830 matches
-
fel de teatru, nu pricep nimic din fenomenul care este acest teatru și, pe zi ce trece, îmi e un dor adânc de ce-a fost Silvestru pentru mine, pentru noi. Mă gândesc uneori la el și-l văd în pardesiul lui crem, cu pălăria pusă șugubăț pe o parte, cu servieta lui de piele și cu modul în care îmi spunea „sărutări de mâini la cocoană”, nevestele erau pentru el cocoane, era un fel de boier de modă veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lumea cu noi, simțeam că ne prăbușim în orice moment. Intră Beligan, încep vorbele, dar eu îl vedeam că este preocupat de ceva, se apropie de mine și mă întreabă așa, la vedere: ― Ahile, nu știi care mi-a luat pardesiul, sper că nu l-ați lăsat la Rășinari. Lumea râdea, râdeam și noi, era o viață. Altă dată, la final de scenă, eram cu toții, Beligan în centru, cu fața la public, Hudac pe jos cu scutul în mână, Brancomir aerian ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și jir. Ea este cea care trebuie să înece pisica într‑un pârâu din Pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care să permită accesul prostituatelor și tocmai mă Întrebam cum avea de gând fata aceea să urce În camera mea, când am auzit un ciocănit În ușă. Am deschis și În față mi-a apărut o femeie Îmbrăcată Într-un pardesiu crem peste un costum de culoare lila, cu o servietă Louis Vuitton În mână. — Eu sunt Joanna, spuse cu un zâmbet. Ce cameră drăguță, adăugă ea pe un ton care lăsa clar să se Înțeleagă că voia să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție a suferinței. Brandy-ul a ajutat un pic. Dar înainte de a adormi, încă îmbrăcat cu pardesiul și așezat în fotoliu, cred că mi-am dat seama cât de pozitiv fusesem afectat. 22 Sâmbătă, 6 noiembrie Supraviețuirea, mai ales în aceste vremuri dificile, trebuie să conteze ca fiind un soi de realizare. Nu este ceva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de a aduce iadul asupra capetelor evreiești, și cu atât mai mult simțeam că a nu face nimic m-ar lăsa degradat pe măsură. Nu sunt vreun cavaler în armură strălucitoare. Doar un bărbat bătut de vreme, îmbrăcat într-un pardesiu șifonat, aflat la colț de stradă, cu doar o idee vagă despre ceva ce ați putea foarte bine să numiți Moralitate. Sigur, nu sunt deloc prea scrupulos în legătură cu lucrurile care ar putea să îmi aducă un profit în buzunar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu-i va putea tăia ca lui Shylock o bucate de carne din carnea ei! Să nu creadă David că ea o să-i cedeze fiul de bunăvoie! Se va lupta ca o leoaică, își spuse scrâșnind din dinți. Își îmbrăcă pardesiul, își îndesă pălăria pe cap și ieși, cu geanta pe umăr. Faleza era aproape pustie. Vântul dinspre mare clătina cu putere ramurile palmierilor ale căror frunze uriașe în formă de evantai se zmuceau nervos. Apa mării, izbindu-se de diguri
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului A îndesat în sacoșa aceea mare, mototolită și roasă pe margini alte două sacoșe mai mici, o sticlă goală și o bucată de pâine. Și-a pus pe ea pardesiul pe care-l primisese de pomană săptămâna trecută de la o vecină cu suflet mare, și-a vârât picioarele desculțe în ghetele ponosite și a pus mâna pe clanță. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am...”, își spuse, aruncând o
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
sceneta unei femei ce se lasă greu convinsă să-i urmeze îndemnul. Puse în scenă scenariul pregătit și ratat data trecută. În câteva minute se aflară în fața porții metalice pe care Sebastian o descuie cu o cheie scoasă din buzunarul pardesiului. Parcurgând distanța dintre poartă și ușa casei trecură printre straturile grădiniței proaspăt aranjate, greblate și din care începură să răsară florile. Unele chiar erau în plină vegetație. - Aha, asta este faimoasa ta grădiniță unde îți petreci după amiezile și weekendul
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
profesor de matematică. - Ha, ha, ha. Ce, crezi că dacă eram de română sau de fizică putea să arate altfel? - Nu știu, am zis și eu făcând mai mult o remarcă metaforică sub formă de glumă. - Te rog, dă-mi pardesiul pentru a-l duce la cuier. Apoi uite, alege unul dintre fotolii până pregătesc eu prânzul și ia loc. De obicei eu când sunt singur servesc masa în bucătărie unde este și o masă dar acum vom mânca aici, în
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
o față de masă și o așeza peste masa ovală din living, alăturând tacâmurile. În liniștea din încăpere se auzi târâitul unui telefon. - Telefonul! Nu este al meu. Se aude din hol. - Da, al meu este, l-am uitat în buzunarul pardesiului. Alergă spre hol să răspundă la apel cât mai repede. Reuși. Era Damian desigur, așa cum se așteptase. - Da vă rog. - Bună Minodora. Deranjez? - Asta-i bună. Cum să deranjezi? - Poți urca la mine la hotel la ora șaptesprezece? - Desigur, voi
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
sector, ca să-mi dea Consiliul o locuință în blocurile ANL, când sunt atâtea cazuri sociale mai grave decât mine. - Ce, tu nu ești un caz social? - Ba, da, mersi, spuse ea sărutându-l pe obraz în timp ce-și dezbrăca pardesiul. - Atunci? - Uite-mă acum la tine în cameră! Am venit să-ți mulțumesc personal. Ce pot face mai mult? - Da, îți apreciez gestul. De fapt îmi era dor de tine. De aceea am dat telefon, să te vad după atâta
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
trebuie să ne mai ferim, spuse ea trăgând ușa băii după ea. Ospătarul așeză pe masa din cameră cele aduse și două rânduri de tacâmuri, uitându-se curios să vadă cea de a doua persoană, însă nu observă decât un pardesiu de damă și niște pantofi, așa că a înțeles că domnul ministru are o vizită feminină la el. Discret se retrase cu căruciorul său, eliberând camera, nu înainte de a-i ura clientului poftă bună, în timp ce-i semna nota de comandă și
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
ajungă pe ultima sută de metri cum obișnuiau o parte dintre colegii săi. Locuia aproape de școală, așa că nu avea nicio justificare să întârzie și să nu aibă suficient timp să-și pregătească intrarea la prima oră. După ce se dezbrăcă de pardesiu, (ne mai fiind frig afară își abandonase cojocul), prima dată se uită în program să vadă la ce clasă are ore, apoi în nelipsita sa agendă pentru a-și verifica ce anume are de predat la clasa respectivă și pe
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
de lei. Am recunoscut-o pentru că i-a mers vestea în oraș și în împrejurimi iar poză ei era mare într-un ziar local surprinsă fiind de un fotoreporter pe când scormonea în nesfârșita lume a gunoiului. E îmbrăcată cu un pardesiu și are o eșarfă pe cap. Pașii ei par a fi a unei personae care se răsucește să cadă: era acolo de mult timp. Nici nu mai putea gândi. Era convinsă că nu va găsi biletul, dar îi era frică
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
în plâns, avem mari necazuri, Iorgu s-a aprins la plămâni și trebuie tratat și îngrijit, Șerban cere și el bani, Matei de la Botoșani, la fel, soru-ta, Aglaia, s-a măritat și ne cere dotă, tu spui că-ți trebuie pardesiu și-acum ne-ai făcut-o și cu examenele... Taică-tău vrea să vândă Ipoteștii... -Știu, mamă! Și te rog nu mai plânge, de aceea am hotărât și eu să mă retrag de la examene... Nu mai vreau să mai adaug
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
de o tipă bine era gata de plecare. Don Basilio era cu ochii pe el, fiindcă trebuia acționat rapid, cel mult în holul localului unde era lume mai multă. Așa s-au și petrecut lucrurile. Don Basilio și-a lăsat pardesiul pe scaun lângă vrăbiuța lui și a plecat spre toaletă, Aici s-a atins de bostan și i-a scos sâmburii cum se zicea! A revenit la masă fără să se uite ce avea la el, dar când s-a
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
Moșu și Gini răsuflă ușurați, jubilând apoi. * Dacă s-ar întâmpla vreodată să dea mâna cu vreun președinte american, ar însemna mai puțin decât amintirea lui nea Mitică, operatorul de cinema. Mereu la costum, cu ținuta impecabilă, cu pălăria și pardesiul identice cu cele purtate de Al Capone, purta degajat aparatele și rolele de film, părând a purta arme și muniții cărora nu numai celor tineri le era drag să le cadă victime, chiar dacă pentru asta trebuia să plătești biletul de
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. * Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. * Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului învățau să cânte dimineața mahmură de bătrânețe. George Baciu Referință Bibliografică: GÂNDURI DE BUZUNAR / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
tiparele obișnuite. Eu semăn mai mult cu cine știe ce strămoș... Oameni înalți, cu ochii albaștri, absolut toți, în afară de mine. Remarcabili oriunde și-ar fi făcut apariția. Și pe stradă ieșeau în evidență de la o poștă. Mama purta bască din fetru, bordo, pardesiu din triplu voal de aceeași culoare a vișinei coapte, avea părul foarte lung și zâmbea. Așa mi-a rămas în minte. Poemul „Îngerul nu-i mai dă mamei binețe”, dacă îmi dai voie să anticipez, ar fi relevant. Pentru imaginea
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
am aflat. Dar să revin la prima zi. Elevă... Nu e prea instructivă întâmplarea pentru cei care pășesc în clasa primară dar, iată cum mă revăd: în fața unei oglinzi mari, cât să fiu arătată din cap până-n picioare, cu un pardesiu albastru din stofă, făcut special pentru evenimentul numit școală și o beretă din același material. Numai că mie nu-mi place deloc felul cum îmi stă. Și asta mă supără căci, se vede treaba că la școală, după mintea mea
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
în bucătărie. Soțul ei o aștepta. Speranțele se năpustiră asupra ei înviorătoare. Se mai gândise, poate! Își dăduse seama că fusese nedrept și nepoliticos! O văzu prin fereastra înaltă și îi ieși în cale. O ajută galant să își scoată pardesiul. - Dia, trebuie să vorbim! I-ar fi cerut să o lase puțin, să facă un duș, să se facă comodă pentru că venea de pe drum, dar simțea și ea acut nevoia de a clarifica odată așa-zisă problemă, ca să își poată
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
În final se limpezește în multe ape, se stoarce prin presare și se usucă pe o suprafață plană. În funcție de modelul ales începe modelatul manual. În expoziția dumneaei pot fi admirate obiecte rare, fine și elevate, obținute prin această tehnică: mănuși, pardesie, rochițe, veste, broșe, inele, coliere, cât și produse din mătase naturală și bumbac: bluze, ponci, șaluri. Alis Gabriela produce și comercializează bijuterii, magneți și brelocuri obținute din lână filțuită, adică lână netoarsă, tunsă, scărmănată, decolorată, vopsită cu ceaiuri, frunze de
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
VIU Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Devorați-mă acum cât încă respir, cât încă trăiesc ( și vorbe sunt de spus...) dar vă avertizez! mai păstrez în sertare și-n buzunarele pardesiului gri cuvinte sonore ca niște arme de foc - cătarea-i îndreptată spre voi... ... nu vă fie milă! Devorați-mă acum când pot să mai strig ( am un dar pentru lei...) Versuri albe, fine ca niște săgeți otrăvite! - cârcotași ai timpului
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
liber.Într-o noapte pe la 12:30,însoțindu-l pe Samuel cu track-ul,rulăm pe strada Cicero,în nordul orașului... și înainte de a intra pe autostradă,vedemo negresă care mergea singură pe trotuar, tot în direcția noastră,îmbrăcată cu un pardesiu din blană. „Pariez că nu are nimic sub pardesiu!”zice Sami.Și într-adevăr,când am trecut prin dreptul ei,aceasta și-a dat pardesiul la o parte,oferindu-și „intimitatea”și surâzând îmbietor. Puțin mai înainte,alte două negrese
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]