553 matches
-
și cere școli moldovenești pentru țărani, iar organul «adevăraților ruși», - numit Russcaia Pravda e redactat de moldovanul Pavel Brașevan și finanțat de un alt moldovan, Andrei Mantu“ (5, 397), vechi cunoștințe ale lui Ion Răutu, probînd continuarea vechilor practici ale parveniților moldoveni din Basarabia. În alte cercuri ale intelectualilor moldoveni, pe care Ion Răutu îi numește „ostași pentru cultura națională“ (5, 379), identifică și bune intenții, pe care înțelege să le valorifice, de aceea se adresează acestora solicitîndu-le să-și asume
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
prepoziționale) care cer cazul genitiv, pronumele reflexiv circumscrie locutorului, interlocutorului sau obiectului (personal) al comunicării diferite coordonate ale actului lingvistic sau ale planului semantic al textului: Prin această atitudine am ac'ionat împotriva mea., Și-a adunat în jurul său toți parveniții și impostorii. Forma de persoana a III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omnem qui salvatur, salvari in Ecclesia, sive in coelesti Jerusalem". 7 Fericitul Augustin, Contra Donatistas, liber unus, cap. XIX-49, în Migne, P. L., XLIII, col. 429, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11: "Ad ipsam vero salutem ac vitam aeternam nemo parvenit, nisi qui habet caput Christum. Habere autem caput Christum nemo poterit, nisi in ejus corpore fuerit, quod est Ecclesia". 8 Sfântul Irineu, Contra haereses, liber tertius, praefatio, în Migne, P. G., VII, col. 843, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la Năpădeni, Înainte de plecarea În România, ia pulsul vieții moldovenilor din Basarabia și constată că nimic nu se schimbase. Fostul său Învățător, acum ziarist, Îi prezintă o stare ciudată: , vechi cunoștințe ale lui Ion Răutu, probînd continuarea vechilor practici ale parveniților moldoveni din Basarabia. În alte cercuri ale intelectualilor moldoveni, pe care Ion Răutu Îi numește ostași pentru cultura națională, identifică și bune intenții, pe care Înțelege să le valorifice, de aceea se adresează acestora solicitîndu-le să și asume sarcina de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
subtil discernământ ceea ce este pură fantezie, ceea ce este observație realistă și ceea ce nu reprezintă decât expresia dorințelor autorului. *21 Folosind concepția lui Max Weber privind "tipurile sociale" ideale, același cercetător studiază fenomene sociale cum ar fi ura de clasă, comportamentul parvenitului, snobismul și atitudinea față de evrei; și susține că aceste fenomene nu sunt atât fapte obiective și tipare de comportament cât atitudini complexe care până acum au fost ilustrate mai bine în literatură decât în altă parte. Cei care studiază atitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
viziunea sadoveniană se deschide spre mitic și arhaic. Viziunea realist obiectivă dură, necruțătoare, din Ion și Răscoala lui Liviu Rebreanu se deosebește și ea de viziunea detașată, ironică sau parodică, cu care George Călinescu privește „comedia umană“ a lumii de parveniți pe care o surprinde în Enigma Otiliei. - O viziune despre lume poate fi atribuită și personajelor din opera epică sau dramatică. De exemplu, Ștefan Gheorghidiu și Ela, protagoniștii romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală literară, de un curent; astfel, se poate vorbi despre personajul clasic (tipologic, „plat“, static) sau despre eroul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
romanul își deplasează centrul de greutate dinspre universul rustic spre mediul citadin, dinspre acțiunea exterioară spre zonele interioare, sondând psihologia omului modern. Temele sunt generate de experiențe individuale: tema condiției intelectualului, a inadaptării omului superior la o lume mediocră, de parveniți; tema cunoașterii, a iubirii, a războiului, a morții, a bolii etc. Subiectul nu încearcă o poziționare a fabulei întro dimensiune realistă, fiind alcătuit frecvent ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „dosare de existență“ ori ca „monografie a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
primei iubiri îi singularizează pe cei doi adolescenți în lumea pragmatică și mediocră în care trăiesc - mica burghezie din Bucureștiul antebelic (timpul diegetic: iulie 1909-martie 1911). Astfel, prin contrast, devin și mai evidente lăcomia, egoismul atroce și meschinăria clanului de parveniți căruia îi aparțin cei din familiile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Aceștia sunt surprinși în rețeaua unor conflicte de interese, legate de moștenirea averii lui moș Costache. Străpungând opacitatea existenței lor banale, naratorul heterodiegetic dezvăluie liniile de forță ale caracterelor, sondează psihologii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului studiat în evoluția relației dintre cele două personaje În opinia mea, cei doi adolescenți și, alături de ei, aristocraticul Pascalopol sunt prezențe contrastive în raport cu mulțimea parveniților care ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. În primul rând, ei aparțin altor categorii sociale și își construiesc un cod moral și comportamental diferit de conduita celor din clanul Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nu numai prin statutul social al adolescentei orfane al cărei viitor este hotărât de străini (Părinții Otiliei), ci și prin codul ei moral și comportamental. Astfel, prin contrast, devin și mai evidente mediocritatea, zgârcenia, lăcomia și meschinăria unei lumi de parveniți căreia îi aparțin cei din clanurile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Firul epic principal urmărește tema moștenirii, dezvoltând un conflict de interese între rudele bătrânului Costache Giurgiu veanu și fiica lui vitregă, Otilia, pe care acesta întârzie so înfieze. În antiteză cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
principal reprezintă, în opinia mea, un punct de convergență a temelor din romanul călinescian, fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Odessa, în 1854. S.-C. a scris mai întâi în rusește, pentru că „în toată Rusia nu există - spunea - o tipografie română”, dar operele sale - vodeviluri, farse, comedii: Pariurile sau Femeia coace, iar dracul face și Creditorii, prelucrări după V. Alecsandri, Parvenitul, Mademoiselle Méphistophélès, Singurătatea unui holtei, Logodnicul superstițios sau Rotirea meselor, drame: Scotofil sau Victima pasiunii, Jocul sorții, Copiii condamnatului, Silven, legende: Zâna din Nipru, nuvele: Doamna brună, Omul enigmatic, Scene din viața provincială ș.a. - nu au avut răsunet, deși, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Parvenitismul social ori contradicția dintre generația vârstnicilor, apărători ai datinei, conducându-se după norma bunului-simț, și un tineret superficial, interesat numai de avere și de modă, sunt la S.-C. - ca la părintele său, Costache Stamati - ținta atacurilor în comedie (Parvenitul, Un unchi și trei nepoate, Trei bunici și un nepot). Farsa și vodevilul ridiculizează manii, absurdități, metehne, cum ar fi snobismul (Fricosul, Bacilul amorului, Cânofilul). Cam silite și artificial demonstrative, situațiile nu sunt lipsite de încărcătură comică, de altfel ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
făpturi asemenea celor din schițele lui Cehov, pe de alta, firile energice, eficiente, indivizi care nu se dau în lături să smulgă, prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
feminin, un amestec de copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se ridică deasupra lumii meschine în care trăiește, se realizează profesional. Aglae Tulea este "baba absolută, fără cusur în rău" (așa o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
clasice: simetria romanului (începe și se sfârșește cu imaginea casei lui Costache Giurgiuveanu); trăsătura de caracter dominantă la unele personaje. Alături de elemente clasice și romantice se întâlnesc și elemente realiste: tema care evidențiază degradarea socială și morală; personajele societății: avarul, parvenitul, demagogul etc. În acest roman sunt și experiențe literare moderne (interesul scriitorului pentru procesele psihice). Personajele ilustrează un tip și se disting prin dimensiunea lor interioară. Otilia și Pascalopol sunt firi enigmatice, Felix are complicațiile lui interioare). Modernă este și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are un caracter moralizator, apelează la satiră sau la sarcasm și urmărește îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
că reușita inițială are prea puțin de-a face cu ceea ce ține de ereditate? Durata permite transformarea muncii tenace în daruri, în calități înnăscute și transmisibile, în excelență naturală care nu are nimic de-a face cu meritul truditor al parveniților. Valorizarea muncii nu este universală. Înainte, cel care muncea era sclavul. În opinia celor lacomi, scria Veblen, fiul unui tâmplar norvegian emigrat în Statele Unite, a munci înseamnă a fi slab și supus unui stăpân; este deci o marcă de inferioritate
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
degradant, iar ea nu s-a stins niciodată" [Veblen, 1899, reeditare 1970, p. 27]. Benedictinii au redat muncii o anumită valoare, sfințind acțiunea. Astăzi glorificată de cei care îi datorează tot ce au, munca rămâne totuși sursa de legitimare a parvenitului. Dar, în timp, averea celor recent îmbogățiți se diversifică. Partea patrimoniului de folosință crește. Chiar structura acestui patrimoniu evoluează. Reședința pariziană, după ce și-a schimbat localizarea, trecând din estul în vestul Parisului, se mărește cu alte bunuri imobiliare, la țară
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
care nobilimea o integrează, și-o însușește, pe care o acceptă și o recunoaște oficial drept criteriu de nobilitate" [Chaussinand-Nogaret, 1984, p. 53]. Același autor insistă asupra intrării anumitor nobili în activitățile comerciale, industriale și bancare, în cadrul cărora se alătură parveniților, celor recent îmbogățiți din clasa în plină ascensiune. Fuziunea dintre elite nu datează așadar din perioada post-revoluționară, chiar dacă s-a accentuat odată cu abandonarea structurilor proprii Vechiului Regim. Nobilimea din timpul Imperiului a jucat un rol esențial în fuziune elitelor din
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
din 1924, Lartigue se fotografiază împreună cu Géo-André și adună o serie întreagă de clișee cu campionul său favorit la antrenament. Siguranța de sine, împreună cu ușurința mișcărilor, căpătată prin exercițiu, autorizează o raportare destinsă la ceilalți, aroganța fiind lăsată în seama parveniților. Sportul este parte din achizițiile menite să conducă la formarea unui corp cultivat, apt să răspundă cu eleganță și eficacitate cerințelor celor mai diverse. Cert este că toate aceste sporturi, mai mult sau mai puțin specifice înaltei societăți, sunt locuri
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Remarca pare a fi întemeiată, dacă facem abstracție de tonul său psihologizant. Dar autorul trece prea repede la o altă remarcă justificată, chiar de la începutul textului, în care distinge burghezul "complet burghez", oricare ar fi vechimea sa în interiorul clasei, de "parvenit", care are aerul că nu își găsește locul. Trebuie să treacă frontiera împreună cu familia sa, concluzionează el, ceea ce necesită o generație sau două [ibid., p. 7]. Altfel spus, trecerea nu este atât de clară, îmbogățirea nu este suficientă și achiziționarea
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]