611 matches
-
Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844). Este ilustrat aici un
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
problèmes et significations. J'ai cru qu'une telle œuvre ne peut pas être traduite sans bénéficier des vertus lumineuses du néologisme. Un țel contenu ne peut pas être transposé exclusivement dans la langue des paysans ou dans la langue pastorale, car îl risque de s'assombrir et de se banaliser. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 1002 V. Ibid : " Încercările anterioare de traducere ale lui Faust au eșuat, printre altele, și fiindcă traducătorii au încercat să ocolească neologismul, introducând
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și în următoarea perioadă, dramaturgia clasică a constituit principala sursă a repertoriilor teatrale din Principate. De proveniență clasică erau piesele jucate, în casele boierești, de către diletanți. În 1816, Gh. Asachi organizează, la Iași, prima reprezentație teatrală românească din Moldova, cu pastorala Mirtil și Hloe, tradusă după Florian; urmează Alzira lui Voltaire. Ion Heliade-Rădulescu și C. Aristia pun în scenă, cu elevi de la „Sf. Sava” și de la alte școli din București, piese de Euripide, Racine, Molière, Voltaire, Alfieri. În general, în ambele
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și Viața de cuvinte) care sunt variațiuni pe o temă comună, ficțiunea și confesiunea se confundă. Sobră, expresivă și vag sentimentală, scrierea conservă atmosfera, percepută subiectiv, a unui univers citadin-rural pauper, populat de ființe
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
populare, C. recomanda notarea exactă, fără intervenții din partea culegătorului. Poeziile scrise de C. se disting prin melodicitate și acuratețe prozodică deosebită. A compus o amplă eglogă, tipărită într-o primă ediție în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație folclorică, el arată predilecție pentru universul rustic și limbajul lui specific. Imagini sobre, înviorate de oralitatea populară și de folosirea unor motive fantastice, îi caracterizează în genere stihurile. A tradus din Goethe
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
țară și o epocă. N. Iorga îl caracteriza astfel: „Un profil de umanist european, descins din legendă pe pământul nostru ca să ne studieze limba și istoria, tainele sufletului și zbuciumul de veacuri”. MIRCEA POPA SCRIERI: Ecloga, Blaj, 1833; ed. (Drama pastorale), Blaj, 1860; Elemente de limba română după dialecte și monumente vechi, Blaj, 1854; Compendiu de gramateca limbei române, Blaj, 1855; Crestomația seau Analecte literarie din cărțile mai vechi și noue românești, tipărite și manuscrise, începând de la secolul XVI până la al
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
Aicea, om din popor! OMUL DIN POPOR Sărut vârful opincilor Măriei Tale... și ne bucurăm urât că videm fața cea necinstită a Măriei Tale. R[EGELE] Ce inocență în espresie, ce naivitate, îmi pare că aud păstorii și păstorițele din pastoralele păstorești ale poeților noștri cântând Ave Maria! O[MUL] D[IN] P[OPOR] Și-mpărate, să ierți vorba proastă, da' auzirăm că te făcuși un om de nimică și, fiindcă tot trebuie să te ții [de] ceva, ți-am adus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acolo s-a 'nrădăcinat pentru Ungaria, ba poate pentru monarcie (? ) o cestiune de existență, care pîn' acum nu s-a dezvoltat deloc în favorul nostru. Despre adunările din urmă ale românilor foile noastre n-au adus decât notițe insuficiente; dar pastoralele mitropolitului, român și ale episcopului din Arad ne învață că avem a face cu manifestațiuni foarte critice. Mitropolitul constată în circulara sa că aceste adunări zgomotoase de popor au luat "o direcțiune și un caracter politic de-așa natură încît
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sorginți competente (? ). Pietrele aruncate în ferestrele rezidenței metropolitane, precum și atacurile fără moderațiune a presei române de dincoaci și de dincolo de Carpați, impertinentul "protest în zale" cu care-a umplut lumea tinerimea română din Sibiiu, îndreptat în contra "neadevărurilor tendențioase" cuprinse în pastorala de mai sus dovedesc nu mai puțin turburarea întinsă și adâncă, pe cari le-a produs descoperirile mitropolitului în inițiatorii și complicii noului scandal dacoroman. Împrejurarea că procurorul a procedat în contra unora din personajele compromise sporește numai seriozitatea situațiunii. Pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
una specială, religia ieșirii din religie, care conduce drept la democrație; adresați-vă Occidentului laic și creștin. Idem. Public specializat mulțumit. Nu e o rețetă, e o obligație de generozitate pe care păstorii turmelor o cunosc din vremuri străvechi. E pastorala fricii și a eliberării, a suspansului și a happy end-ului, a scandalului și a vindecării. Acest du-te-vino al fericirii e firesc pentru noi. Hitchcock și Bossuet îl practică la fel de bine amîndoi. Suficiența mea fiind fără limite, vreau să mă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de consecințele unui exercițiu pe care-l credeau doar profesional, respingînd responsabilitățile (sau iresponsabilitățile) pe care le presupunea. Alții, mai mîndri sau mai inconștienți, îl îmbrățișează. Învățații Bisericii declarau în secolul al XV-lea că o carte urma să permită pastoralelor să atingă un mai mare număr de adepți și păstorilor să facă ordine în turme. Dominicanii în particular își freacă mîinile, randamentul predicii urmează să crească. În Gutenberg biserica romană nu a văzut decît focul, iar pînă să reacționeze o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
metodelor de transmisie. Nu există o ruptură între "socialismul utopic" și "socialismul științific", ci între epoca socialismelor și anarhismelor, pe de o parte, și a noastră. Ceea ce a făcut epocă e însăși tradiția, conservarea aceluiași spațiu de practici misionare și pastorale, munci de imprimerie, cuvîntări, predici la domiciliu etc. Această mică mediasferă este cea care a determinat unitatea perioadei, și nu culoarea neagră, roz sau roșie a jetoanelor de prezență. Antagonismele dintre anarhiști și etatiști reprezintă o momeală, mascînd solidaritatea profundă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
perspectiva tipologica, Editura Univers Enciclopedic, București. Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Până Dindelegan, 1997, Dicționar general de stiinte - Științe ale limbii, Editura Științifică, București. Buzzetti, Carlo, 1993, La Bibbia e la sua traduzione - Studi tra esegesi pastorale e catechesi, Editrice Elle Di Ci, Torino. Coșeriu, Eugen, 1975, „Vers une typologie des champs lexicaux”, în Cahiers de lexicologie, XXVII, nr. 2, pp. 31-35. Cristea, Teodora, 2000, Stratégies de la traduction, Editura Fundației „România de mâine”, București. Ducrot, Oswald, Jean-Marie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
bună înțelegere, care trebuie să domnească între Biserică și Stat“31. Această declarație nu făcea decât să sintetizeze o altă intervenție publică a patriarhului Justinian în care acesta anunța reforma învățământului teologic, a monahismului ortodox și a instrumentelor misionare și pastorale. Astfel, la 24 mai 1948, acesta declara în fața Marelui Colegiu Electoral: „Obiectivul misiunii Bisericii este omul - temelia Patriei și societății. Înălțarea omului condiționează îmbunătățirea tuturor celorlalte realități ale vieții omenești. Formarea unui om nou, a unui om conștient de rosturile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Bisericile ortodoxe din lume, s-a semnat un apel comun, care chema pe credincioși la lupta pentru apărarea păcii...“ Vorbind de implicarea activă a Bisericii ortodoxe române, ministrul Stanciu Stoian spunea că aceasta își făcuse pe deplin datoria: „Prin pastorala semnată încă din februarie de către membrii Sf. Sinod, prin pastoralele date apoi de toți vlădicii Bisericii Ortodoxe Române, atât de Paști, cât și în alte împrejurări, prin semnăturile puse de aproape unanimitatea preoților ortodocși pe Apelul de la Stokholm, prin intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comun, care chema pe credincioși la lupta pentru apărarea păcii...“ Vorbind de implicarea activă a Bisericii ortodoxe române, ministrul Stanciu Stoian spunea că aceasta își făcuse pe deplin datoria: „Prin pastorala semnată încă din februarie de către membrii Sf. Sinod, prin pastoralele date apoi de toți vlădicii Bisericii Ortodoxe Române, atât de Paști, cât și în alte împrejurări, prin semnăturile puse de aproape unanimitatea preoților ortodocși pe Apelul de la Stokholm, prin intrarea în comitetele de Luptă pentru pace, prin participarea la Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sale nuvele ca un romanțios, stăpânit de reflexe livrești. Amoruri răvășitoare, nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în Piatra lui Osman sau Comoara de pe Rarău și, mai târziu, în Stejarul din Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda, iar basmul cu melodrama. Preluând, până la pastișă, subiecte de la Gh. Asachi, autorul brodează niște lamentuoase povești de dragoste, supralicitând, până aproape de grotesc, tot ceea ce ține de afecte, într-o desuetă orchestrație de procedee (mister, răpiri, travestiri
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
1969) și La marginea câmpiei (1972), G. se inspiră din universul satului, tărâm al idealității, primordialității, frumuseții și purității paradisiace. Țăranii sunt văzuți ca niște oameni arhaici, arhetipali, contopiți panteistic cu natura. Universul acesta, aproape protoistoric, este descris cu mijloacele pastoralei și ale eglogei. Simplitatea, candoarea, „primitivitatea”, iar în expresie - naturalețea sunt cultivate programatic, în contrapondere cu neliniștile secolului și cu caracterul lui „contrafăcut”. G. a tipărit numeroase cărți pentru copii, care indică o bună cunoaștere a universului celor mici, excelând
GHEORGHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
având în vedere că aproape toate au fost comandate de persoane determinate cărora le-au fost și dedicate. Într-o evaluare a lui Isidor, este necesar, prin urmare, să ținem cont nu numai de perspectiva erudită ci și de cea pastorală. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 81-84; PLS 4, 1801-1976; Diferencias, Libro I, Les Belles Lettres, Paris 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch. M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed. J. Fontaine; De natura rerum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
organizat la Brașov. Tematic eterogenă, lirica lui S.-P. încearcă să recompună o imagine cuprinzătoare a lumii vizibile și invizibile din jurul ființei umane. Chiar dacă uneori lasă impresia că reia consecvent formula artistică din prima plachetă - asocieri între descrieri de natură, pastorale și expresii lirice ale sentimentului religios -, autorul fiind receptat îndeosebi ca „un poet egal cu sine de la o carte la alta” (Laurențiu Ulici), accentul dobândit de unele teme, la nivel de grupaj, contribuie la delimitarea a două etape. Cea dintâi
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
teologia dogmatică și în istoria bisericească, la München, Berlin, Paris și Belgrad (1928-1929). Revenit la Sibiu, devine profesor suplinitor, profesor provizoriu și, în 1935, profesor titular la Academia Teologică. Predă, până în 1946, teologia dogmatică, istoria Bisericii universale, limba greacă, apologetica, pastorala. Între 1936 și 1946 va fi rector al Academiei Teologice și va lucra ca redactor la „Telegraful român”. A fost hirotonit diacon (1931), preot (1932) și protopop stavrofor (1940). La începutul anului 1947 e mutat la Facultatea de Teologie din
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
avînd în vedere că aproape toate au fost comandate de anumite persoane, cărora le-au fost și dedicate. într-o evaluare a lui Isidor, este necesar, prin urmare, să ținem cont nu numai de perspectiva erudită, ci și de cea pastorală. Bibliografie. Ediții: PL 81-84; PLS 4, 1801-1976; Diferencias, Libro I, Les Belles Lettres, Paris, 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch.M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed. J. Fontaine; De natura rerum, ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era esența învățăturii creștine, la o epocă a Cărții, deopotrivă sub forma Vechiului și a Noului Testament. La Hipolit însă, această exegeză nu are încă aspectul metodic și științific pe care îl va avea la Origen; ea rămâne înainte de toate pastorală și liturgică”. Comentariul la Daniel (Com. Dan.) nu se prezintă ca un comentariu propriu‑zis, ci ca o serie de omilii referitoare la împrejurări istorice și liturgice bine determinate, dar greu de reconstituit. În fiecare pagină se simte prezența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]