309 matches
-
realizat mai mult decât În aproape trei milenii de când medicina se diferențiază ca preocupare și profesie. În al doilea rând, faptul că relația medic-pacient și sistem medical-societate suferă În ultimii 50 de ani o schimbare de paradigmă, trecând de la sistemul paternalist, de tipul „magister dixit”, la ceea ce Îndeobște trăim astăzi, adică contestarea medicului de către pacient și a sistemului medico-sanitar de către societate. Se adaugă acestui aspect obsesia malpraxisusului În activitatea medicului și sistemului, vânturată cu obstinație și indusă În opinia publică cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
complet substanța, trecând de la modelul tradițional care Însemna; relații de lungă durată, implicarea medicului În problemele familiale și sociale ale pacientului detașate de profesie. Mai mult, În probleme de sănătate și nu numai, medicul avea un statut aparte, Îmbrăcând aspectul paternalist al deciziei medicale ce nu lăsa loc negocierii și parteneriatului În luarea deciziilor, ceea ce pare astăzi o curiozitate. Treptat locul paternalismului profesional și social a fost luat de relația contractuală impusă de societate, În care medicul și sistemul medical se
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
dintre știință și credință, În preceptele morale ale credinței și În cele din urmă În tradiția Îngrijirilor pentru semenii aflați În suferință. Din această realitate avea sa se nască și relația medic-pacient care de la Începuturi avea să Îmbrace un caracter paternalist susținut și de diversele coduri deontologice care s-au succedat de-a lungul timpurilor. O notă particulară În acest context avea să reprezinte relația medic-copil care cunoaște de-a lungul istoriei o evoluție aparte. Considerată la Începuturi ca o patologie
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
vorba de relația sistem-societate În cadrul sănătății publice. Pe măsură ce drepturile fundamentale ale omului au fost statuate prin reglementări naționale și internaționale, pe măsură ce viața În sine, care presupune autonomie și libertate, a căpătat statutul de valoare socială imuabilă și inalienabilă, Însăși caracterul paternalist al medicinii, În care medicul decide și pacientul execută, avea să se modifice profund. Deși din totdeauna medicina a fost guvernată de principii morale și etice, consfințite chiar de la Începuturi prin angajamente de tipul jurământului lui Hipocrate, Rugăciunea lui Maimonides
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pacientului este acela de beneficiar bine informat, parteneriat care ia forma consimțământului informat, iar statutul medicului este cel al furnizorului de sănătate ale cărui servicii pacientul le poate accepta sau nu. Iată deci că relația medic pacient, altădată cu caracter paternalist, se transformă treptat Într-o relație contractuală cu drepturi și obligații reciproce, În deplină cunoștință de cauză În ceea ce privește etapele actului medical și consecințele lui. Consimțământul informat și particularitățile sale În pediatrie Ca principiu de bază al eticii medicale, consimțământul informat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Arthur M. Schlesinger, Jr. (vezi SCHLESINGER, JR., ARTHUR M.) numea președinți imperiali. Ideea de președinte jucător ca echivalent al președintelui imperial s-a bucurat de succes în spațiul politic românesc în bună măsură datorită combinației de imagine autohtonă a liderului paternalist cu cea de președinte cu puteri sporite, asociată nu numai cu sistemul politic american actual, ci și cu imaginea justițiarului singuratic în luptă cu un întreg sistem, promovată de Hollywood prin western, gen de mare succes în deceniile precedente, în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dominate de b]rbați. Totuși, aceast] concesie, pare prea larg] și ar putea fi folosit] că o justificare pentru paternalism: dac] femeile sunt cu adev]rât incapabile de un consimt]mânt informat, atunci de ce nu ar fi supuse aceluiași tratament paternalist acordat altor grupuri, precum copiii, c]rora le lipsește aceast] capacitate? Mai mult decât atât, dac] o femeie recunoaște satisfacția și împlinirea rezultate din relațiile ei heterosexuale, ar trebui în mod automat, doar pentru c] difer] de doctrina feminist] fundamentalist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucrează cu adulții nu mai prescriu norme rigide, ci doar îi ajută pe cei care învață singuri să caute argumente pentru deciziile adoptate, procedând într-o manieră constructivistă. Pedagogia teoretic-constructivistă și sistemică tinde să ia locul pedagogiei normative, cu iz paternalist. 2. Învățarea autodirijată pune accentul pe însușirea, și nu pe transmiterea cunoștințelor Focalizarea învățării pe cel ce învață, pe nevoile, posibilitățile și aspirațiile sale, face ca însușirea de cunoștințe și dobândirea de capacități și competențe să fie privită ca o
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu beneficiarii etc.), alături de elemente ce țin de comportamentul social și atitudinile membrilor ei. Dintr-o perspectivă sintetică, se identifică trei sensuri ale conceptului: - cultura organizațională ca variabilă anterioară în relație de izomorfism cu cea a ambientului (cultură de tip paternalist); - cultura organizațională ca variabilă structurală, neizomorfă pe deplin cu cultura socială, descrisă alături de alte componente ale organizației (structură ierarhică, mod de control etc.); - cultura organizațională ca metaforă ce descrie organizația în ansamblul ei, suprapunându-se total peste aceasta (organizația ca
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
lucrează cu adulții nu mai prescriu norme rigide, ci doar îi ajută pe cei care învață singuri să caute argumente pentru deciziile adoptate, procedând într-o manieră constructivistă. Pedagogia teoretic-constructivistă și sistemică tinde să ia locul pedagogiei normative, cu iz paternalist. 2. Învățarea autodirijată pune accentul pe însușirea, și nu pe transmiterea cunoștințelor Focalizarea învățării pe cel ce învață, pe nevoile, posibilitățile și aspirațiile sale, face ca însușirea de cunoștințe și dobândirea de capacități și competențe să fie privită ca o
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu beneficiarii etc.), alături de elemente ce țin de comportamentul social și atitudinile membrilor ei. Dintr-o perspectivă sintetică, se identifică trei sensuri ale conceptului: - cultura organizațională ca variabilă anterioară în relație de izomorfism cu cea a ambientului (cultură de tip paternalist); - cultura organizațională ca variabilă structurală, neizomorfă pe deplin cu cultura socială, descrisă alături de alte componente ale organizației (structură ierarhică, mod de control etc.); - cultura organizațională ca metaforă ce descrie organizația în ansamblul ei, suprapunându-se total peste aceasta (organizația ca
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
paraziți, la un nivel foarte redus, este adevărat, dar cu subînțelesul, declarat sau nu, că în rest lumea se descurcă. Dacă nu curge, pică... Statul deci... dă. Aceasta este vocația și misiunea sa esențială. Concepția statului patron, generos, protector și paternalist este bine consolidată. El trebuie să dea și această psihologie este transferată din plin, și pe față, și instituțiilor internaționale de credit. Europa deci trebuie să dea. pentru a menține industria ceaușistă neproductivă și necompetitivă, a umple periodic golurile bugetare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
corijările de rigoare. N.R.F. Maier (1957) și‑a imaginat un triunghi echilateral și a amplasat în fiecare vârf cele trei stiluri clasice (autoritar, democratic, laissez‑faire), iar la mijlocul fiecărei laturi a triunghiului a trasat alte trei stiluri de conducere intermediare (paternalist între autoritar și laissez‑faire; majoritar între autoritar și democratic; liber cu discuții între democratic și laissez‑faire) (vezi figura 15). Fig. 15 Primul stil se caracterizează prin faptul că autoritatea ia decizia, dar ține cont într‑o oarecare măsură
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
celor două variabile, mai exact spus, ale acțiunii persoanei în situație și ale situațiilor personalizate. În al patrulea rând, combinarea celor cinci stiluri considerate fundamentale, acțiunea lor simultană sau succesivă dau naștere la alte stiluri derivate, cum ar fi: stilul paternalist, stilul pendular, stilul compensator, stilul de tip cameleon. Mai mult decât atât, conducătorii își pot masca adevăratul stil printr‑un așa‑zis stil de fațadă, pentru a‑și ascunde adevăratele interese personale. În al cincilea rând, referitor la frecvența folosirii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că stilul lui era superficial, inconsistent. Dacă, dimpotrivă, el își menține stilul, în ciuda dificultăților și pericolelor situației, înseamnă că stilul era puternic, profund. Mai târziu, în 1991, Blake împreună cu McCanse au introdus încă două stiluri de tipul 9.9: unul paternalist (în care recompensele sunt acordate pentru loialitate, iar sancțiunile pentru nesupunere) și altul oportunist (în care grupul depune eforturi pentru a obține avantaje maxime pentru el însuși). Alți autori procedează prin luarea în considerare de la început a unui număr de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cel de al doilea ezitant (sau îngăduitor). Stilul relaționat (cu orientare mare pe relațiile umane și orientare scăzută spre sarcină) este eficient când este determinat de interesul autentic pentru oameni, de încrederea în ei, și ineficient când se datorează abordării paternaliste a oamenilor, ceea ce creează la aceștia sentimente de dependență și le scade spiritul de responsabilitate. Primul tip de conducător este numit promotor, celălalt - misionar. Stilul dedicat (orientat masiv pe sarcină și extrem de puțin pe relațiile umane) este eficient dacă orientarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la un nivel scăzut (tipul G - organizatorul), alții la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul). Fiecare dintre aceste cinci stiluri eficace poate devia în alte cinci stiluri ineficiente: T’ - tehnocratul (autocratul); P’ - paternalistul (demagogul); G’ - birocratul; R’ - oportunistul; M’ - utopistul (modernistul) (vezi figura 20): Fig. 20 Pentru a diagnostica aceste stiluri de conducere, autorul a procedat astfel: cu ajutorul diverselor tehnici (interviuri, anchete, chestionare, analize biografice etc.) au fost culese nenumărate descrieri ale comportamentelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
raporturilor cetățenești trebuie să se substituie verticalității raporturilor filiale. Aristotel nota deja la vremea sa că raporturile filiale „ne dau imaginea unei regalități, a unui guvernământ patern” (Etica nicomahică, VIII, 10). Kant, cititor al lui Rousseau, va denunța energic guvernarea paternalistă: „Este cel mai mare despotism pe care ni-l putem Închipui” (Kant, 1972, p. 31). Lui Bossuet, care afirma: „Regii au fost făcuți asemenea taților” (op. cit., cartea a III-a, cap. 3), Rousseau Îi răspunde: „Cum ar putea guvernarea statului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care o adulează. Cam în același timp în care catehismul omului creștin, moral și patriot al lui Aaron dobândea statutul de lucrare canonică în literatura didactică, în Transilvania, Curtea de la Viena își continua demersul de promovare a unui patriotism civic paternalist ca parte a programului statal de consolidare a imperiului multietnic. Carte de cetire seaé Legendariu românesc: Pentru a treia clasă a școaleleor poporene publicată la Viena în 1858 sub semnătura lui Silvestru Morariu- Andrievici este o lucrare reprezentativă pentru genul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întregime împăratului. El este figura paternă, responsabilă de fericirea colectivă și individuală în marea familie multietnică a Imperiului Habsburgic. Un accent deosebit este pus pe capitolul intitulat " Datoriile Cetățenilor către patria și Imperatul". Aici este prezentată în scopuri persuasive teoria paternalistă a statului, în care statul este asemănat cu o casă, în care împăratul este tatăl, iar cetățenii sunt fiii (p. 102). "Care legătură este între tată și fii, aceeași este între Imperatul și supușii săi; și care datorii au fiii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 108); vii) în al șaptelea rând, cetățenii datorează credință și loialitate împăratului, aceasta deoarece între cetățeni și împărat există o legătură sacră binecuvântată de însuși Dumnezeu (este făcut din nou apel la dreptul divin al regelui, precum și la metafora paternalistă a statului gospodărie în care împăratul este "tată și stăpân", iar cetățenii fii și supuși); viii) în al optulea rând, cetățenii sunt datori împăratului cu serviciu militar, prin care își îndeplinesc obligația de a-și apăra scumpa patrie înrolându-se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
infrastructura organizațională a fostului PCR, acuzația era pe deplin justificată. Concurând împotriva unei opoziții cu "spinarea frântă", fărâmițată și sub-organizată, FSN a beneficiat și de controlul asupra televiziunii de stat și a mass-media (Gallagher, 2004, p. 112). Adresând un mesaj paternalist și jucând cartea unui "naționalism lipsit de jenă", după cum îl descrie T. Gallagher (2004, p. 114), FSN a repurtat o victorie triumfală în primele alegeri postdecembriste. Ion Iliescu, candidatul FSN, a obținut un scor de 85,1 la sută din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schimbare de paradigmă în interpretarea oficială a trecutului, la nivel popular, nostalgia după comunism căpăta o consistență din ce în ce mai robustă. Pe măsură ce societatea românească se pierdea într-o tranziție interminabilă, stabilitatea ocupațională și siguranța locului de muncă, protecția socială oferită de statul paternalist și omogenitatea socioeconomică apăreau pentru românii afectați cel mai puternic de dificultățile vieții postcomuniste ca repere pierdute într-o lume actuală marcată de imprevizibilitate și inegalitate flagrantă. Reacția nostalgică apare ca fiind un răspuns adaptativ de pozitivare retrospectivă a trecutului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
autorității (authority ranking), care înfățișează raportarea asimetrică a actorilor sociali într-un joc interpersonal în care subordonatul trebuie să manifeste deferență, respect, obediență față de supraordonat, iar cel din urmă este de așteptat să se raporteze cu responsabilitate și o atitudine paternalist angajată față de cel ce se află pe o poziție inferioară în această structurare ierarhică; compatibilizarea cu "celălalt" (equality matching), care evidențiază nevoia de reciprocitate și echilibru în relația interpersonală, precum asumarea raporturilor cu "egalii" (prietenii, co vîrstnicii); relaționarea tranzacțională (market
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dimensiunea evocată, dar foarte important în cele cu scor mare al DFP. Referitor la stilul de conducere, stilul participativ este prezent pregnant doar în culturile cu DFP mică, în culturile cu DFP mare stilul de conducere predominant este autocrat sau paternalist. Relația șef-subaltern este mai formală, superiorii sînt mai greu accesibili, supervizarea și controlul sînt mai "aspre" în culturile cu DFP mare și mai puțin formală și bazată pe dezbateri și poziții de egalitate în culturile cu DFP redusă. G. Hofstede
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]