427 matches
-
fragmente dintr-un roman care ar fi urmat să se intituleze Stârpitura. Bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă) i-au apărut în „Kalende”; sunt piese de un fantezism colorat cu umor, vădind - după cum remarca Șerban Cioculescu - înclinația către pastișă și parodie. Autorul a mai publicat un volum de divertisment umoristic (În halat și papuci, 1933, în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), apoi, în 1936, un volum de reportaj (Constanța), iar în 1938 unul de publicistică, Istoria
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
că: natură interioară a creației, în opoziție cu conceptul de mimesis; eroul - paradigmă a desăvârșirii umane și sfidare a limitelor temporale ale existenței; mitul iubirii, între retorica celebrării și „războiul” între sexe; scriitorul - magister ludi; impactul scriiturii asupra trăitului; intertextualitate, pastișa, ironie, „ordinul ironic” etc. „Cum poate viața să devină esențială?” este întrebarea la care încearcă să dea un răspuns eposul eroic. În jurul acestei interogații sunt construite părțile unui eseu, sintetizate în două sintagme preluate din Homer: „bărbații Ares” și „fabricanții
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
cu arsenalul de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi, la atracțiozitatea și savoarea povestirii, la vigoarea narațiunii), intertextualitatea, recursul la pastișă și parodie, revizitarea deliberată a trecutului (adică utilizarea, cu distanțare ironică, dar cu îndemânare tehnică, a unor procedări literare proprii unor epoci anterioare), ficționalizarea istoriei și - în subtext, pe planul filosofiei implicite - refuzul oricărei „mari narațiuni totalizatoare”, al oricărui discurs
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
al Academiei Române). M. s-a apropiat de basmul popular așa cum procedase anterior Ion Creangă, cu conștiința și cu abilitățile scriitorului experimentat, îndepărtând elementele inestetice, recompunând și valorizând anumite laturi, cu precădere umorismul. Poveștile sunt „crengiene” fără să dea impresia de pastișă, dar în același timp sunt populare, specifice Bucovinei, întocmai cu poeziile și cimiliturile tipărite mai târziu. Același farmec se întâlnește pe alocuri și în textele din Ce-a fost odată (1922), relatând istoria unei familii de clopotari, crâmpeie din viața
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa în principiu pe la 1835, iar locul acțiunii ar fi Scăieni, unde a funcționat o încercare de falanster socialist-utopic, animată de Theodor
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
al revistei „Urzica” (1989) și Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (1996). Considerat „unul dintre cei mai valoroși maeștri într-ale parodiei” (Victor Cubleșan), P. include în Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului parodii ori pastișe folclorice care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
cea mai izbutită narațiune a autorului -, unde „timid” ajunge să semnifice în ultimă instanță felul de a fi al „idiotului” dostoievskian. Aventurile unui cascador este un roman eșuat, cartea unei tinereți avortate, cu un Muky ce nu convinge nici măcar ca pastișă corozivă. La fel de gratuite sunt exercițiile de ingeniozitate din Întâmplări de necrezut ori sentimentalismul din Planeta fără memorie (1978), inutilă complicare a unei explozii erotice de la șaisprezece ani. Odată cu Impas, O. își derutează iarăși cititorul, și anume prin tradiționalism. Cuplul erotic
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
N. nu este un intermediar nimerit, căci el ilustrează într-o expresie hibridă, devitalizată, artificioasă, atât câștigurile naturaliste, cât și experiențele decadente, estetizante, proprii sfârșitului de secol XIX. În zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de mixtură. Eroul, Alexe Villara Comnean, un tânăr aristocrat apăsat de ereditate, trăindu-și cu orgoliu izolarea, cufundat în rafinament
NOTTARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
cu privire la rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
și Claude Sernet (Mihail Cosma), scoate în aprilie 1928 revista „unu”, asumându-și responsabilitățile redacționale și financiare pentru a face ca publicația să apară regulat până în 1932. Debutase cu placheta Răbojul unui muritor (1925), ce conține poezie cu precădere bacoviană, pastișe și parodii, experimentul avangardist fiind aici prezent în pofida fiorului elegiac care însoțește adesea imaginea unei lumi eterate. Dar acțiunea lui esențială este ilustrarea și promovarea suprarealismului în câmpul literelor românești. Sadismul adevărului (1936) adună texte despre orientarea suprarealistă, văzută ca
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un tur de forță în planul tehnicii romanești. Publicat inițial în franceză, sub titlul Le Fardeau (1989), romanul Ex (1993) semnalează o revenire parțială la formula de la începuturile prozatorului: ca și Troceanu, Gheorghe Huhulea e un individ cinic
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
Educație Fizică și Sport din București. Lucrează ca desenator tehnic, asistent de imagine la Televiziunea Română, antrenor de înot. Debutează editorial în 1990, cu romanul Yesterday. Colaborează la revistele „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” ș.a. Yesterday este o pastișă stângace după romanele de consum occidentale, în speță după acelea de spionaj. Firul epic, schematic și previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat într-un decor à l’américaine. Protagonistul urmărește recrutarea de către o agenție guvernamentală secretă a
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos”. Fără această charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără cărturarii lui Hristos - oameni duhovnicești, prin definiție - inelele tradiției ruginesc. Sarea pământului se topește, bucatele se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu Nopțile din Iunie se datorește faptului că scriitorul a știut să aplice Într-un mod creator experiența măreață a literaturii sovietice. Se simte În nuvela sa modelul admirabil al Pământului desțelenit al lui Solohov, dar nu ca motiv de pastișe, ci ca un călăuzitor În complexitatea realității noastre sociale. (Ă). Fără partid și fără clasa muncitoare, Petru Dumitriu ar fi devenit un epigon al suprarealismului sau altor „isme” din aceeași substanță, un dușman al vieții poporului. Situat pe poziția partidului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață îl însuflețește aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătății, risipindu
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea războiului, Brașov, 1942; Versurile mele, Brașov, 1943; Poeme pentru Dumnezeu și pentru oameni, Brașov, 1946; Invocări, Brașov, 1947
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
economic” (a figurat și ca director al acestui periodic gălățean), „Darul vremii”, „Utopia” ș.a. Tânăr, poetul compune versuri fluente, cu înrâuriri lamartiniene și nuanțe de mic răsfăț heinean. Ca la mulți posteminescieni din ultima parte a veacului, descrierile apar „poetizate”, pastișele au oarece grație. La tema romantică, trimite și prima sa carte, Singurătate (1897), al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta e, mai adesea, „sonoră”. Sonetul (neoclasic), figurația clară, motivele comune de reflecție (lumea ca
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
din Marea Răscoală), Dan Deșliu (Versuri alese), Nina Cassian (Tinerețe), Marcel Breslașu (Cântec de leagăn al Doncăi) și Maria Banuș (Versuri alese). Interesant este faptul că aproape toate volumele de debut sunt comentate, criticii literari accentuând asupra originalității, noutății sau pastișei care intră, odată cu noile cărți, în peisajul poeziei. Despre volumul de debut al lui Aurel Rău, de pildă, se scrie în Almanahul literar 65 de la Cluj, în Contemporanul și în Viața românească. Reproducem fragmentar cronicile literare din ultimele două reviste
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
măsurilor de vers, ori în selectarea silită a rimelor. (...) Timbrul liric al lui Al. Andrițoiu de multe ori poate însă să ne înșele. Atunci când vrea să fie incendiar sau glorificator invocând partidul, când îmbracă o compoziție nesemnificativă, când merge la pastișa timbrului propriu al unor poeți formați. Așa de pildă, în unele poeme (Trei întâlniri de neuitat, Patriei) autorul lor aduce aminte numai onomastic de prezența partidului, iar cuvântul și îndemnul permanent al acestuia este golit de sensul adânc revoluționar. Partidul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea a fost numai lumină și mătasă”. Ceea ce s-ar fi vrut însă expresia unor trăiri profunde, hrănite de suferință și dezolare, alunecă adesea în pastișă sau afectare, într-un retorism minat de numeroase stângăcii. Placheta de versuri Flaute de mătase, apărută tot în 1923, se înscrie în alt registru tematic, acela al iubirii pure, realizat însă prin exploatarea aceleiași recuzite simboliste. Ca într-o taină
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul sonetului petrarchist ce inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora poetul va reveni în variante românești, originale, mature. Iubirea, într-o viziune platonică, ia forma unei prietenii spirituale ce tinde spre eternizare. Sentimentul melancoliei
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
dar fusesem catapultată În trecut. Moff și Harry Începuseră imediat să-și spună „Rudyard“, respectiv „George“, după Kipling și Orwell, cronicarii Birmaniei coloniale. Ca și prietenii mei, și eu mă lăsasem Îmbătată de literatura de odinioară, debordând de parfumuri și pastișe ale unei vieți exotice și lascive: umbrele de soare victoriene, pălării de soare și fantezii fierbinți despre sex cu localnicii. Cât despre poveștile mai recente despre Birmania, cât de tare pălesc În fața celor vechi. Noile povești sună cam așa: miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dov'è sia, după cum se cântă Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde În parte de voința celui ce Întreabă de a vedea meritul. Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de obținere a adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scris ziarele, spuse. Îl privi lung și zâmbi. Apoi ridică mâna în sus: - Dublă, și fără zahăr, preciză. Toate întîlnirile de acest fel, începu după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întîlnirile între persoane incredibile, ca noi, au un aer de pastișă. Consecință a literaturii proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se poate face nimic împotriva folclorului de mediocră calitate; legendele care încîntă anumiți contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi aduc aminte de o convorbire cu Mathila Ghyka
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doar pentru că înaintea lui mai fusese un Shams în oraș, maestru sufit al artistului Rumi? Poate că rătăcirile lui de aici, de pe un pământ nou, nu avuseseră rost decât ca să afle că lumea nu trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]