939 matches
-
nume biblice că Yoše> hakkeru>m („Cel ce sade pe heruvimi”), ho parakalÄÎn („Cel care mângâie”), ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos („Cel care este, care era și care vine”). Însă, în majoritatea cazurilor, o structură incorporanta că participiul prezent este tradusă cu o altă structura incorporanta care este numele de agent. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că limba română are posibilitatea să exprime diferența dintre cel care săvârșește o acțiune ocazional și cel care o practică în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ocazional și cel care o practică în mod obișnuit, folosind în primă situație structura relativă „cel care + verb la mod personal”, iar în cea de-a doua, numele de agent. Cum numele divine care, din punct de vedere gramatical, sunt participii prezente, descriu acțiunea sau atitudinea constantă a divinității, e firesc să fie traduse cu numele de agent. Cvasi-unanimi în această privință sunt traducătorii Coranului: numele divine fiind atât de celebre în această tradiție, ei caută să le transfere într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kim și al-F"ti≤ („Judecătorul”), al-‘Alm („Știutorul”), Gh"fir, Ghafór/Ghaff"r („Iertător”/„Mult-Iertător”) și numele biblice BÄrQ’ („Creator”), Ro‘eh („Pastor”), ŠÄpQ” („Judecător”). Traducerea lui S.O. Isopescul ține însă mai puțin la acest lucru, si multe participii active, chiar intensive, sunt redate prin verbe la indicativ prezent: ≤așb („răsplătește”), ′afð („păzește”), Mu≤”, ‘!lim și ‘All"m („știe”), etc. Dar și ceilalți fac acest lucru în câteva cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în tradiția populară, o cu totul altă semnificație decât în Coran: numele Muqț, prezent în Coran în expresia wa-k"na All"hu ‘al" kulli šay’în muqț („Dumnezeu este peste toate văzător/cu putere/Martor”), care este un participiu prezent, apare în cele trei traduceri echivalat diferit: în primă, cu un verb la indicativ prezent („vede”), în cea de-a doua, cu un substantiv precedat de prepoziție („cu putere”) și în cea de-a treia, cu un substantiv („Martor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este al-Ð"hir, al-B"”în: el a fost tradus prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă, în care cele două participii active care alcătuiesc acest nume sunt traduse cu participii pasive: „Văzutul și Nevăzutul”. 5.4. Mai ales în cazul unor nume coranice, se constată dificultatea de a echivala variat multiplele sinonime. De pildă, desi seria sinonimica de cinci nume al-Bad
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă, în care cele două participii active care alcătuiesc acest nume sunt traduse cu participii pasive: „Văzutul și Nevăzutul”. 5.4. Mai ales în cazul unor nume coranice, se constată dificultatea de a echivala variat multiplele sinonime. De pildă, desi seria sinonimica de cinci nume al-Bad‘, al-B"ri’, al-‚"liq, al-‚all"q, al-F"”ir
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este sesizată. Cât privește numele din câmpul semantic „Puternic”, diferențierile dintre nume la traducere sunt și mai puține. Pentru labb\"r, ,, , , Q\"dir, , Muqtadir, soluțiile sunt doar „Atotputernic”, „Tare”, „(Cel) Puternic”, „Preaputernic”." Douăzeci și patru dintre numele coranice din tabelul nostru sunt participii prezente intensive. Unele formează o serie gradata ce pornește de la un participiu prezent nemarcat și continuă cu forme ce marchează intensitatea din ce in ce mai mare. Astfel, de la o serie minimala, cum sunt al-‚"liq, al-‚all"q („Creatorul”) sau al-F"ti≤, al-Fatt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la traducere sunt și mai puține. Pentru labb\"r, ,, , , Q\"dir, , Muqtadir, soluțiile sunt doar „Atotputernic”, „Tare”, „(Cel) Puternic”, „Preaputernic”." Douăzeci și patru dintre numele coranice din tabelul nostru sunt participii prezente intensive. Unele formează o serie gradata ce pornește de la un participiu prezent nemarcat și continuă cu forme ce marchează intensitatea din ce in ce mai mare. Astfel, de la o serie minimala, cum sunt al-‚"liq, al-‚all"q („Creatorul”) sau al-F"ti≤, al-Fatt"≤ („Judecătorul”), se ajunge la unele cu trei trepte, ca ‘!lim, ‘Alm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ia ceva din casa sa; 16și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt să‑și ia haina! Fragmentul a fost imediat interpretat ca o mărturie despre Anticrist. Elementul esențial care stă la baza acestei interpretări este participiul masculin ƒΦϑ06ϑ∀. Bousset vede capitolul 13 în raport de dependență față de Mt. 24, iar Mt. 24,15 în dependență de 2Tes. 2, în care ar fi vorba de Anticrist (în realitate, se vorbește pur și simplu de „omul nelegiuirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mt. 24, iar Mt. 24,15 în dependență de 2Tes. 2, în care ar fi vorba de Anticrist (în realitate, se vorbește pur și simplu de „omul nelegiuirii”, ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η, după cum vom vedea mai departe). Prin urmare, participiul masculin ar constitui o referire la Anticrist. Nu este vorba însă decât de simple speculații derivate din teoria tradiției ezoterice orale, în sprijinul cărora nu se poate aduce nici o dovadă. Daniel (LXX) 9,27: Δ2ΖΦγϑ∀4 ≡ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ≡ ΦΒ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căruia i s‑ar aduce închinare); 3) un alt altar care va fi construit deasupra celui vechi, în interpretarea lui M. Delcor. În capitolul 13 al Evangheliei după Marcu, regăsim același context, la care se adaugă prezența ostentativă a acelui participiu masculin care, între paranteze fie spus, nu face decât să complice lucrurile și nicidecum să le deslușească. Motivul ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ este integrat de Isus episodului invaziei Iudeii și distrugerii templului. Oare ce personaj se putea ascunde în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte”. Pentru explicarea dubletului: ® 6∀ϑΞΠΤ</ ϑ∈ 6∀ϑΞΠ≅< au fost propuse două tipuri de interpretare. Primul se încadrează în registrul critico‑istoric. Din perspectiva acestei interpretări termenii ar face referire la anumite personaje sau realități contemporane lui Pseudo‑Pavel. Participiul neutru („ce îl oprește”) ar fi, cum s‑a spus de multe ori, o aluzie la Imperiul Roman, dat fiind faptul că versetul următor se referă la împăratul roman. Pentru această interpretare optează, de exemplu, în zilele noastre, F. Sbaffoni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi, cum s‑a spus de multe ori, o aluzie la Imperiul Roman, dat fiind faptul că versetul următor se referă la împăratul roman. Pentru această interpretare optează, de exemplu, în zilele noastre, F. Sbaffoni. Alți exegeți au propus pentru participiul masculin ® 6∀ϑΞΠΤ< chiar persoana apostolului Pavel (O. Cullmann). Potrivit acestei interpretări, neutrul ar constitui o aluzie la misiunea apostolului de creștinare a tuturor neamurilor (a se vedea Mc. 13,10). Acest tip de decodare a dat naștere și multor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în bocete. Sigur că forma de feminin și-a avut participarea sa la apariția verbelor - vădăni (conjugarea a IVa, tranzitiv și intranzitiv); văduvi (este atestată și varianta, categoric mai veche vădui); apoi a postverbelor vădănie, văduvire, văduie, văduire, văduvesc; a participiilor (văduvit, văduvărit) și a substantivelor văduvie, văduvime. NOTE 1. Michelle Perrot (în conferința intitulată L’histoire saisie par le genre et la diffèrence de sexes, prezentată la Conservatorul Național de Arte și Meserii din Paris în anul 2000) izola factorii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de pe țărmurile Mediteranei 3. Este „epoca de aur a gramaticii latine”, în care școala gramaticului căpătase un renume uriaș 4; după ce copilul învăța scris-cititul acasă cu un praeceptor, urma această școală unde studia „cele opt părți de vorbire” (nume, verb, participiu, articol, pronume, prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și orizontul istoric al lumii care provoacă interpretarea. Fuzionarea acestor orizonturi nu poate avea loc decât într-o conștiință individualizată. Pentru a sesiza orizontul apariției unei voci, interpretul trebuie să facă efortul localizării rădăcinilor noastre istorice. Tradiția funcționează ca un participiu prezent. Hermeneutica lui Gadamer devine o fenomenologie a întâlnirii sinelui prin celălalt. Universalitatea dimensiunii hermeneutice a tradiției se datorează elementului lingvistic (Sprachlichkeit) specific oricărei comunicări între oameni. Suntem întotdeauna susținuți de o memorie comunitară, iar elementul lingvistic reprezintă factorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale. De exemplu, imbăta → Îmbăta; imbrăca → Îmbrăca; impăca → Împăca; inapoi → Înapoi; intreg → Întreg etc.; - u În poziție finală se suprimă, conform ortografiei actuale
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tovarăși de cazne, am Început cercetările În privința numitului Miquel Moliner, soț al Mata Hari-ei dumitale, Nuria Monfort, și presupus intern În hotelurile penitenciare ale municipiului. — Presupus? — Mai bine zis ca oricînd, fiindcă trebuie să spunem că, În cazul ăsta, Între participiul trecut și lucrul făcut nu-i nici o cale de străbătut. Știu prea bine, din experiență, că, În materie de recensămînt și socoteală a populației pușcăriașe, informatorii mei din tabernaculul lui Sulă-rece sînt cotați cu mai multă fiabilitate decît lipitorile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alimentar, o marcă de automobil etc.). Rebranduirea constă În reexaminarea brandului cu scopul updatării sale, și este necesară atunci cînd un anume brand suferă o depreciere a imaginii sale sau a locului de pe piață. dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vom verifica dacă (și eventual până la ce punct) cultul în Biblia ebraică e alcătuit din elemente atât de caracteristice încât să iasă din sfera acestor definiții generice. a) Cuvântul „cult” și termenii asemănători din limbile occidentale derivă din latinescul cultus, participiul trecut masculin al verbului colere, și de aici cultus-us, „cultură”, „cultivare”, iar la figurat „venerație”, „omagiu”, „mod de a trăi” (înțeles în sens pozitiv) și în sfârșit „cultură”. În limba greacă se găsește verbul latreûein, derivat de la o rădăcină care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
alimentar, o marcă de automobil etc.). Rebranduirea constă În reexaminarea brandului cu scopul updatării sale, și este necesară atunci cînd un anume brand suferă o depreciere a imaginii sale sau a locului de pe piață. dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
general „un anumit «acesta»„ (tode ti), adică un individ determinat. Un alt concept folosit de Boethius, care derivă de la Aristotel, este cel de „natură”, corespondent al termenului physis (verbul grec phuô), care se referă la „naștere” (verbul latin nascor cu participiul natum), adică un om este om deoarece s-a născut din părinți umani. La Aristotel, termenul de natură este sinonim cu cel de esență (ousia). De asemenea, termenul „rațional” la Boethius traduce grecescul logon ekhon, unde termenul logos înseamnă rațiune
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
poate fi găsită mereu prin tentative de către omul rațional, luând în considerare (societate - umanitate) toate valorile și nonvalorile care converg în diferitele moduri de comportament. 2.1.2 A. Leonard - natura și cultura Termenul „natură” provine, în limba latină, din participiul natus al verbului nasci (nascere) care înseamnă „situația nativă a unei ființe”, un termen care, după concepția autorului nostru, se opune termenului „cultură”, dacă natura este analizată doar din punct de vedere biologic, ca „omul incult” (acest concept se apropie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înseamnă doar un cumul de teme ancestrale, disponibile și fără pretenții, ci mai degrabă mediul survenirii unui sens în orizontul finitudinii și failibilității umane. Efluviile intelectuale ale tradiției au, evident, o puternică componentă comunitară, uneori reflectată instituțional. Tradiția este însă participiul prezent al gândirii hermeneutice. Factor constitutiv al înțelegerii de sine, tradiția mijlocește atât înțelegerea unui text, cât și cunoașterea oricărei alte persoane, susținând diplomatic - la timpul prezent - eforturile de negociere între certitudinile trecutului și ezitările viitorului. Departe de a reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o suită de termeni gândiți sub raport de sinonimie. Ce înseamnă însă, de dincolo de această mutuală referire semantică, o apariție? Pentru Henry apariția este un act, acela al ivirii, pe care limbajul comun îl trădează prin înlocuirea verbului (în grecește participiul phainomenon, derivat din phainô) cu un substantiv (în limbile moderne: die Erscheinung - germ., the manifestation - engl., le phénomène sau l’apparition - fr.). Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica apariției - așa cum constrângerile interne ale fizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]