1,856 matches
-
erau acum În spatele lui. Dumnezeu care vede toate și toate le știe, Îl iubea pe acest negustor bun și nu putea să-i lase pe cei doi răufăcători să-l omoare. Și pe dată Îl transformă Într-o floare frumoasă, parfumată și-i puse numele trandafir. Cei doi hoți la drumul mare au vrut să rupă trandafirul și să-l vândă În târg, ca să nu rămână chiar cu mâna goală, dar s-au Înțepat În spinii trandafirului, care se prinseseră de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o zi frumoasă de vară, după obicei, omul Își luă desaga cu de-ale gurii și plecă Însoțit de Cucu, la pădure, să taie lemne. Și era ziua aceea neasemuit de frumoasă: soarele strălucea bucuros, fluturii se opreau pe florile parfumate, păsările se Întreceau În triluri și izvoarele curgeau șușotind, de parcă povesteau ceva. La amiază bărbatul Își spălă palmele aspre și muncite și după ce se ospătă Împreună cu Cucu cu pâine și cu brânză, Își puse mâinile sub cap, să doarmă de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai frumoasă grădină de prin partea locului. Avea zmeul acela În grădină flori roșii ca sângele muritorilor, flori albastre ca cerul În luna mai, flori galbene ca razele de soare. Avea flori Înalte ori flori pitice, care de care mai parfumate. Avea zmeul flori fel de fel, dar nu avea nici o floare albă. Și tare mult Își dorea o floare albă. Într-o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu știa În ce fel), că o cuprinde o moleșeală plăcută, că o furnică pe sub piele, că nu mai este ea. Când se Întoarse acasă, zmeul nu găsi fata În nici una dintre odăi. Găsi În grădina lui o floare frumoasă, parfumata, o floare albă ( floarea pe care și-o dorea atât), iar la tulpina florii găsi cartea cu fomule magice. Îi puse numele de crin. Până azi tot crin se cheamă floarea aceea albă și parfumată pe care o iubim cu toții
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
grădina lui o floare frumoasă, parfumata, o floare albă ( floarea pe care și-o dorea atât), iar la tulpina florii găsi cartea cu fomule magice. Îi puse numele de crin. Până azi tot crin se cheamă floarea aceea albă și parfumată pe care o iubim cu toții, așa cum a iubit-o zmeul pe tânara fată. LEGENDA PISICII Știți voi legenda pisicii? Dacă nu, v-o spun eu Îndată. Pisica era o femeie bețivă, dar atât de bețivă că-i Întrecea pe cheftii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îi murise mama. Și plângea Împăratul la mormântul mamei de se cutremura. Plângea pentru toată viața lui. Iar minunea care se Întâmplase atunci, iat-o: unde cădea o lacrimă de-a lui, creștea pe dată o plantă cu flori albe parfumate. Toata lumea spuse că acele flori sunt lacrimile Împăratului, de aceea lea botezat lăcrămioare. În câteva zile mormântul mamei se umplu de lăcrămioare. NU-MĂ-UITA La Începutul lumii Dumnezeu chemă la El toate florile, să le dea nume, parfum și culoare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
în vânt, că Ana și Alice... Și a venit ziua concertului... Am dormit prost toată noaptea, nu mi-am găsit somnul, iar m-a muncit Argatu... Pe la 18,00 am luat un taxi și am plecat toți, ca niște manechine, parfumați și dichisiți. La Ateneu, lume de pe lume, toți ne întrebau de un bilet în plus. Îmi purtam cu stil costumul Armani și papionul și îmi venea să mă dau mare: "Noi n-avem bilete, noi avem o lojă rezervată". Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sună și stabili o întâlnire, pentru aceeași zi, cu directorul administrativ. Se puse la cravată, luă actele casei și fotografii cu exteriorul și interioarele și plecă la întâlnire. Directorul administrativ era un domn prezentabil, cu părul grizonat tuns perie, elegant, parfumat. Se salutară, îi întinse o carte de vizită și începură discuția. Compania, cu două zboruri zilnice pe București, citind anunțul, ajunsese la concluzia că e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât în București, cu 200 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și zi. Era curtată de impresari de teatru, de televiziune, de cinema, asediată cu tot felul de proiecte și contracte care de care mai atrăgătoare. De felul ei era o zăpăcită, frumoasă, talentată, dar plutind de când o știu în nori parfumați înșelată de prieteni, de amanți, părăsită de soț. Rămasă cu un copil, o fetiță adorabilă, de la ultima aventură, era ca o corabie în derivă pe vreme de furtună, fără pânze, fără cârmă, fără busolă. Mie situația asta disperată a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
transmise "vărului său european" toți suveranii se considerau "veri" -, ordinul "Crucea de Sud". Reginei Elisabeta îi oferi o casetă cu bijuterii, Brazilia fiind o țară bogată în pietre prețioase și semiprețioase. Caseta, lucrată dintr-un lemn local foarte frumos și parfumat, pau do Brasil, avea o diademă, un colier, o brățară, cercei și un inel, cu ametiste, prinse în aur alb și garnitură de diamante. Erau o minunăție! De la Regina Elisabeta au ajuns, ca dar de nuntă ,la Regina Maria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Pirin-Planina, pe valea Strumei, la poalele munților Belasița, în apropiere de Melnik și oarecum de Nevrokop(ol), orașe menționate de scriitor. Multe pagini descriu peisajul montan, pădurile de pini, o specie se numea "bora", cu lemnul îmbibat tare de rășină parfumată. Mai toate peripețiile eroului se petrec în această zonă din sud-vestul Bulgariei, pe care am avut bucuria să o vizitez pentru câteva ore, ajungând până la Bansko, la începutul lui decembrie 1989. Ea m-a făcut să revăd cartea lui G.
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
ca s-o poată ține, pe diferite suporturi: întîlniri cu prieteni în care ceva schimbă traiectoria insului din jurnal înainte să se producă apropierea, prînzuri în familie pîndite de reciproce nerecunoașteri, plimbări pe bulevard, după ploi, într-o stare de parfumată letargie. De altfel, plouă mult în zilele din jurnal, o lume din vise și apă. Sub presiunea odioaselor solide: "O mare energie se înăbușă în mine, fără ca cineva s-o bănuiască și fără s-o pot manifesta, în timp ce alții dispun
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu pe obrajii destul de fanați
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
să am succes. D.P.: Dar nu uneia anume... N-ați scris un roman pentru cineva anume... N.B.: Nu, nu. La început, cîntam la vioară și la pian, vroiam să apar în redingotă pe scenă, să mă aplaude domnișoarele și doamnele parfumate, adică vroiam succesul rapid. După aceea, a fost o treaptă în plus, am vrut să scriu romane. Îmi plăceau romanele, îl citeam pe Teodoreanu, visul meu era Ionel Teodoreanu, frumos, adulat de fete. Îmi plăcea Lorelei, care - de curînd l-
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne va ordona în cămară pentru iarnă, iar din celelalte surate ale mele va face compot, gem și chiar va pune feliuțe
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia să-i sperie! Nu-i lăsa să mănânce și ei cireșele coapte care le făceau cu mâna și le mutau ciocul din loc cu mirosul lor de fructe parfumate. Deci așa îi răsplătea! Dragii mei, vorbi bunicul în limba păsărească. Vă mulțumesc pentru ajutorul dat, dar lasați mă pe mine mai întâi să culeg cireșele, apoi vă las și vouă hrană. Voi tăbărâți ca lăcustele în stol și-mi
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
l-au preluat cu foarte mici modificări (de altfel, majoritatea istoricilor termenului îl asociază în primul rînd cu elenii și mai apoi cu sumerienii și evreii). Kanon, cuvîntul tradițional grec, desemna, la rîndul lui, un tip de trestie (specială, i.e. parfumată) sau, mai tîrziu, un fel de băț (de o anumită lungime), ambele folosite ca instrumente de măsură. Ulterior, elenul kanon a dezvoltat și sensul de "regulă" ori "lege", probabil în urma transferului simbolic dinspre conotațiile de "precizie" și "rigoare" ale primei
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
cu roată, livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar, morcovi, ceapă, castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul... D.P.: Parcă mă conduceți prin cămările doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un atelier de tîmplărie, răspîndind un parfum hrănace de scînduri geluite... Ba mai repara și ceasuri! Conducea, de sărbători, o motocicletă cu ataș! În ataș își plasa soția, mult
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în posesia unui adevăr sătul de constrângerile vieții, suveran, și care știe să își facă victimele mai fericite decât le-a făcut condiția lor de om. Criminalul este agentul unui adevăr defa vorizat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să-i descoperim înfometați cotloanele, care nu ascund extazuri cu mult diferite de ungherele altui trup, străin de trupul subjugat prin „afinitate“, iubit... E prea puțin ca să îți strălucească în ochi bronzul inteligenței, e prea mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
i-ai cere să ți interzică Fericirile, ba chiar, dacă am fi cu toții fericiți pe pământ, să renunțe la Fericirile sale. Nu e cu neputință să fii fericit o viață întreagă aici, dar... niciodată o a doua moarte. * În Grădina parfumată a șeicului Nefzani (sau Cartea legilor ascunse ale iubirii), hogea Omar Halebi abu Osman ne spune: „Umectată de dorință, [femeia] este în sfârșit gata să primească sămânța ce poartă în ea fructul (...). Atunci, ca să puneți dracul pe fugă, veți spune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
stăruie îndelung, în fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește pe pictorița-diaristă: "îl părăsești ca să nu te mai întorci poate niciodată... Doamne, îngăduie, totuși, să revăd
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește pe pictorița-diaristă: "îl părăsești ca să nu te mai întorci poate niciodată... Doamne, îngăduie, totuși, să revăd Saint-Paul-de-Vence și Golfe
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
Constantin Boșcodeală, stăpânul județului, undeva la intrare ca după aceea să-l însoțească pe fostul președinte în toată vizita prin județ. Ajungem. Așteptăm. La un moment dat, apare și Boșcodeală. Coboară dintr-o limuzină, într-un costum de firmă, frezat, parfumat, strălucitor din cap până-n picioare și, peste toate, și cu un ceas masiv de aur pe mână. Când l-am văzut, am râs. Omul era din cu totul alt film. Plecăm prin județ. Facem mai multe opriri. Oameni săraci, supărați
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81734_a_83059]
-
Constantin Boșcodeală, stăpânul județului, undeva la intrare ca după aceea să-l însoțească pe fostul președinte în toată vizita prin județ. Ajungem. Așteptăm. La un moment dat, apare și Boșcodeală. Coboară dintr-o limuzină, într-un costum de firmă, frezat, parfumat, strălucitor din cap până-n picioare și, peste toate, și cu un ceas masiv de aur pe mână. Când l-am văzut, am râs. Omul era din cu totul alt film. Plecăm prin județ. Facem mai multe opriri. Oameni săraci, supărați
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81733_a_83058]