403 matches
-
mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama fiind profesional condimentată, apetitul de băutură creștea progresiv, dezlegând limbile...!! Această idee costistitoare a Șefului de Șantier, se dovedi a fi bine venită, având forța necesară să descrețească definitiv frunțile, iar ce-i prezenți să privească cu simpatie la Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi scornit șerpoaica - s-a auzit un alt glas. ― Într-una din seri, și-a adus aminte că hangiul se dă în vânt după plăcintă cu bostan. Așa că, fără să-i spună nimic, când omul a terminat de mâncat niște pastramă, i-a pus dinainte plăcinte cu bostan... Cum le-a văzut, ochii hangiului s-au dilatat a mirare: ― Da’ cum de ți-ai adus aminte ce îmi place mie cel mai mult? ― Fiindcă încă n-am îmbătrânit, ca să uit de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți să aduci și copite de cal, că le primim - a răspuns Todiriță. ― Da’ ce gândeai să ne dai, jupâne? - a întrebat Dumitru. ― Eiii... Niște pastramă de oaie... ― Păi, asta ar cam semăna cu întrebarea ceea: „Calule, mănânci ovăz?” ― Și calul ce a răspuns? - a întrebat Todiriță. ― A nechezat și a bătut din copită... Parcă-l aud nechezând și îl văd pe surul meu, care ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și țină mușteriii aproape - a reflectat Todiriță. ― Păi, cine ar mai trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a întărit Dumitru spusa lui Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cum să nu desfac legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva pastramă, și câte o cinzeacă de rachiu, iar dumneata ne-i mai povesti câte ceva. ― Apoi, nu-i nevoie să-i spuneți lui Aizic de două ori, că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spuselor lui Aizic. Todiriță, ca și cum n-ar fi auzit vorbele celor doi, s-a ridicat. Privirea era plecată undeva fără țintă. În cele din urmă, a scos punga și a numărat gologanii pe colțul mesei: ― Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rămase în minte. Buzz încercă să se concentreze asupra a ceea ce avea de făcut și o coti spre nord, luând-o spre colinele terasate care formau Boyle Heights. Evreii le cedaseră cartierul mexicanilor dinainte de război. Brooklyn Avenue mirosea odinioară a pastramă și supă de pui, iar acum mirosea a fiertură de porumb și porc bine prăjit. Sinagoga de vizavi de Hollenbeck Park era acum o biserică catolică. Bătrâneii cu kippa, care jucau șah la umbra copacilor, fuseseră înlocuiți de pachucos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luat o decizie. — Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a Vacii sau pe vreun rest din fun-clubul tău hindustan. O să te mănânc, porc de vacă ce ești! Pare pornit să împungă animalul în nas, dar îl vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În scurt timp ne-am binedispus cu toții, vinul era bun, masa Îmbelșugată. Pâinea cu coajă tare, coaptă În țest, ne ajutase să Înghițim celelalte bunătăți fără să ni se facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a-ntregul. Vor frige pastramă și vor Încălzi azimă În spuză. Când vor Începe să se amețească, va veni și taraful Căloi să-i Încingă la joc ori să le zică de inimă albastră. Vor vorbi de toate, poate se vor certa, poate se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni, nici pentru curățenie. Când vine Olimpia cu pungile de cafea și cartușele de Kent, pui totul deoparte. Nu întrebi, nu plătești, nimic. Între 10 și 11 sunt la Centrală. Oricine întreabă, sunt la ședință. Numai dacă mă caută tov. Pastramă, anunți la numărul notat aici.“ Ziua de lucru, adaptarea la necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridică privirea în clipa în care de noi se apropie un tip cu o tavă cu sandvișuri. O, ce bine, sunt leșinată de foame! Eu vreau... bacon și avocado. — Și eu ton și porumb, zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au așa ceva, spune Zelda, încruntată. Au șuncă cu salată verde... — Atunci un covrig, cremă de brânză și lox. Și un sifon. — Adica apă minerală, da? zice Zelda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de One-eyed stork’s. Foarte comic! Și se potrivea de minune, pentru că nu țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poți să te calmezi ca să discutăm omenește? Dacă nu ești în stare să apreciezi că-ți răspund la telefon și că am răbdare să-ți înghit inepțiile, la revedere. — Te tai, bă, vin cu sabia la tine și te fac pastramă! — După ce că nu ești sănătos la cap, mai ești și beat. Vii cu sabia, ai, cine dracu’ te crezi? În loc să vii cu trei milioane să-ți recuperezi mobilul... Mă gândeam că-ți mai e de folos. Unde să vin? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bancherii, fotbaliștii, creatorii de modă, prezentatorii de știri. Maestrul Gică a relansat conceptul de fitze și, la inflamabilul club Bamboo, alături de Romica Puceanu, a spulberat toate topurile românești și americane cu „Ia mai dă o damigeană ș-o felie de pastramă/Să-mă-mbăt în astă seară!” Turneul care a urmat în chip firesc, început la Craiova și încheiat triumfal în Place Pigalle - maestrul Gică trimițând în delir negrii din față de la Moulin Rouge, iar Romica pe cei de pe treptele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asta vom avea... Produse tradiționale ca la tata acasă Și iar a venit Crăciunul, și iar am mîncat ca românul de sărbători... Mai întîi și mai întîi porcăriile, printre care s-au amestecat însă și ceva cîrnați de oaie, ceva pastramă de rață și Dumnezeu știe ce alte orătănii. Pe de altă parte, brînzeturi, de vreo zece feluri, bune de să trezească interesul chiar și al unui francez. Toate „tradiționale”, bineînțeles, chiar dacă vechimea tradiției brînzeturilor de capră sau a burdufului cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
el curios, venit de copil de la țară. Ei îi plăcea mai ales în octombrie, la Sfântu Dumitru, să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă, degeaba te rogi tu de mine, că nu ți-o dau s-o surghiunești tu acolo, pe ostrov, legată la țăruș, ca o mucenică. Oricâte parale ai scoate, nu ți-o dau pentru că la toamnă o tai, o fac pastramă și o mănânc cu nevasta...“ „și când s-au întâmplat toate astea ?“, l-am întrebat. „Pe vară“, mi-a spus, „să fie două luni de atunci, de când s-a prăpădit aia albă. Dar să știi că se mai arată la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]