429 matches
-
romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire firească, mai bine zis de ralierea la orizontul prozastic „comun” al momentului. Scrierea de debut, Idolii de lut, e un roman al provinciei: Fălticenii copilăriei scriitorului sunt transfigurați liric în ficțiune. Pitorescul vieții din micile târguri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
decisivă a arhitecților Lassus și Viollet-le-Duc, se desfășoară, din 1837, sub egida Comisiei Monumentelor Istorice. Numeroase edificii laice și religioase din Europa și America de Nord, construite în deceniile de la mijlocul veacului, ilustrează elocvent voga „dulcelui stil vechi“. Sunt, mai totdeauna, simple pastișe, inapte a trezi emoții estetice veritabile. Palatul Westminster seamănă, prin succesiunea ritmică a contraforturilor, cu o imensă baterie de radiatoare, iar turnul orologiului - cu o pendulă de salon. Nu e de fapt, fie spus în paranteză, o vină imputabilă exclusiv
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în Piatra lui Osman sau Comoara de pe Rarău și, mai târziu, în Stejarul din Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda, iar basmul cu melodrama. Preluând, până la pastișă, subiecte de la Gh. Asachi, autorul brodează niște lamentuoase povești de dragoste, supralicitând, până aproape de grotesc, tot ceea ce ține de afecte, într-o desuetă orchestrație de procedee (mister, răpiri, travestiri, antiteze ș.a.). Ca și nuvela istorică, nuvela sentimentală (Șanta, Ura din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Maniu, Minulescu, Demostene Botez, N. Davidescu și ceilalți din sumar, Topîrceanu ridică maniera fiecăruia mai presus de propriile lor realizări. Poate exagerez în privința unora, poate am cedat unei ispite apologetice, dar, oricum, pe lângă șarjă și pe lângă umorul inoculat subtil, aceste pastișe au și o incontestabilă sarcină poetică de sine stătătoare. De aici rezultă, și țin să accentuez aceasta, că parodia, cel puțin în cazul lui Topîrceanu, e departe de a fi un gen subaltern. Ea are la el întreaga demnitate a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau, dacă termenul indispune, a „emulației”). Imitarea modelelor supreme a fost totdeauna și rămâne testul declanșator al adevăratei vocații creatoare, contrar meschinei prejudecăți a „originalității”. Să nu confundăm noțiuni aparent învecinate : pastișa, de pildă, e un exercițiu de atelier, valabil ca atare ; contrafacerea, mai mult sau mai puțin dibace, nu e decât o industrie improbă și vană. Dar imitația, opțiune conștientă în ordinea valorilor, merge în competiție cu modelul, dar pe o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai fecundă decât istoria însăși, un material moale și proteiform oferit artiștilor simțului, așa cum e argila sau ceara pentru sculptori. Orașul creștin din secolul al XXI-lea seamănă cu o secțiune arhitecturală în expoziția universală din 1900: o amestecătură de pastișe și de adăugituri care a văzut crescând pe coastele Sionului turnuri, campanile și cupole. Moara de vânt Montefiore cocoțată tocmai sus e un semn cu ochiul către peisajul olandez, iar turnul Augusta ridicat de nemți pe muntele Scopus o copie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de carte, vizionărilor de filme de artă, expozițiilor, întâlnirilor boemei timișorene. SCRIERI: Pastel handicapat, București, 1978; Autoportret cu foxterrier, București, 1980; Camera de mercur, București, 1982; Întrebare despre întoarcerea acasă, București, 1985; O confesiune asupra Labirintului, Timișoara, 1995; România (O pastișă după Ginsberg) - Romania (A Ginsberg Pastiche), ed. bilingvă, Timișoara, 1996; Petru, Timișoara, 1997; România. Post scriptum, Timișoara, 1998; Revoluția, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Viorel Boldureanu, „Pastel handicapat”, „Forum studențesc”, 1978, 2; Nicolae Ciobanu, Petru Ilieșu, LCF, 1978, 17; Laurențiu Ulici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
pentru consum, saturat de produse care se aseamănă, adesea alergic la violența publicitară. De unde și noile orientări: din mijloc de punere în valoare a produsului, publicitatea devine uneori spectacol creativ ce apelează la o mulțime de registre noi: gradul II, pastișa, deturnarea, impertinența, moda momentului, emoționalul, deriziunea, provocarea. Prin toate acestea, publicitatea hipermodernă caută nu atât să glorifice produsul, cât să inoveze, să emoționeze, să distreze, să întinerească imaginea, să interpeleze consumatorul 22. Obiectivul nu mai este acela de a dirija
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Ce le lipsește fraților Coen ? Dintre cele 12 filme realizate pînă acum de frații Coen (nu-l pun la socoteală pe cel mai nou, Burn After Reading, care încă n-a intrat în circuitul comercial), mai mult de jumătate sînt pastișe exerciții de măiestrie în diferite genuri hollywoodiene clasice. ̨ n primul lor film, Blood Simple (Sînge pentru sînge), ei vin cu o variațiune amuzantă la una dintre situațiile arhetipale din filmul noir (orășel prăfuit, soție plictisită, soț respingător, amant armăsar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
veni la cel puțin 30 de ani după ce noir-ul a încetat să mai fie o expresie a condiției contemporane. Așa, e doar o glosă și un exercițiu de decorațiune retro. Probabil că îi nedreptățesc pe Coeni insistînd pe academismul lor. Pastișele lor sînt în primul rînd niște jocuri mai deștepte și mai culte decît 95 la sută din ceea ce se mai face în cinemaul american. Dar aș vrea să însemne mai mult. Cele mai multe dintre filmele Coenilor lasă o impresie cool, dar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Curată nebunie! Ce experiență (fie și măcar a limbii) aveam eu că să înțeleg la vârstă mea de atunci un Saint John Perse? Niciuna cu adevărat de substanță, evident. Și totuși, că exercițiu de făcut mâna (chiar și cu niște pastișe oribile), pesemne că o atare sumețire nu a fost total lipsită de roade. Suntem scriși și transformați aproape de orice, iar sublimul, dacă nu ești de-a dreptul o cărămidă sfărâmicioasă, este molipsitor. Oricum ai lua-o, în orice Athanor poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
semnificative”). Autenticitatea artistică cedează astfel teren în fața unor accente de kitsch romanesc. Preocuparea pentru complexitatea tehnicii narative e vădită din plin în Mesagerul (1983), roman „cinematografic”, ținând de „școala privirii”. Lecția Noului Roman francez e aplicată sârguincios, cu aerul de pastișă involuntară chiar, nu însă fără talent. Se pot presupune și influențe masive dinspre Alain Robbe-Grillet și, mai ales, dinspre Claude Simon. Primează impresia de experiment: patrimoniul propriu-zis narativ, diluat, captează anevoie interesul cititorului, iar patetismul implicit nu convinge îndeajuns. Romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
Moscova, hrăniți cu legendele și textele colorate din pliantele turistice. Mă rezum doar să urmăresc reacția lor... Un popas pe o colină de unde se vede Stadionul Lujniki. Tarabe ale comercianților. Andrei Bodiu cumpără un tricou cu inscripția „McLenin’s” (o pastișă comercială postmodernă) pentru fratele său, Mihai, angajat la Palatul Cotroceni. O scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât de scump? Cred că 5$ îți ajung.“ (Rusul cerea 8$.) Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Convenției, cât și alienarea fostului președinte. Povestea mitului social și politic (formulare preluată de la Sorel; vezi p. 482) care a fost Convenția Democratică nu se poate încheia decât optimist. Cu un clin d’œil pentru Dan Pavel, încheiem cu o pastișă după același Sorel, în care n-am făcut decât înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut în Convenția Democratică: „Acum, când mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
schițe de tip I. L. Caragiale (O aventură) și evocarea naturistă sadoveniană (Țara de dincolo de negură). În volumul Scrisori fără adresă (1930), subintitulat „proză umoristică și pesimistă”, dominante rămân tot verva comică și spiritul parodic. Remarcabilă este Domnia lui Ciubăr-Vodă, inteligentă pastișă a stilului cronicarilor, împănat cu neologisme - acestea joacă un rol-cheie în mai toată opera lui T. -, autorul procedând la desolemnizarea lucrurilor sfinte, la „modernizarea” lor, de unde și efectul comic. A lăsat și o serie de scrieri memorialistice: Amintiri din luptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Enright, 1994: 537). Așadar, avem de a face cu aceeași conotație fertilă a terorii, care ne hrănește deopotrivă emoțiile și intelectul, în opoziție cu groaza paralizantă. Spre deosebire de imaginarul terorii, cele mai multe teme și motive horror au, inevitabil, caracter pronunțat repetitiv, până la pastișă 13. Dacă teroarea constituie un Doppelgänger estetizat al luptei pentru existență, groaza reprezintă o caricatură dizgrațioasă a acesteia, dificil de tolerat pe spații largi și pasibilă de derapaje actanțiale în sfera ridicolului. Oricum, teroarea se construiește cu migală, iar starea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și Claude Sernet (Mihail Cosma), scoate în aprilie 1928 revista „unu”, asumându-și responsabilitățile redacționale și financiare pentru a face ca publicația să apară regulat până în 1932. Debutase cu placheta Răbojul unui muritor (1925), ce conține poezie cu precădere bacoviană, pastișe și parodii, experimentul avangardist fiind aici prezent în pofida fiorului elegiac care însoțește adesea imaginea unei lumi eterate. Dar acțiunea lui esențială este ilustrarea și promovarea suprarealismului în câmpul literelor românești. Sadismul adevărului (1936) adună texte despre orientarea suprarealistă, văzută ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
si la Festivalul de la Clermont-Ferrand; voi reveni asupra lui în cronică viitoare.) Deloc cuminți, tinerii regizori elvețieni au pornit și ei la demolarea clișeelor vehiculate de "cinematograful bătrînilor". De la Zuppa Tartaruga de Karen Gemperle (30 de ani) - film de animație/pastișa la "Zece negri mititei", cu zece țestoase a caror decimare, dublată de comentarii "cu cheie", stîrnea invariabil hohotele elvețienilor - și pînă la The Pig^s Family de Martin Guggisberg (proaspăt absolvent) - parodie grotesca - savuroasa la dramoletele cu bătrîni, cu ceva
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
pertinente deosebiri între spațiul nordic (protestant) și cel sudic (catolic), opțiunea să decisă mergând spre acesta din urmă, expresie a lui și exponent considerând a fi marele centru cultural München, oraș al artei, plin de imaginație, de fantezie, admirat pentru pastișele sale arhitectonice după artă elenă, pentru stilul rustic bavarez, pentru atâtea și atâtea aspecte care amintesc de Italia, fapt pentru care era și supranumit "Florența germană", pentru viața universitară în care domnea un fin spirit de colegialitate, pentru seninătatea clasică
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
Ca dramaturg, scriitorul s-a afirmat în tinerețe cu palide prelucrări după piese franceze obscure (vezi Gemenii, Uncheașul Sărăcie ori Iadeș); dramaturgul devine interesant atunci cînd abordează registrul tragic. Drama Saul (1893), scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, este o pastișă raciniană cu ecouri din Shakespeare; Macedonski arborează aici versul solemn și tiradele nobile, de o artificialitate extremă. Puritatea desenului racinian se estompează din cauza stridențelor lexicale și a verbiozității. Ceva mai reușită, în același regim tragic, va fi Moartea lui Dante
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
genul tragediei s-a încheiat, sfîrșitul ei nu s-a petrecut de azi de ieri, ci în urmă cu două milenii și jumătate, o dată cu ieșirea din vigoare a mitologiei grecești. Ce a urmat după aceea au fost fie suita unor pastișe grotești după Eschil, Euripide și Sofocle, fie prelungiri dramatice de o incontestabilă valoare, dar cărora nu le mai putem da numele de tragedie. Cu alte cuvinte, atunci s-a petrecut un moment irepetabil a cărui durată nu a depășit 70
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
și jocul modernului cu tradiționalul pentru poveștile lui Perrault nu se isprăvește aici. Odată cunoscute și devenite faimoase, poveștile Mamei Gîsca istorisite de Perrault au devenit, la rîndul lor, pretext și obiect de joc și scriitură, sub formă de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări, adaptări, replici de tot felul, marcate de fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite și ele celebre, care lasă deschisă seria, pe care
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
parafrază: - Și, totuși: unde-s balurile din vremea mirceadinescului? Și mă întreb cu spaimă nedisimulată: de ce, oare, ne tot amintim de acest vers villonian când vizionăm unele emisiuni de televiziune ? Și nu știu... Poate (și) pentru că tocmai am văzut o pastișă palidă a ceea ce erau respectivele baluri cu o vreme în urmă? Pentru că Ioan T.Morar, moderatorul/prezentatorul râdea primul (și uneori singur) auzindu-se cât de glumeț este? (Dar nu era și, dacă va fi cinstit cu sine, va recunoaște
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
atinge linia vieții din palma mortului/ o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiaza// Din ce spaimă s-a născut această unică nespaimă?” (p. 11). Nu numai versul final trimite la autorul Necuvintelor. Înaintea lui, altele, destule, vădesc un aer de pastișă. Tipică pentru poezia lui Petre Stoica e numai imaginea chiromantică din antepenultimul rând al citatului. Dar așa singulară cum este, e de neuitat. Exemplele se înmulțesc la aproape fiecare pagină: „O formă apropiindu-se de o altă formă/ încet ca
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]