!"... Pe măsură ce trăgeau de funie, ea se-nco-lăcea pe asfalt, între copii, iar găleata urca-ncetișor, clătinîndu-se în marea deschidere interioară a blocului, unde lumina nu ajungea până jos niciodată. În gang, pe lângă scuter, era mereu parcată o Dacie rablagită, cu geamurile așa de murdare, că nu puteai privi în ea. Mircea se înălța ca-n vis. Ținîndu-se bine de funie, privea zăpăcit în jur. Trecuse ușor de pilonii uriași pe care stătea proptit, ca un rinocer
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
loc printre ei. Am alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să treacă două mașini pe acolo. Era periculos să rămân pe bulevard. Așa credeam atunci. Voiam să mă urc într-una din mașinile parcate acolo, dar era încuiată. Firește că era închisă. Eram atât de speriat, că nimic nu mi se părea normal. Am fugit din nou. De data aceasta am vrut să dau buzna într-o clădire. Îmi era teamă de o explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acum, când citești aceste rânduri! Mă urmărești sau deja imaginația te poartă prin alte locuri? “Un tânăr director executiv, conducea pe strada, puțin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut țâșni de după mașinile parcate, și a încetinit atunci când a crezut ca a văzut ceva. Pe măsură ce mașina sa trecea, nici un copil nu a apărut. In schimb, o cărămida a lovit una din portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul înapoi, la locul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul înapoi, la locul unde fusese lovi t de cărămida. A sărit furios din mașina, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale și l-a lovit de o mașină parcata, țipând: „Ce a fost asta și cine ești tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulți bani. De ce ai făcut asta?” Copilul era speriat. „Vă rog, domnule
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău dar nu știam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit...” Cu lacrimile șiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă mașina parcată. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba greșit și a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.” Trist, copilul ia cerut apoi, directorului: „Mă ajutați vă rog să-l pun înapoi in scaunul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ei, acum să văd de ce ești în stare, i a dat de înțeles lui Santinelă, nu mă interesează cum o s-o scoți la capăt, faci pe dracu-n patru, dar pînă se face noapte de-a binelea vreau să avem parcată hardughia aia uite-aici, și a indicat cu degetul latura Baricadei dinspre Dalles, pentru că acolo, într-adevăr, arhitectura părea să fie mai șubredă. Greșeala perpetuă a sitemului comunist, și apoi a Dictaturii, nu se va mai întîmpla de acum înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poate fi retras cu un mâner sferic din interior sau cu o cheie prin exterior și m-am gândit că erau mari șanse ca femeia de la curățenie să iasă pe acolo. Cu gândul aiurea, am verificat portierele celor două mașini parcate și am descoperit că Mercedesul nu era Încuiat. M-am așezat pe scaunul șoferului și am bâjbâit după butonul pentru faruri. Cele două lămpi uriașe au tăiat Întunericul ca reflectoarele de la un miting al Partidului la Nürnberg. Am așteptat. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spate? Nu aș vrea ca prietena mea să fie rănită. El dădu din cap: — Prin bucătărie, În jos pe scara de urgență. În capăt e o ușă care duce pe o alee. E un loc liniștit. Sunt doar câteva mașini parcate. Una dintre ele, o mașină sport gri-deschis, este a mea. Împinse un set de chei spre mine: E un pistol În torpedou, În caz că ai nevoie de el. După aceea, doar lași cheile În țeava de eșapament și ai grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să verific dacă era Încărcat, dar nu credeam că Roșcovanul e genul care să țină o armă pentru că Îi place să se joace de-a cowboyii și indienii. M-am aruncat la pământ și m-am rostogolit pe sub scara mașinii parcate lângă Bugatti, un Mercedes mare decapotabil. În acel moment urmăritorul meu ieși pe ușa de incendiu, lipit de peretele bine umbrit, drept acoperire. Am stat complet nemișcat, așteptându-l să pășească În mijlocul luminat de lună al aleii. Au trecut cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
geantă totdeauna plină, iar În mână un teanc de plicuri. Începe totdeauna traseul cu casa În care locuiesc. Poate pentru că aici trăiesc mai mulți oaspeți din străinătate, deci scrisorile sunt mai multe. Ziua Începe În jurul orei zece. * Micuța mașină galbenă, parcată chiar În fața casei, sub fereastra mea. „Schreib mal wieder”2, scrie pe portieră. Domnul amabil și pedant iese, vioi, dar fără grabă, din mașină. Ar putea fi orice: profesor, inginer, Steuerberater, violoncelist, orice. Scoate teancul de plicuri, Își aranjează geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deodată că e urmărită de doi bărbați. Se îngrijorează și începe să meargă mai repede. Însă bărbații se țin după ea ca niște umbre. Înainte să poată scoate un sunet, i se pun cătușe și e îmbrâncită într-o mașină parcată un pic mai încolo pe stradă. La locul de detenție, e târâtă afară din mașină și aruncată într-o celulă plină cu femei. Deținutele așteaptă să fie interogate. O colegă de celulă îi explică cum stă treaba. Fără o mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ființele se înfurie. Toate, în afară de sfântul cu care trăia ea. Își făcu o programare la doctorul Hayes. Când opri în garajul de la Bunul Samaritean, în ziua stabilită, retrăi noaptea accidentului. Fu nevoită să stea timp de zece minute în mașina parcată, până când să se poată ține din nou pe picioare. Îl salută pe doctorul Hayes pe un ton profesionist. Cronometrul întâlnirii se pornise. Enumeră noile simptome ale lui Mark, pe care neurologul le trecu în fișa lui. De ce nu-l aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câțiva pași de ușa lui de la intrare. Stătea acolo de o jumătate de oră. Avusese de gând s-o șteargă cu mult înainte ca el să se întoarcă acasă. În loc de asta, însă, se instalase la șapte metri de mașina ei parcată, incapabilă s-o ia într-o direcție sau alta. Daniel sări de pe bicicletă, crezând că era rănită. Dar când ajunse la trei metri de ea înțelese totul. Era neabătut în noblețea sa, chiar și atunci când era părăsit. Toate întrebările pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, în momentul ăsta. Mintea lui era atât de brutal de diferită față de a lui Daniel sau față de propria ei minte. Era o extensie uriașă, calculată, a computerului de buzunar la care butona tot timpul. Putea sta la volanul Toyotei parcate, jucându-se cu obiectul ăla manevrabil ca un nou-născut care explorează o creșă. La anxietatea ei legată de tratamentul lui Mark, răspunse: —Gândește-te la costuri. Calculează beneficiile. Vezi care-s mai mari. Auzi la el. Aș vrea eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
manevra Heimlich, aceasta fiind singura manevră pe care o știam, am văzut că era Lisa. — Ce dracu’ faci? i-am șuierat eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]