1,244 matches
-
de luptă au sporit"325. Ziua de 13 decembrie 1918 era în continuare amintită ca precedent al creării Partidului Comunist Român, dar într-o altă secvență narativă, net separată de unire 326, sugerând despărțirea registrului național de cel social și partinic. Pildele care încheiau manualul " Ce ne învață istoria patriei" făceau, în sfârșit, dreptate adulților care învățaseră altă istorie, confirmând vechiul panteon național, dominat de Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Ion-vodă, Mihai Viteazul; ce-i drept, cu prețul menținerii actorilor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
răscoalei lui Horea XE "Horea" În viața social-politică a Transilvaniei (până la revoluția de la 1848)”, În volumul Nicolae Edroiu, Pompiliu Teodor (coord.), op. cit., pp. 200-225. Katherine Verdery, Compromis și rezistență. Cultura română sub Ceaușescu, Editura Humanitas, București, 1994, cap. VI: „Istoriografia partinică: răscoala lui Horea XE "Horea" și producerea istoriei”, pp. 205-248. Benkő József XE "József" , Erdélyi oláh nemzet képe [Icoana națiunii române din Transilvania], Tipografia Pátzko Ferenc XE "Ferenc" Ágoston, Pozsony, 1785; ediție critică și traducere românească În Izvoarele răscoalei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
relua terminologia amintită mai sus, care mi se pare plină de tâlc pentru ceea ce trăim În prezent, Vadim Tudor este exponentul continuității radicale cu ce a fost comunismul În România În faza ultimă: o combinație barocă de leninism tehnic, mișcare partinică ultracentralizată, lider providențial (aici leninismul se continuă În mod categoric cu fascismul), corporatism, autoritarism, suprematism etnic, machism, cult falic al eroilor naționali, marea majoritate „bărbați de seamă” și generatori de „pui-de-lei”. Am tot respectul pentru cântecul respectiv și pentru cine
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea și savoarea epică din Niște țărani, dar posedă, în schimb, o abilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
1953, de exemplu, având ca obiectiv „însușirea” învățămintelor ce decurgeau pentru literatură din raportul prezentat de G.M. Malenkov la cel de al XIX-lea Congres al PCUS. De fiecare dată se puneau în discuție abaterile unor scriitori de la „justa” orientare partinică, urmate de luarea unor măsuri punitive, mergând până la eliminarea din redacții și din alte locuri de muncă sau la ridicarea dreptului de semnătură. O deosebită importanță se acorda îndrumării scriitorilor tineri, demersurile în acest sens culminând cu organizarea de consfătuiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
Moravuri comuniste din colonia RPR etc.), este deopotrivă preocupat de destinul culturii și al literaturii române. Textele sale, multe cu vădit caracter memorialistic, nu evită nici actualitatea literară din țară și din exil, cu implicațiile politicului în domeniul culturii (Literatura partinică, Alhimia exilului. Alexandru Busuioceanu), autorul fiind interesat în special de situațiile-limită ivite în peisajul literar contemporan. Analiza lor conduce, ca în Cazul Noica (1961), la punerea în discuție a atitudinii românilor din exil față de situații concrete, condamnând, cu vehemență, impasibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
din gură în gură - făceau ca, în cercul ofițerilor și ostașilor, să existe o tendință ca rezolvarea conflictelor să se facă cu arma în mână, în chip de represalii. Literatura română de specialitate (mai ales reprezentanții ei orientați spre istoria partinică, aflați la vârf prin anii optzeci), pe de o parte pe baza știrilor românești, pe de altă parte (mai târziu) pe baza documentației înaintate de români comisiei germano-italiene (înființată cu scopul de a verifica coerența faptelor susținute) menționează un număr
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
comunismul național, "deschiderea" spre Occident) nu mai putea fi aplicat pe scară largă: apăruse riscul de pierdere a galinaceelor prin fuga din perimetrul cotețului național și dacă unele cotcodăceau la posturile de radio dușmănoase, chiar cel al discreditării slujitorilor patriei partinice. S-a ajuns chiar la situația deloc plăcută când un specialist de viitor (Ionel Vianu, autorul unei Introduceri în psihoterapie)zzzz s-a dovedit a fi trădător de neam, întorcând spatele țării. Se mai putea încerca din când în când
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
studenții sunt chemați să le dușmănească fără încetare, de parcă întrebarea la care ereticii au dat un răspuns eronat n-ar fi fost legitimă. Predată în acest fel, ortodoxia încetează să mai fie o hermeneutică personală a revelației, devenind un slogan partinic. Ortodoxia nu mai este un mod de a fi, ci un rezervor de muniții ideologice și clișee. Tradiția patristică nu se mai întâlnește ca un izvor de apă vie. Ea devine un muzeu păgubit sau chiar o seră în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
folcloristica, cu istoria religiilor, cu istoria civilizațiilor. Făcea acest lucru ca parte a unei strategii mai generale, de apărare a reflexologiei pavloviene, cea acceptată de sistem ca parte a ideologiei partidului politic unic al acelor timpuri. Explicația pavlovistă, materialistă și partinică, era considerată suficientă, potrivită pentru înțelegerea mecanismelor fiziologice ale comportamentului. Asemenea altor domenii de fundamentare experimentalistă a psihologiei, întemeierea psihanalizei se raportează tot la numele unui medic, la cel a lui Sigmund Freud (1856-1939), contemporan cu I.P. Pavlov. El a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acesteia. Fenomenul se explică prin faptul că timp de mai bine de o jumătate de secol în România (ca și în celelalte state cu dictatură proletară) edificarea acestei secvențe a paradigmei de suport a psihologiei s-a făcut în spiritul partinic al raționalismului materialismului dialectic, în centrul căruia se afla un ateu, ale cărui probleme de credință creștină au fost aruncate la coșul de gunoi al istoriei. A fost spiritul în care la noi s-au format generații întregi de psihologi
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Gusti (1818-1887), scriitor, profesor și om politic de orientare liberală, originar din Iași. Fusese ministru al Cultelor în anii 1867-1868. George D. Vernescu (1830-1900), politician și ziarist, cu doctorat în drept la Paris. În politică a dat dovadă de labilitate partinică: liberal și ministru (1876-1877) în guvernul Ion C. Brătianu, trece în tabăra conservatoare, pentru a deveni ministru (1888-1889) în guvernarea junimistă, iar apoi revine la liberali în 1891. În acel moment era deputat. Nicolae Ionescu (1820-1905), profesor universitar, istoric, ziarist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
care purta pecetea unor „forme bizare și supraâncărcate”. Aceste imagini apar palide la început, mai pronunțate apoi, în quattrocento-ul italian și se lasă văzute în multe dintre formele vieții și ale gândirii: în credințele și pasiunile religioase, în rivalitățile partinice, în disputele dintre cunoscutele familii de nobili, în sentimentele de teamă și nesiguranță datorate sistemelor politice întronate de cler și monarhie. Spre exemplu, marea schismă occidentală dintre Avignon și Roma, alminteri lipsită de temei dogmatic, a devenit la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
atribuie nașterii partidelor cauze politico-economice. Antagonismele economice puse la baza fenomenului nu sunt de cele mai multe ori decât niște construcții schematice, care nici cu cea mai mare bunăvoință nu se pot identifica în izvoare. Nimeni nu contestă că apariția acestor grupări partinice se datorează și unor cauze economice, dar, nemulțumiți de succesul de până acum al cauzelor economice, suntem înclinați să ne întrebăm dacă, pentru explicarea conflictelor dintre partide din epoca de sfârșit a Evului Mediu, un punct de vedere sociologic n-
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
accepțiunii leniniste a sindicatelor, aceste organizații trebuiau să se implice activ în planificarea economică și în asociațiile publice, numai că rolul lor trebuia să fie unul "activ, nu formal, făcând acolo doar un simplu act de prezență"; în absență militantismului partinic, eficiența lor era nulă, daca nu chiar contraproductiva 13. În altă ordine de idei, Ceaușescu nu era de acord nici cu nelijarea flagrantă a sindicatelor de către organizațiile de partid; chiar dacă devenise de mult timp derizorie, "muncă de lămurire a maselor
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
raport cauză-efect între reprezentarea proporțională și sistemul multipartidist fragmentat. Este posibil să afirmăm că proporționalitatea tinde să fotografieze configurația unui sistem de partide, și deci multipartidismul acolo unde deja există. Este posibil, totodată, să afirmăm că proporționalitatea nu descurajează fragmentarea partinică, care este, totuși, rezultatul condițiilor politico-partinice și socio-geografice și, apoi, fotografiată, apărată și cristalizată prin acel sistem electoral. Ținînd seama de ceea ce am afirmat pînă acum, nu este cazul să afirmăm că sistemele de reprezentare proporțională constituie cauza sistemelor multipartidiste
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
scris împreună cu Lipset), va putea arăta că: "Sistemele de partide din anii '60 reflectă, cu puține, dar semnificative excepții, structurile clivajelor din anii '20. Aceasta este o caracteristică fundamentală a competiției politice în occident în epoca "societății de consum": alternativele partinice și, într-un număr apreciabil de cazuri, chiar organizațiile de partid, sînt mai vechi decît majoritatea electoratelor naționale. Pentru majoritatea cetățenilor occidentali, partidele active fac parte din panorama politică încă din copilărie, sau cel puțin de cînd se află în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politicilor și satisfacerii așteptărilor. Astfel încît cazul cel mai interesant din punct de vedere analitic și politic îl constituie cel al coalițiilor subdimensionate sau private de o majoritate absolută de locuri în parlament: guvernele minoritare. Guverne minoritare De ce alți actori partinici și parlamentari ar accepta guvernarea unui singur partid sau, eventual, dar mai rar, a două partide -, ceea ce ar presupune însușirea tuturor funcțiilor și resurselor de care dispune un guvern, dacă acel partid sau acea coaliție sînt subdimensionate, adică nu se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să-și impună controlul asupra întregii puteri politice; 3) bazîndu-și pretențiile de legitimitate pe succesul electoral [Katz 1987, 8]. Partinitatea societății Trebuie amintit că party government de care se vorbește caracterizează situații de competiție democratică între o pluralitate de actori partinici. Așadar, "controlul asupra întregii puteri politice" se referă la puterea specific politică, este strîns și democratic legat de victoria electorală și rezistă numai atîta timp cît partidul rămîne la guvernare, deci pe o perioadă de timp limitată. Odată definite condițiile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
al sistemului de partide, al culorii guvernelor. Dimpotrivă, ar fi, în primul rînd, rezultatul variabilelor socio-economice. S-a afirmat că, în aceeași măsură cu disponibilitățile de resurse, sau cu dezvoltarea economică, sistemele politice diferite prin structura instituțională și prin poziția partinică, vor realiza politici publice asemănătoare. Analizele empirice comparative, desigur foarte dificile, au fost efectuate, pe de o parte prin raportarea la sistemele welfare, pe de altă parte, prin raportarea la răspunsurile la ceea ce apare drept criza de guvernabilitate din anii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să examinăm tabelul 9.2. care surprinde caracteristicile regimurilor autoritare, totalitare, post-totalitare și sultanice. Tab. 9.2. Caracteristicile fundamentale ale regimurilor nedemocratice Regimuri autoritare totalitare post-totalitare sultanice Pluralism Ideologie Mobilizare Leadership limitat mentalitate minimală fondator inexistent rigidă puternică răspîndită carismatic partinic energent consumată ritualică birocratic colegial dispărut arbitraritate manipulată personalizat Sursă: Adaptare după Linz și Stepan [1996, 44-45]. Referitor la regimurile post-totalitare, contribuția lui Linz și Stepan este foarte originală. În mod indirect, prezentarea și analiza lor constituie o ripostă la adresa
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de a percepe simpatetic neliniști și pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze de la 1789, în timp ce o ficțiune romantică, Trandafirul roșu (1963), își plasează povestea în același moment, urmărind tribulațiile unui bastard de origine aristocratică și ale unei fete, Rose-Marie, ce are un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
factorilor decizionali ș.a. Restricțiile pot fi extinse și la contextul decizional care impune adoptarea unei decizii de grup și nu doar a uneia individuale. Decidentul de grup poate avea în sfera sa de cuprindere managerii, corpul legislativ, sistemele de interese partinice, opțiuni ale societăți civile sau chiar opțiuni ale unui sector dat din economie. Toate aceste elemente complică enorm problema și o fac insolvabilă printr-o simplă procedură de modelare matematică. Rezolvarea problemei printr-o abordare de tip joc este cea
Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
atît mai multe idei contra. Intelectualul critic nu se poate ralia marilor vectori de difuzare care au început să-și trăiască propria viață industrială și comercială, deopotrivă de străină creației intelectuale și utopiei ideologice. Deplasarea tipar/audiovizual a decalat mediul partinic către arhaism, dezagregînd în același timp suportul tehnic și logistica sa doctrinară (altceva decît o schimbare de doctrină: doctrina ca bază). Un efect al unei schimbări drastice de ierarhie ce afectează greoaiele mijloace de producere a opiniei (media). Distincția stînga-dreapta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică, nedreaptă și imanentă, nefiind siguri dacă mâine vom ajunge să spunem "Bună dimineața!" răsăritului de soare. În această acalmie sepulcrală numai orchestra personală a fratelui nostru mai mare, Mircea, manifestând un optimism contagios cu efecte limitate și perisabile, emitea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]