406 matches
-
-l aprinsese de probă în soba mare din bucătărie. Adusese de la Belmont o masă mare, ovală, pliabilă, pe care o așezase aici în caz că John Robert ar prefera să lucreze în camera de jos. Parchetul superb, pe care papucii lui Alex patinau molatic, era acum acoperit cu carpete; carpete geometrice, persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se propti și mai tare în mâini. Picioarele păreau a patina pe nisipul lunecos al covorului și biblioteca, în fața lui, era un orizont nestabil. Amețea. Se lăsă ușor într-un fotoliu. Nu se mai gândea nici la Ada, nici la Lică. Aștepta să vadă dacă prințul Maxențiu va mai fi a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor. Mini se sculase și din ușă se uita după ea. Părea că patinează: "un picior luneca mult înainte și cellalt sărea după el. Ca o vrăjitoare pe o mătură sau o mumie pe un schi șchiop. Așadar, baba nu știa! Rămăsese turlacă! Dar baba știa altceva ... și cele două lucruri la un loc
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trebuie... — ...de băut ce-ați dori? Întrebă la sfîrșit chelnerul, foarte politicos și Întinzîndu-le lista de vinuri sub privirea atentă a șefului de sală, care-i supraveghea, avînd grijă să fie bine serviți și care venise pînă la masa lor patinînd pe gheață. — Șampanie, spuse Susan, adresîndu-se În adîncul sufletului ei celuilalt Julius, cel de la Londra Trebuie să sărbătorim ziua băiatului, explică pe un ton de glumă puțin cam exagerat. — Bine, șampanie, acceptă Juan Lucas, dispus să primească jocul sau ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care șeful de sală, mai fin, o observă de Îndată; dar pe fața lui nu trebuia să se citească nici un semn că a observat ceva: luă paharele de vin cu gesturi franțuzești și un salariu foarte bun și se Îndepărtă patinînd printre mese; puțin mai Încolo se Întîlni cu un alt maître și desenară Împreună un arabesc, patinînd acum Într-un singur picior și alunecară zîmbitori, aplecîndu-se Înainte și cu piciorul sting Întins Înapoi, pînă ajunseră la masa unde premierul terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se citească nici un semn că a observat ceva: luă paharele de vin cu gesturi franțuzești și un salariu foarte bun și se Îndepărtă patinînd printre mese; puțin mai Încolo se Întîlni cu un alt maître și desenară Împreună un arabesc, patinînd acum Într-un singur picior și alunecară zîmbitori, aplecîndu-se Înainte și cu piciorul sting Întins Înapoi, pînă ajunseră la masa unde premierul terminase de mîncat prăjitura cu cremă și voia să plece. Juan Lucas regreta În clipa aceea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grijulie să-i dea o bună educație copilului ei și ca să-i dea peste nas lui Juan Lucas. — Nu-i văd, mămico; pot să văd peștii? — Ăsta e un acvarium fără pești, conchise Juan Lucas, văzînd că șeful de sală patina spre masa lor cu sticla de șampanie; se apropia În urma lui și chelnerul care-i ducea bagajul, cupele de șampanie În cazul ăsta. Sticla pocni Înfundat, În limitele eleganței și șeful de sală stăpîni perfect situația spre admirația lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas făcură să se stingă această scăparare: deschisese mii de sticle, văzuse deschizîndu-se zeci de mii, să lase deoparte tertipurile astea, să se grăbească, ce atîta spectacol și toate astea le spuse dintr-o privire. Șeful de sală se Îndepărtă patinînd, cu spatele, după ce mai Întîi făcu să fiarbă șampania În cupe. Juan Lucas se uită la ceasul de la mînă. — Ei, Julius, noroc! spuse, văzînd că Începea să se facă tîrziu. — Ușurel, darling, nu te grăbi, adăugă Susan, avem timp destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era excelentă, vă rog doamnă Spuneți-mi, vă rog, domnule. Căută cîteva cuvinte franțuzești, dar degeaba. — Cum să fie? — Potrivită, ca pentru băiat. Juan Lucas Îi concedia cu privirea, Încruntîndu-și sprîncenele: șeful de sală și chelnerul se retraseră cu spatele, patinînd pe gheață. — Noroc, spuse Susan, ridicînd cupa de șampanie; Bravo, draga mea! Noroc! — Thank you, darling. Julius, o să facă tot posibilul ca să-ți aducă chateaubriand cu oase. — Așa cum vezi, tinere, mama ta e foarte fericită În seara asta. — Cere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrut, că n-a mai putut să facă nimic... că a frânat, da’, din cauza poleiului, n-a ținut frînili...” “Așa o fi, maică. Păi, ce, miliția n-a zis tot la fel? Și să vedea bine atuncea, noaptea, cum a patinat mașina zece, cin’ș’pe, io crez că să tot fi fost douăzeci dă metri. Păcat că bietu’ Marin a nimerit agățat dă bara dă direcție. L-a târât tot timpu’ și-l bătea, așa în viteză, cu capu’ dă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Când Daniel ajunse lângă ea, tremura încă. Arătă spre al doilea set de urme de la picioarele ei. Al doilea set începea de la vreo treizeci de metri în fața primului. Un alt vehicul care venea dinspre vest deviase pe banda opusă, unde patinase înainte de a se întoarce pe banda lui. De la începutul urmelor în zigzag lăsate de această a doua mașină, Karin se uită spre est și în jos, spre șanțul în care aterizase fratele ei, groapa în care dispăruse propria ei temeinicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semicerc. Eu mergeam în partea asta, chiar peste dâmbul ăla. Se întoarse din nou spre est, dând din cap. Ceva pe drum. Chiar aici. Karin simți cum șira spinării îi ia foc. Da, șopti ea. Așa e. Altă mașină? Care patina pe linia de mijloc. Venea spre tine, pe banda ta. El clătină din cap. Nu. Nu aia. Un fel de coloană albă. — Da. Farurile... — Nu era o mașină, ce naiba! O stafie sau așa ceva. Plutea pur și simplu, zbura. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin paradis. Și strigând cu fiecare părticică a sa. Păsările sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta începu să se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50, 60, 70 de grade. Gosseyn făcu un salt disperat. Degetele lui patinară pe lemnul lustruit, fără a-i putea opri alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de gând să abandoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
folosească. De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta începu să se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50, 60, 70 de grade. Gosseyn făcu un salt disperat. Degetele lui patinară pe lemnul lustruit, fără a-i putea opri alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de gând să abandoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Grădina Cișmigiu. Era duminică, deci nu se cădea să lucreze, adică să caute portmoneul cu biletul de loterie. Dacă vremea permitea, pe lacul Cișmigiu se făcea patinaj. Nu mai departe decât anul trecut o văzuse, de pe margine, pe Principesa Maria patinând cu mâinile împletite în cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pro-fe-sio-na-li-lor că recordul patinagiului aparține, deja de trei ani, unui tânar ska-ter - adică scater? de ce, mă rog, nu-i zice patinator? - vasăzică... un tânăr scater englez, domnul Harry Tay, care, punându-și patinele la ora 10 dimineața, a reușit să patineze toată ziua și toată noaptea până a doua zi la aceeași oră - adică până la 10 dimineața, înțelegi matale, 24 de ore - fără să se odihnească nici măcar un singur moment. Nu numai că domnul Tay nu s-a oprit nici un minut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îndeplinește, ci mai ales în așteptarea viitorului, când el și Jacques o să fie mari și o să se plimbe la braț cu domnișoare drăguțe, care miros a levănțică, îmbrăcate în rochii colorate, care foșnesc și lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai avea răbdare, abia aștepta să crească și simțea c-o să facă lucruri mărețe, c-o să fie un om important
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se plimbe la braț cu domnișoare drăguțe, care miros a levănțică, îmbrăcate în rochii colorate, care foșnesc și lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai avea răbdare, abia aștepta să crească și simțea c-o să facă lucruri mărețe, c-o să fie un om important, ca domnul Dan Crețu sau ca domnul Cazzavillan. — Mamă? Venise la patul lui pe vârful picioarelor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vârsta lui Ben. — Și el cine e? întrebă scuturând laba pe care i-o întindea potaia. — E Wild Rover, dar dacă vrei, îi propuse generos, poți să-l strigi doar Rover. — Ce-ar fi să-mi faci o demonstrație de patinat pe role? Să ajuți un bătrân să țină pasul. Ben fu încântat la culme. Majoritatea celor care veneau în parc îi priveau de obicei pe puștii pe role ca pe niște huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
casă, după citirea cărții mele, de frică. Am depus cerere să-mi văd dosarul de la Securitate, n-am mai dat nici un semn la Rahova, am făcut rate la un computer, ideea de datorie nu mă mai căpiază, am învățat să patinez, să înot, mi-am luat șapte perechi de pantaloni, douăzeci de perechi de ciorapi pe care le pierd mereu. Ca un adevărat bărbat. Primesc scrisoare la redacție: Domnule, În toamna anului trecut ați fost în Penitenciarul Rahova, timp de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
autorului speculații privind originea unor clișee ziaristice despre opțiunile militare ale României: „evoluția multor fecunde peruci de foburguri, îmi zic, e înspre ziaristică și nu Poezie. Din foburguri, de pildă, au fost transplantate în presa cotidiană cuvintele pe cari se patinează atît, de sentimente și interes. E drept, unii știu, vag, franțuzește. Ba citesc și explicația pozelor din Petit Parisien illustré”. Textul continuă printr-o incursiune în istoria recentă, cu referire specială la războiul balcanic. Pentru Vinea, „rațiunea” și „sentimentul” sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gata formați din alte părți?” Procustianismul „sociologic” (de fapt: ideo-sociologic) va fi în consecință denunțat ca principală „prejudecată dogmatică” a criticului: „...a interpreta opera unui scriitor în acele planuri care convin prejudecăților tale dogmatice, în cazul de față sociologia, a patina peste calități fundamentale, a îngloba opere culminante, precum e Hanul Ancuții în masa celorlalte producții, pentru că materia și tema ar fi aceleași (cu toate că în treacăt ai recunoscut că nu tema, dar expresia decide) - sînt operații, desigur, oricînd interesante, dar străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lacurile încep a-și spune poveștile. Copacii sunt fantasmele negre ale nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele rupte din Lună. Simfonia nopții începe să se audă. Vântul, abia se mai șerpuiește printre crengile verzi ale sălcilor triste. Luna patinează pe cer cu rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se sfârșește, iar Soarele vrea să se trezească și să îi i-a locul surorii sale întunecate. Pe cer este un război de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]