676 matches
-
societății anterioare a fost mai scurtă și mai puțin violentă decât în URSS. Dimpotrivă, ea a fost de mult mai mare intensitate în China Marelui Salt înainte* și a Revoluției Culturale*, în Coreea de Nord* a lui Kim Il-Sung*, pentru a atinge paroxismul în Cambodgia khmerilor roșii*, unde populația a fost literalmente supusă sclaviei. VIETNAM Teatru, în mai puțin de patru decenii (1946-1979), a trei războaie împotriva a trei mari puteri - Franța, Statele Unite și China* - membre permanente ale Consiliului de Securitate ONU, Vietnamul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului, valorizarea existenței sau învierea, este implicată unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
atenția asupra multiplelor fațete ale avangardei pe cale de a se naște, proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă: simultaneismul). În același timp, mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se vădesc în recenziile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
copioasă, medicamente (histamina, antidepresivele triciclice, metoclopramida); aceste circumstanțe nu sunt întotdeauna prezente (crize declanșate fără cauză aparentă). Deși este definitorie pentru feocromocitom, criza paroxistică se întâlnește doar în 50% din cazuri, elementul cel mai comun fiind hipertensiunea (cu sau fără paroxisme), prezentă în 90% din cazuri. Caracteristici: în general severă, ocazional malignă. refractară la tratamentul antihipertensiv convențional element util pentru diagnostic. Răspunde însă la tratamentul a-blocant utilizat în hipertensiunea esențială (prazosin, labetalol). 3. Alte elemente diagnostice Hipotensiunea ortostatică prezentă la
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
este criza hipertensivă prezența sarcinii sau a complicațiilor modifică schema terapeutică excizia tumorii este obligatoriu urmată de control contralateral și abdominal excizia feocromocitomului precedă excizia altor tumori asociate. Tipuri de medicamente utilizate Alfa-blocante bun control al tensiunii arteriale și al paroxismelor cresc volumul sangvin ameliorează insuficiența cardiacă și angina pectorală (scad postsarcina). Inhibitori ai sintezei de catecolamine metirozina (a-metil-p-tirozina) utilizată de tirozin-hidroxilază ca precursor, rezultă produși inactivi. Trebuie utilizată în asociere cu a-blocante. Tratamentul chirurgical Intervenția chirurgicală este mult mai
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
războiul civil, proclamă Republica Populară Chineză. Aceste două știri par să ateste expansiunea comunismului denunțată de conducătorii americani. Pentru secretarul de stat Dean Acheson, lupta împotriva Uniunii Sovietice este comparată de acum înainte cu lupta anterioară împotriva nazismului. Criza atinge paroxismul cînd, pe 25 iunie 1950, începe războiul din Coreea. Trupele nord-coreene invadează sudul. Două zile mai tîrziu, Consiliul de securitate al Națiunilor Unite, în absența delegatului sovietic ce practica politica scaunului gol, votează o rezoluție care cheamă la încetarea focului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
nici o concluzie clară. Va trebui așteptat începutul anilor șaptezeci și alegerea lui Enrico Berlinguer ca secretar general pentru ca ei, comuniștii italieni, să se angajeze într-o opțiune politică clară: compromisul istoric cu democrația-creștină. În Franța, problema războiului din Algeria atinge paroxismul și generalul de Gaulle a ajuns la putere în ciuda opoziției comuniste. Aceștia din urmă au suferit o înfrîngere usturătoare la referendum și la alegerile din 1958. Thorez imprimă o linie vădit antigaullistă. În partid, această opțiune nu întrunește unanimitatea în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de "degete hippocratice". "Degete hippocratice" Cea mai gravă formă de calviție a fost descrisă de el și îi poartă numele. Hippocrate este cel care a împărțit bolile în acute, cronice, endemice și epidemice. De la el moștenim termenii de "exacerbare", "recidivă", "paroxism" și "convalescență", precum și noțiunile de "cauterizare", "excizie", "ligatură", "proctoscopie", "hemoroizi" și "endoscopie". Studiind surâsul omului, descrie Risus sardonicus, care este un spasm al feței care seamănă cu surâsul, dar este asimetric. A rămas în istorie ca "Surâsul lui Hippocrate". Corpusul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fluxul epic. Într-o tehnică adecvată genului scurt, intrarea în narație se face abrupt, faptele se succed cronologic, iar relatarea (adesea confesiune) se încheie odată cu stingerea conflictului urmărit. În schița Pe scară și în nuvela Din pricina dragostei, patima ajunsă la paroxism și teama de demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o ură nestăpânită, îl pândește fără încetare pe vărul său înstărit, până când, umilit de mărinimia acestuia, se sinucide. Obsesia inculcată personajelor pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
novatoare, identificînd, printre cei dintîi la noi, elementele cele mai productive pentru evoluții ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice atingînd momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, În esență, spiritul avangardist, În ciuda unor momentane limitări programatice: declarîndu-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămîne În fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de voluptăți verbale și imagistice ce fac să i se ierte autorului unele scene cumulative, descrieri trenante, relatări pletorice mai puțin atente cu menținerea tonusului cititorului, ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Rino, nimic n-ar mai avea sens pe lume. Ei bine, tocmai iubirea dintre tată și fiu le va salva viața. Pornit în tonalitate grotescă, Cum vrea Dumnezeu capătă pe măsura depănării unanimiste a narațiunii datele unei tragedii: între hiperrealism, paroxism și comics, Ammaniti face totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este doar un iscusit tehnician al contrapunctului narativ, ci și un romancier care plimbă eficient și cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
2009, 218 p., traducere (excelentă) de Nora Iuga după ediția germană apărută La München în 2009. Prima ediție a cărții a apărut în 1992 și va fi ecranizată în regia lui Stere Gulea în 1993 sub titlul "Vulpe-vânător". Ludică până la paroxism, non-sens și absurd, cea mai tânără scriitoare laureată a premiului Nobel (n. 1953, Nițchidorf, Timiș) aruncă asupra lumii o privire înstrăinată, suprareală, contaminându-și personajele și climatul cărților cu propria stare de teamă, nesiguranță, psihoză. Realismul descrierilor maniacale (cooperativa Progresul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei femei frumoase, chit că aceasta are răceala unui cadavru, cum spune și titlul cărții, Pielea rece. Atacurile monștrilor la far, tot mai frecvente, nu-i mai îngăduie nici o iluzie, făcându-l să trăiască cea mai absurdă dintre epopei. Coșmar. Paroxism. Lipsă de noimă. Abis și agonie. Drept care orice exigență morală cedează și naratorul nu pregetă să se împerecheze și el cu mascota, într-un soi de viol consimțit, departe de far și de ochii "proprietarului". Cel ce-l învinuise pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l cu setea maladivă de nefericire ...". Doctorul este un suflet psihanalizabil, bântuit de vise erotice obsesive cu mireasa moartă, soră a lui, deși el era singur pe lume, ceea ce îi sporește până la paroxism sentimentul de jucărie a mașinațiunilor biologice, dar și misoginia. Moartea motanului în urma perfuziilor sistematice de sânge, dovedind "incompatibilitatea flagrantă între sufletele ce coexistaseră", declanșează criza finală și plecarea din oraș a doctorului. Grefierul Luca, alt sinonim al autorului ce are
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reflecții de călătorie - Exactitudes (1930); proza memorialistica - Le Livre de mă vie (1932). Lirica din Le Coeur innombrable coboară, prin nostalgia modernilor, în clasicitatea mitică, dionisiaca, si celebrează, cu un senzualism de „cutezătoare”, „fierbinte violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de hedonism tragic: „Trăiți; nu va lipsească iubirea, furia și dorința./ Biete fapturi ce viețuiți, nimic n-aveți pe lume în afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
să exiști într-un câmp de electroni liberi, în care fiecare îl izbește pe celălalt? Manifestațiile de violență urbană nu pot fi interpretate ca expresia unor noi forme de luptă, dat fiind că ele nu sunt decât consecințe, împinse la paroxism, ale individualismului negativ, ale cărui agregări efemere în bande de stradă nu ar putea include construcția de proiecte alternative. Clasele sociale sunt foarte inegal definitivate, după locul spațiului social luat în considerare. Efortul depus pentru a le construi, tenace și
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
în Biblie, oamenii de știință au ajuns la concluzia că unul din cele mai puternice cutremure, numit Potopul cel Mare, a avut epicentrul în partea superioară a Golfului Piersic și în partea inferioară a Mesopotamiei. Cutremurul a avut faze de paroxism, în care răvășirea pământului a fost așa de puternică, încât “toate apele adâncurilor au fost deschise... inundând totul în jur”, exact așa cum se precizează în Biblie. Tot datorită acestui cutremur au luat naștere mișcări ciclonice, care au provocat ploi torențiale
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
pierderile și regăsirile revin obsedant. Mai întâi imaginea tatălui smuls cu brutalitate de acasă într-o sfântă zi de Buna Vestire, apoi, peste ani, în liniștea mănăstirii Văratec, vestea eliberării din închisoare, care redeșteaptă neantul zilei de după arestare, confirmând că „paroxismul bucuriei, ca și nefericirea cea mai cruntă sunt deopotrivă de nimicitoare”. Primele scrisori trimise de Dinu Pillat în libertate, reîntâlnirea în calmul rupt de lume al mănăstirii, contrapunctate de separarea iremediabilă ce avea să vină mult prea curând, sunt evocate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
pentru colecistectomie; - odată apărută o colică, ea va fi urmată În timp de altele mai frecvente, mai intense. - prodroame uneori: greață, anorexie, greutate În epigastru, migrene; - debut: brusc; frecvent În timpul nopții, la 3-5 ore după masă. - durere: - continuă atroce cu paroxisme de mare intensitate; - inițial În epigastru, apoi cuprind hipocondrul drept; - iradiază : pe sub rebord, spre coloana dorsală; În umărul drept, subscapular; epigastru; rar (pretând la confuzii): partea dreaptă a capului și gâtului; retrosternal; umărul stâng; periombilical; hipogastru. - Însoțită frecvent de: greață
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
continuu în teritoriul anatomic al nervului C2, cu punct de plecare din regiunea retromastoidiană și cu o extindere spre calota craniană, ajungând până în regiunea temporală, uneori până în regiunea frontală. În teritoriile vizate, se semnalează o durere violentă, sub formă de paroxisme cu caracter de junghi, uneori pulsații care pot dura câteva secunde sau minute. Paroxismul cedează sau se atenuează adesea la compresiunea punctului de emergență al nervului Arnold. Nevralgia poate avea cauze nedeterminate sau unele modificări la nivelul coloanei cervicale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și cu o extindere spre calota craniană, ajungând până în regiunea temporală, uneori până în regiunea frontală. În teritoriile vizate, se semnalează o durere violentă, sub formă de paroxisme cu caracter de junghi, uneori pulsații care pot dura câteva secunde sau minute. Paroxismul cedează sau se atenuează adesea la compresiunea punctului de emergență al nervului Arnold. Nevralgia poate avea cauze nedeterminate sau unele modificări la nivelul coloanei cervicale sau la nivelul joncțiunii atlanto-occipitală. b) Paralizia plexului brahial - afecțiunile plexului se împart în două
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unele zone. Mișcarea acului se face în zone de hipostezie spre zona sănătoasă (Constantinovici, Adam, 1997). SPASM (< fr. spasme, cf. gr. spasmos - contracție) - Contracție involuntară, bruscă, puternică și repetitivă a unui mușchi sau grup de mușchi, ce poate ajunge până la paroxism, având consecințe inconstante pentru funcțiile de bază ale organismului, pentru comportament, dar și pentru orientarea psihică. Spasmul poate apărea ca o consecință a unei boli generalizate, cum este cazul în paralizia spastică. Spasmul carpopedal afectează mușchii mâinilor și picioarelor, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ideii că iubirea trupească nu este un „păcat”. Amazoană fără gingășie, Adelina rămâne un personaj confuz într-un roman minor. Nici Dezmoșteniții (1935) nu are alt merit decât acela al priorității tematicii (lumea infirmilor). Predilecția pentru situații-limită ajunge aici la paroxism și generează pagini tipice de melodramă. Moara Roșie (1939) este o frescă a satului bănățean dinainte și de după Unirea din 1918. Paginile despre revolta locuitorilor din Moara Roșie și înăbușirea ei, precum și acelea despre mașinațiunile politicienilor după Unire au rigoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]